Farmville de Ialomița

După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă

„După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă”. Ăsta e lead-ul poveștii lui Andrei, despre care vă spuneam acum câteva săptămâni că o să vi-l prezint.

Nu m-am ținut de cuvânt. V-am promis că vă povesteasc mai devreme despre Andrei și grădina lui. N-am făcut-o până azi pentru că eram legată de apariția revistei Esquire, unde puteți citi pe larg povestea atipicului grădinar Andrei și a legumelor sale. Cum revista e de azi pe piață, și legumele cultivate de Andrei așijderea, sunt în măsură să vă îndemn să le gustați. Comanda se face prin email, aici. Eu una încă mai aștept să i se coacă roșiile. Așa că până atunci cumpărați revista, și dacă nu vă place textul măcar o să aveți pe ce tăia roșii, cu brânză și cu ceapă, când s-or coace.

***

Pe scurt povestea lui e spusă din lead. S-a pregătit pentru o carieră în IT, cu gândul că numai emigrarea îl va căpătui, și s-a trezit după câțiva ani, într-o multinațională, că tot ce crezuse până atunci nu i se potrivește. A lăsat totul baltă și s-a apucat de agricultură. Trăiește doar în week-end în condiții civilizate de București, în rest doarme într-o baracă din lemn (pe pământul lui ce-i drept) sapă, ară, seamănă, rânește la bălegar și conduce tractorul ca să crească legume sănătoase pentru familia lui și pentru cine-și dorește să mănânce sănătos.

Mie îmi place mult Andrei. Știu că poate sună artificial, din cauza blazării cu care suntem obișnuiți să privim în jurul nostru și în viitor, dar eu cred că dacă țărișoara mai are vreo șansă, ea stă în oameni ca Andrei Barbu. Nu pentru că a lăsat baltă o viață comodă de corporatist și s-a dus la sapă, ci pentru că omul ăsta, la 28 de ani, știe ce vrea și chiar face ceva concret și productiv. În România. În timp ce mulți alții preferă doar să se lamenteze. Sau să dea like 🙂 Nu știu cât de bine am reușit să pun în cuvinte personajul (mi se întâmplă adesea, când subiectul îmi place mult, să simt că nu m-am ridicat la înălțimea așteptărilor, jurnalistic vorbind), dar așa …  tot jurnalistic, mi-aș dori să cunosc mai mulți oameni ca Andrei și să pot scrie despre ei.

Tags: , , , ,

3 Responses to “Farmville de Ialomița” Subscribe

  1. Gilbert 02/06/2011 at 21:20 #

    Felicitări lui Andrei. Like!

  2. Vasai 04/04/2012 at 08:22 #

    Uite altu. Un tip care iti aduce lapte de capra direct la usa ta.
    http://www.laptesibranzadecapra.ro/descriere.php
    Dai comanda telefonic sau pe e-mail si cand nici nu te astepti…tzarrr soneria si „dai un ban da` stai in fata!”

    • Dollo 04/04/2012 at 13:51 #

      Interesant, mulțumesc pentru link, chiar sunt interesată de brânza și laptele de capră

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma