Iar crastavetele…

... e un fruct dicotiledonat, de culoare gaben verzuie, face parte din familia curcubitaceelor, are tulpina sub formă de vrej, se înmulțește prin semințe și conține 98 la sută apă. Cum să nu vrei să mănânci așa ceva?

Despre castravete:

– este leguma mea preferată, deci gândesc subiectiv

– nu-l cred în stare de E Coli, mai degrabă îi cred în stare pe nemți de interese în zona feritilizatoarelor chimice

– mă enervează babele din România care declară în piețe că nu mai cumpără castraveți pentru că au auzit ele la teveu că mori dacă mănânci,

– mă enervează și ziariștii care le dau apă la moară babelor de mai sus,

– îmi pare rău pentru producătorii de castraveți, dar n-ar fi fost mai bine să-i distribuie moka prin orașe, decât să-i lase să se facă compost și să-i dea la groapă?

– nu mă așteptam la altceva de la autoritățile competente, care n-au fost în stare să gestioneze situația internă, și să intermedieze măcar distribuirea castraveților.

Și nu în ultimul rând, mi-am amintit de Florin Piersic, de pe vremea când și el și eu eram la școală 🙂 Nu la aceeași, evident.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!