Nu vă speriați, nu e vorba (doar) de șnițelul vienez, ci mai degrabă despre spiritul lui, dacă-mi e permisă aroganța. Și iată că îmi e! Azi am asistat la cea mai spectaculoasă scenă văzută vreodată pe o stradă. Dimineață, 8.30, mergeam răsfirați în grupuri de câte doi-trei, de la hotel către locul în care ni se țin seminariile, când ziaristul din Serbia e strigat din urmă de o voce aproape isterizată, de femeie: „Alo, alo!”. Ne întoarcem aproape toți și, ce să vezi: o doamnă mărunțică (dar cu plămâni puternici), alerga de vreo 50 de metri după noi, cu o bancnotă în mână. Văzuse că-i picase din buzunar tipului, când și-a scos țigările, a alergat și strigat după el, ca să-i dea banii. Ghici câți erau?
200 de euro. Toți am exclamat în cor: „No fucking way in…!”, apoi fiecare a completat linia punctată cu numele țării lui: România, Bulgaria, Albania, Serbia, Bosnia, Macedonia, Croația, Muntenegru. Kosovo…. Sârbul, zdruncinat de întâmplare, n-a putut să adauge decât: „Yeah, it is a fine day!”.
Să fiu scuzat, dar cât de cretin trebuie să fii să umbli cu hârtii de 200 de euro? Astea nu pot fi folosite oriunde, că se uită ăia ca la urs la tine!
@beranger: sa fii scuzat – daca nu stii, nu vorbi. Le dadusera organizatorii diurna si n-a apucat omul sa schimbe.
Nope, nicaieri in Europa nu e o diurna asa de mare. Iar banii pe care ni i-au dat organizatorii – direct in cont – reprezinta bursa castigata, deci n-ar trebui sa fii asa invidios, ca vom munci cateva luni pentru banii aia 🙂
E plin de cretini p-aci, care platesc cash cu sume mari de bani. Zilele trecute venisera niste rusi sau ucrainieni, cu ceafa lata, au descalecat dintr-un Audi, parcat chiar in usa hotelului, si i-au zis receptionerului doar atat: cash! Ala ii intrebase daca au rezervare sau ceva 🙂
Eu n-am probleme ca avea bancnota de 200 Euro (si mie mi se intimpla sa circul cu de-astea, ca asa mi le da de la banca, daca scot din cont banii de concediu), dar ma intriga ca tipul isi tinea asa, casual, bancnota in buzunar, cu tigarile. Nu tu portmoneu, borseta, samd… Tipic balcanic.
A doua chestie: ca sa mai spal putin din onoarea romanilor. Am fost in Cipru acum vreo 2 ani, si la un restaurant halisem de 60 de euro (cu bacsis cu tot). Am dat o bancnota de 100, si asteptam cuminti restul. Lume multa, restaurant mare, chelnerul care ne servise – roman. Stam ce stam, si apare ober-chelnerul cipriot cu restul – o bancnota de 100 euro (!). Am stat cu omul meu sa ne gindim ce e de facut (sa ne comportam romaneste sau nu), si am decis sa il chemam pe tip inapoi sa ii spunem de greseala. Sincer, ma gindeam ca tipul o sa ne ofere macar o cafea din partea casei pentru asta – ei as, nici vorba. Comportamentul onorabil nu este recompensat – si nu e prima oara cind observ asta (am returnat si un portmoneu cu acte gasit pe strada, si tot ce am obtinut a fost o mutra acra a persoanei care a trebuit sa se deranjeze sa ma caute la mine acasa, dupa ce eu facusem efortul sa o caut in cartea de telefon, samd. La fel am patit cu telefoane mobile returnate – un ‘multumesc’ sec si cam atit). Pe bune, proverbul cu „facerea de bine, ….. de mama” e super-actual, cel putin prin Balcani.
Poate pentru că sunt șocați de faptul că și-au recuperat pierderea, și de aia nu reacționează mai călduros:) Bănui că și sârbul ăsta i-o fi părut cam indiferent tipei care a alergat după el cu banii, că a rămas cam blocat, ce-i drept. Nu cred că era pregătit să reacţioneze în vreun fel la aşa ceva.