Sfârșit de week-end în Tineretului

A semănat mai degrabă cu sfârşitul lumii civilizate, pentru că o firmă de înghețată a ales să-și distribuie cel mai nou produs gratis în parc. Clienții s-au simțit datori să mulțumească aruncând ambalajele pe jos. Era o mare de ambalaje albastre pe alei și o mulțime de plimbăreți care lingeau la batoane de înghețată.

A nu se înțelege că pubelele erau goale. Nu. Debordau de ambalaje, asta pentru că în parc se vând floricele, înghețate, gogoși, clătite, cartofi prăjiți și nelipsitele semințe. N-am să pricep niciodată de ce trebuie ca oamenii să mănânce în parc? Nu e ca și când te duci la film și simți nevoie să mesteci de nervi. În parc se presupune că te duci să faci sport sau ca să fraternizezi cu natura, nu să mai pui niște șunci pe tine.

Ca o mărturie a faptului că eu sunt aia care gândește greșit, totuși, în chestiunea mâncatului/băutului în parc stă terasa care tocmai s-a supraînălțat cu un nivel și și-a dublat astfel suprafața. Asta pentru că toți primarii din București au dat cel puțin o dată din gură în campanie, promițând că vor desființa terasele din parcuri. Yeah, right!

Dacă ridicai ochii spre cer, puteai totuși să ignori realitatea de la picioare, pentru că de pe la 20.00 se arăta deasupra lacului plin de rațe un apus roșu de ciudă. Să tot stai în iarba deasă și să gogești semințe, cu ochii într-un asemenea spectacol gratis!

Etichete: , , ,

One Response la “Sfârșit de week-end în Tineretului” Subscribe

  1. Gasca Dragos Eugen 24/05/2011 at 08:37 #

    Ce draguta e rata … familista ! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉