Despre primarii aleși din primul tur și alte bălării

Atâta vreme cât primari ca Onțanu sau ca Vanghelie se află la al treilea mandat, aleși pe actuala lege „democratică”, nu văd ce ni se poate întâmpla mai rău dacă schimbăm regula și reducem votul la un singur tur. Pentru că până la urmă orice vot trece prin stomac. După cum văd eu lucrurile p-aci oamenii nu sunt interesați să învețe ce și cum să ceară de la un ales, cum să-l pună să-și facă treaba. Atâta vreme cât omul e „populabil” și face cinste la popor, îl lovim cu ștampila.

Aseară am fost în Parcul Plumbuita, la o pomană electorală de-a lui Onțanu, oferită cu ocazia faptului că românilor le place să mănânce mici, să bea bere, să spargă muuulte semințe și să caște gura la folcloriști. Da, tot Onțanu (primarul sectorului 2) și tot în parcul amintit (undeva la ieșirea din oraș prin Colentina) a mai dăruit masa și scena de 1 Iunie (ziua puradeilor), iar aseară la închiderea spectacolului prezentatorul a zis că „ne vedem pe 23 iunie tot aici”. Habar n-am care va fi pretextul atunci. Ceea ce contează la aceste „serbări câmpenești” este aglomerația de alegători înghesuiți pe metrul pătrat, fie el de asfalt, alee de parc, pajiște sau rond cu flori. Toți mănâncă ceva și aruncă apoi pe jos. Toți beau bere la dozator. Și toată adunarea e tămâiată intens de fumul grătarelor de mici.

Dacă vă întrebați ce am căutat acolo, nu pot să vă explic. Nici nu e relevant. Până la urmă am găsit un soi de petec de iarbă pe care am stat până la final, pentru că prietenii cu care eram voiau să-l ascultăm pe Goran Bregovic (starul serii).

Ce vreau să zic e că mi se pare emblematică rețeta succesului descoperită de ani de zile de primarii noștri, pe care o aplică negreșit și-o vor lăsa și moștenire copiilor lor, când vor ajunge și ei la vârsta la care pot să candideze și să cumpere voturile cu niște paranghelii date pe bani publici în locuri publice.

Adică: se închiriază niște voci, mai bune sau de umplutură, se alege un nume cunoscut de public, se pun afișe prin oraș și se scrie mare GRATIS/INTRARE LIBERĂ. Acolo se închiriază locuri pentru măsuțe/grătare/terase la diverși comercianți, și din banii obținuți de primărie din chiriile astea se cumpără un snop de artificii, pentru scoaterea ochilor alegătorilor. Banii cu care sunt plătiți guriștii vin din altă parte, că sigur sumele alea sunt ceva mai consistente. Nu știu de unde, dacă-l întrebi pe Onțanu sigur va zice că e sponsorizat de firme care vor să colaboreze cu primăria. Or fi firmele care fac curat și ridică mașini? Neah, că ăia nu țin cu poporul. Deși, dacă stai să te gândești bine, la cât gunoi era aseară prin parc, firma Supercom care adună gunoiul în sectorul 2, și mașinile parcate „neregulamentar”, sigur și-a câștigat înzecit sponsorizarea.

Revenind la rețetă, ingredientul cheie al afacerii este ca prezentatorul spectacolului să aibă grijă să-i anunțe pe spectatori, la fiecare pauză între cântări, că binefăcătorul, autorul moral și faptic al acelui eveniment este nimeni altul decât primarul Onțanu, acest om de aleasă omenie și înaltă probitate morală, care trăiește și respiră pentru binele comunitar. Când nu e prezentatorul pe fază are grijă gurista/guristul să-și tragă sufletul inspirând și expirând cuvinte relaxante precum „primarul Neculai Onțanu”, „să-i mulțumim domnului primar”, „noi suntem aici pentru că domnul primar…”. În plus, niciun panou luminos din zonă nu își câștigă dreptul la existență dacă nu conține și numele primarului.

La anul pe vremea asta băutorii de bere, spărgătorii de semințe și mâncătorii de mici vor fi chemați la urne ca să-l ștampileze pe ăla care a dat mai mult. Onțanu e deja la al treilea mandat, câștigat detașat din primul tur. Nu știu dacă voi cunoașteți vreun personaj mai bun care să-l concureze la anul pe Onțanu, dar eu una nu am auzit să se fi născut. În niciun sector, de altfel, că nu e doar Onțanu cel mai bun. Tot setul de șase plus generalul Oprescu reprezintă la ora actuală ce are Capitala mai bun în materie de primari.

În aceste condiții, nu pricep de ce se face atâta tevatură în presă pe marginea acelui proiect de lege care zice că primarii vor fi aleși din primul tur. Adică cine ia mai mult de jumătate din voturi din primul tur, indiferent câți vin la vot, ăla câștigă și onoarea de a le face cinste alegătorilor în parcuri, cu paranghelii electorale.  Ăia care au făcut propunerea asta au motivat așa:

– că se face economie la buget, neorganizând și turul al doilea

– că oricum absenteismul masiv din România nu justifică asemenea cheltuieli

– că în general turul doi e folosit de cei doi candidați rămași în cursă ca să facă trocuri cu cei ieșiți din cursă și să cumpere voturi.

Adversarii ideii, și am trăit să-l aud chiar pe celebrul Vanghelie spunând asta, zic așa:

– că democrația nu e ieftină, dar asta nu înseamnă că trebuie renunțat la ea! (să mori tu!)

– că „vine orice agarici și cumpără 20-30.000 de voturi și iese din primul tur”. Pe bune, să-l auzi pe Vanghelie spunând asta e ceva! El care și-a cumpărat primul mandat în 2000 împărțind pui proaspeți locuitorilor din Rahova și Ferentari, iar la al treilea mandat a ajuns să dea telefoane mobile cu cartele cu tot, „ca să-l sune alegătorii”.

Normal, primarii în funcție nu se tem de proiectul ăsta. Opoziția e doar o chestiune de fațadă, îmbrățișată de cei trei primari ai opoziției (Chiliman, Piedone și Vanghelie), pentru că dă bine să pozezi în apărător al democrației. În realitate orice primar care reușește să obțină un prim mandat trebuie să fie prost rău sau să nu vrea să candideze din nou ca să nu fie reales. Iar instrumentele sunt acolo, toate la îndemâna lui.

Prin urmare, cu alegeri dintr-un singur tur sau cu ture fără număr, părerea mea e că oricum democrația s-a dus dracului în România. Nici nu ne trebuie, nici nu suntem în stare s-o apreciem. Atâta vreme cât primari ca Onțanu sau ca Vanghelie se află la al treilea mandat, aleși pe actuala lege „democratică”, nu văd ce ni se poate întâmpla mai rău dacă schimbăm regula și reducem votul la un singur tur. Pentru că până la urmă orice vot trece prin stomac. După cum văd eu lucrurile p-aci oamenii nu sunt interesați să învețe ce și cum să ceară de la un ales, cum să-l pună să-și facă treaba. Atâta vreme cât omul e „populabil” și face cinste la popor, îl lovim cu ștampila. Că și așa toți sunt la fel, promit multe și fac puține, măcar ăsta ne dă circ în parcuri. Miorița să trăiască, că noi avem grijă să ne conservăm fatalismul.

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Despre primarii aleși din primul tur și alte bălării” Subscribe

  1. Xanaxdu 07/06/2011 at 10:13 #

    Goran Bregovici primar!!!

  2. Dragos B 07/06/2011 at 11:20 #

    Kalasnikov, kalasnikov, bum bum bum bum !

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Porto, râul Douro și un pod făcut de Eiffel

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.