Iar crastavetele…

... e un fruct dicotiledonat, de culoare gaben verzuie, face parte din familia curcubitaceelor, are tulpina sub formă de vrej, se înmulțește prin semințe și conține 98 la sută apă. Cum să nu vrei să mănânci așa ceva?

Despre castravete:

– este leguma mea preferată, deci gândesc subiectiv

– nu-l cred în stare de E Coli, mai degrabă îi cred în stare pe nemți de interese în zona feritilizatoarelor chimice

– mă enervează babele din România care declară în piețe că nu mai cumpără castraveți pentru că au auzit ele la teveu că mori dacă mănânci,

– mă enervează și ziariștii care le dau apă la moară babelor de mai sus,

– îmi pare rău pentru producătorii de castraveți, dar n-ar fi fost mai bine să-i distribuie moka prin orașe, decât să-i lase să se facă compost și să-i dea la groapă?

– nu mă așteptam la altceva de la autoritățile competente, care n-au fost în stare să gestioneze situația internă, și să intermedieze măcar distribuirea castraveților.

Și nu în ultimul rând, mi-am amintit de Florin Piersic, de pe vremea când și el și eu eram la școală 🙂 Nu la aceeași, evident.

Etichete: , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.