Sfârșit de week-end în Tineretului

A semănat mai degrabă cu sfârşitul lumii civilizate, pentru că o firmă de înghețată a ales să-și distribuie cel mai nou produs gratis în parc. Clienții s-au simțit datori să mulțumească aruncând ambalajele pe jos. Era o mare de ambalaje albastre pe alei și o mulțime de plimbăreți care lingeau la batoane de înghețată.

A nu se înțelege că pubelele erau goale. Nu. Debordau de ambalaje, asta pentru că în parc se vând floricele, înghețate, gogoși, clătite, cartofi prăjiți și nelipsitele semințe. N-am să pricep niciodată de ce trebuie ca oamenii să mănânce în parc? Nu e ca și când te duci la film și simți nevoie să mesteci de nervi. În parc se presupune că te duci să faci sport sau ca să fraternizezi cu natura, nu să mai pui niște șunci pe tine.

Ca o mărturie a faptului că eu sunt aia care gândește greșit, totuși, în chestiunea mâncatului/băutului în parc stă terasa care tocmai s-a supraînălțat cu un nivel și și-a dublat astfel suprafața. Asta pentru că toți primarii din București au dat cel puțin o dată din gură în campanie, promițând că vor desființa terasele din parcuri. Yeah, right!

Dacă ridicai ochii spre cer, puteai totuși să ignori realitatea de la picioare, pentru că de pe la 20.00 se arăta deasupra lacului plin de rațe un apus roșu de ciudă. Să tot stai în iarba deasă și să gogești semințe, cu ochii într-un asemenea spectacol gratis!

Etichete: , , ,

One Response la “Sfârșit de week-end în Tineretului” Subscribe

  1. Gasca Dragos Eugen 24/05/2011 at 08:37 #

    Ce draguta e rata … familista ! 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea