Farmville de Ialomița

După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă

„După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă”. Ăsta e lead-ul poveștii lui Andrei, despre care vă spuneam acum câteva săptămâni că o să vi-l prezint.

Nu m-am ținut de cuvânt. V-am promis că vă povesteasc mai devreme despre Andrei și grădina lui. N-am făcut-o până azi pentru că eram legată de apariția revistei Esquire, unde puteți citi pe larg povestea atipicului grădinar Andrei și a legumelor sale. Cum revista e de azi pe piață, și legumele cultivate de Andrei așijderea, sunt în măsură să vă îndemn să le gustați. Comanda se face prin email, aici. Eu una încă mai aștept să i se coacă roșiile. Așa că până atunci cumpărați revista, și dacă nu vă place textul măcar o să aveți pe ce tăia roșii, cu brânză și cu ceapă, când s-or coace.

***

Pe scurt povestea lui e spusă din lead. S-a pregătit pentru o carieră în IT, cu gândul că numai emigrarea îl va căpătui, și s-a trezit după câțiva ani, într-o multinațională, că tot ce crezuse până atunci nu i se potrivește. A lăsat totul baltă și s-a apucat de agricultură. Trăiește doar în week-end în condiții civilizate de București, în rest doarme într-o baracă din lemn (pe pământul lui ce-i drept) sapă, ară, seamănă, rânește la bălegar și conduce tractorul ca să crească legume sănătoase pentru familia lui și pentru cine-și dorește să mănânce sănătos.

Mie îmi place mult Andrei. Știu că poate sună artificial, din cauza blazării cu care suntem obișnuiți să privim în jurul nostru și în viitor, dar eu cred că dacă țărișoara mai are vreo șansă, ea stă în oameni ca Andrei Barbu. Nu pentru că a lăsat baltă o viață comodă de corporatist și s-a dus la sapă, ci pentru că omul ăsta, la 28 de ani, știe ce vrea și chiar face ceva concret și productiv. În România. În timp ce mulți alții preferă doar să se lamenteze. Sau să dea like 🙂 Nu știu cât de bine am reușit să pun în cuvinte personajul (mi se întâmplă adesea, când subiectul îmi place mult, să simt că nu m-am ridicat la înălțimea așteptărilor, jurnalistic vorbind), dar așa …  tot jurnalistic, mi-aș dori să cunosc mai mulți oameni ca Andrei și să pot scrie despre ei.

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Farmville de Ialomița” Subscribe

  1. Gilbert 02/06/2011 at 21:20 #

    Felicitări lui Andrei. Like!

  2. Vasai 04/04/2012 at 08:22 #

    Uite altu. Un tip care iti aduce lapte de capra direct la usa ta.
    http://www.laptesibranzadecapra.ro/descriere.php
    Dai comanda telefonic sau pe e-mail si cand nici nu te astepti…tzarrr soneria si „dai un ban da` stai in fata!”

    • Dollo 04/04/2012 at 13:51 #

      Interesant, mulțumesc pentru link, chiar sunt interesată de brânza și laptele de capră

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii