Sfârșitul lumii a scumpit acatistele

La biserică în general acatistele sunt însoțite de o sumă de bani lăsată la latitudinea credinciosului. Fiecare lipește de biletul religios un bilet bancar care poate fi de la 1-2 lei în sus. Cum la biserica din cartier de la mama au ajuns să slujească trei popi în același timp, toate tarifele practicate acolo au sărit în aer, pentru că „prada” trebuie împărțită la trei. Un acatist costă minim 10 lei.

Ieri am petrecut sfârșitul lumii la mama. A fost ziua ei de nume, și dacă tot era să se sfârșească omenirea, cum putea să se întâmple mai bine la noi în familie dacă nu cu masa plină? 🙂 N-au fost chestii elaborate, doar un meniu de primăvară, despre care v-am mai povestit și anul trecut pe vremea asta: mici cu cartofi noi.

Ca după orice masă copioasă, se cuvenea și o discuție pioasă. Așa am ajuns la indignarea mamei vis a vis de scumpirile apocaliptice operate de cei trei popi de la biserica ei, în mercurialul iertării păcatelor.

Iată cum s-au petrecut lucrurile:

Fata care stă la mama (viitoarea asistentă medicală despre care vă povestisem aici, că nu știe să deschidă alt site în afară de Google), a avansat de la statutul de căutătoare de loc de muncă, la cel de potențială viitoare noră, aflată la cuțite cu soacra. Cum soacra nu le are nici măcar cu Google, ci mai degrabă cu „farmecele”, blestemele și alte ritualuri practicate de soacre pentru îndepărtat femeile rele de băieții lor buni, viitoarea noastră asistentă s-a văzut nevoită să lupte și ea pe frontul ăsta, cu armele „magiei albe”. Adică cu ale bisericii. Așa că, înainte de Apocalipsă, a mers la biserica de lângă bloc să plătească un acatist, în care a zis „de bine” de soacră-sa. Numai că, dacă n-ai job în ziua de azi e cam greu să tratezi și cu biserica, pentru că și mântuirea costă, nu e gratis, iar facerea de bine la dușmani și mai și. Prin urmare, fata a aflat cu stupoare că nu-i ajung banii ca să plătească „rugăciunea pentru soacră” la biserica respectivă, care-i cerea minim 10 lei/una bucată acatist.

Dacă n-ar fi fost mama să-mi explice situația aș fi zis că ăsta e prețul corect al delegării popii ca să zică ce vrei tu în altar. Dar cică nu e așa. La orice altă biserică (sau la majoritatea) acatistele sunt însoțite de o sumă de bani lăsată la latitudinea credinciosului. Pe sănătosul principiu comunist „de la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi”. Adică fiecare lipește de biletul religios un bilet bancar care poate fi de la 1-2 lei în sus.

Cum la biserica din cartier de la mama au ajuns să slujească trei popi, toate tarifele practicate acolo au sărit în aer, pentru că „prada” trebuie împărțită la trei. Mama se teme că în curând nu va mai putea să meargă acolo nici măcar cu colivă, pentru că se va pune o taxă minimă și pe aia.

Îmbucurător este faptul că până la urmă viitoarea asistentă medicală nu s-a lăsat descurajată de tariful maximal practicat de biserica de proximitate și a mers la una mai departe, unde a rezolvat totuși nevoia cu numai 5 lei.

O să vă țin la curent dacă i-a fost de folos procedura, dar până atunci, în caz că vă veți grăbi s-o condamnați pe biata fată, aflați că face parte dintr-un grup majoritar de cetățeni ai Capitalei.

Să aruncăm o privire pe un sondaj făcut de Facultatea de Științe Politice București, cu privire la banii adunați de bisericile din Capitală în ultimul an. An de criză.

„Datele privind sumele date la biserică (indiferent de religia împărtăşită) arătă, prin comparaţie cu rezultatele din anul anterior o creştere pentru toate variantele de răspuns valide. Astfel procentul celor care declară că au dat la biserică sume mai mici sau egale cu 50 Ron creşte de la 25% în 2010 la 33% în 2011, procentul celor care au dat între 51-100 ron creşte de la 5 la10%, se triplează procentul celor care declară că au dat între 100-500 ron, de la 3% la 9%, iar cei care declară că au dat mai mult de 500 ron cresc de la 1 la 2%. Menţionăm totodată că procentul celor care declară că nu au oferit nimic a crescut de la 3% la 12%. Toate aceste creşteri procentuale vin pe fondul creşterii disponibilităţii populaţiei de a aborda acest subiect, procentul celor care nu răspund la această întrebare fiind în scădere, de la 67% în 2010, la 34% în 2011” – „Cartografierea socială a Bucureștiului”, Facultatea de Științe Politice, Catedra de Sociologie-2011.

Și da, ați ghicit, cea mai mare parte a banilor se adună la negru. Bani negri pentru magie albă.

Etichete: , ,

2 comentarii la “Sfârșitul lumii a scumpit acatistele” Subscribe

  1. spufi 25/05/2011 at 11:19 #

    pai si sa nu dai cu basca-n ei de credinciosi?

  2. adrian 08/07/2011 at 23:51 #

    va rog sa ma credeti ca generalizati cazuri particulare, stiu biserici unde parintii nu primesc nici un fel de bani… ganditi-va bine ca sar putea sa gresiti daca scrieti ce ati scris.biserica nu e chiar asa cum ati descriso…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român