A semănat mai degrabă cu sfârşitul lumii civilizate, pentru că o firmă de înghețată a ales să-și distribuie cel mai nou produs gratis în parc. Clienții s-au simțit datori să mulțumească aruncând ambalajele pe jos. Era o mare de ambalaje albastre pe alei și o mulțime de plimbăreți care lingeau la batoane de înghețată.
A nu se înțelege că pubelele erau goale. Nu. Debordau de ambalaje, asta pentru că în parc se vând floricele, înghețate, gogoși, clătite, cartofi prăjiți și nelipsitele semințe. N-am să pricep niciodată de ce trebuie ca oamenii să mănânce în parc? Nu e ca și când te duci la film și simți nevoie să mesteci de nervi. În parc se presupune că te duci să faci sport sau ca să fraternizezi cu natura, nu să mai pui niște șunci pe tine.
Ca o mărturie a faptului că eu sunt aia care gândește greșit, totuși, în chestiunea mâncatului/băutului în parc stă terasa care tocmai s-a supraînălțat cu un nivel și și-a dublat astfel suprafața. Asta pentru că toți primarii din București au dat cel puțin o dată din gură în campanie, promițând că vor desființa terasele din parcuri. Yeah, right!
Dacă ridicai ochii spre cer, puteai totuși să ignori realitatea de la picioare, pentru că de pe la 20.00 se arăta deasupra lacului plin de rațe un apus roșu de ciudă. Să tot stai în iarba deasă și să gogești semințe, cu ochii într-un asemenea spectacol gratis!
Ce draguta e rata … familista ! 🙂