Der Viena

E interesant cum același oraș, vizitat de mai multe ori, îți poate oferi stări complet diferite, chiar dacă-i calci aceleași locuri. Amintirile mele din prima Vienă sunt cu totul altele decât cele din a doua, și niciuna nu se compară cu a treia :)

E interesant cum același oraș, vizitat de mai multe ori, îți poate oferi stări complet diferite, chiar dacă-i calci aceleași locuri. Amintirile mele din prima Vienă sunt cu totul altele decât cele din a doua, și niciuna nu se  compară cu a treia 🙂 Dar, chiar dacă unele sunt legate de momente, sentimente și persoane, iar altele de deplasări strict profesionale, Viena reușește să te facă să te simți bine, per total, indiferent ce cauți în ea.

De data asta am remarcat, de exemplu, că în cea mai mare parte a zilei Viena e foarte aglomerată, obositor de aglomerată cu turiști. De aceea, în scurtele momente libere pe care le-am avut am preferat să bat orașul cu piciorul, la întâmplare, ocolind zonele turistice. Dar a fost cam în zadar. Erau peste tot.  Așa că nu prea am sfaturi turistice. Doar câteva locuri și lucruri surprinse de ochiul lui Canon 🙂 Dacă vreți să vă relaxați nu alegeți Viena, dar dacă vreți un week-end activ, în care să vedeți ceva nou, un oraș frumos, curat, nepoluat, să mâncați bine, să beți bere bună, dar și vin excelent, să mergeți la un spectacol de operă sau să vă epuizați cardul pe Mariahilfer Strasse, Viena e categoric o destinație ce nu trebuie ratată. Iar Tarom are, de exemplu, curse dus întors de 150 de euro de persoană.

Etichete: , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.