Farmville de Ialomița

După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă

„După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă”. Ăsta e lead-ul poveștii lui Andrei, despre care vă spuneam acum câteva săptămâni că o să vi-l prezint.

Nu m-am ținut de cuvânt. V-am promis că vă povesteasc mai devreme despre Andrei și grădina lui. N-am făcut-o până azi pentru că eram legată de apariția revistei Esquire, unde puteți citi pe larg povestea atipicului grădinar Andrei și a legumelor sale. Cum revista e de azi pe piață, și legumele cultivate de Andrei așijderea, sunt în măsură să vă îndemn să le gustați. Comanda se face prin email, aici. Eu una încă mai aștept să i se coacă roșiile. Așa că până atunci cumpărați revista, și dacă nu vă place textul măcar o să aveți pe ce tăia roșii, cu brânză și cu ceapă, când s-or coace.

***

Pe scurt povestea lui e spusă din lead. S-a pregătit pentru o carieră în IT, cu gândul că numai emigrarea îl va căpătui, și s-a trezit după câțiva ani, într-o multinațională, că tot ce crezuse până atunci nu i se potrivește. A lăsat totul baltă și s-a apucat de agricultură. Trăiește doar în week-end în condiții civilizate de București, în rest doarme într-o baracă din lemn (pe pământul lui ce-i drept) sapă, ară, seamănă, rânește la bălegar și conduce tractorul ca să crească legume sănătoase pentru familia lui și pentru cine-și dorește să mănânce sănătos.

Mie îmi place mult Andrei. Știu că poate sună artificial, din cauza blazării cu care suntem obișnuiți să privim în jurul nostru și în viitor, dar eu cred că dacă țărișoara mai are vreo șansă, ea stă în oameni ca Andrei Barbu. Nu pentru că a lăsat baltă o viață comodă de corporatist și s-a dus la sapă, ci pentru că omul ăsta, la 28 de ani, știe ce vrea și chiar face ceva concret și productiv. În România. În timp ce mulți alții preferă doar să se lamenteze. Sau să dea like 🙂 Nu știu cât de bine am reușit să pun în cuvinte personajul (mi se întâmplă adesea, când subiectul îmi place mult, să simt că nu m-am ridicat la înălțimea așteptărilor, jurnalistic vorbind), dar așa …  tot jurnalistic, mi-aș dori să cunosc mai mulți oameni ca Andrei și să pot scrie despre ei.

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Farmville de Ialomița” Subscribe

  1. Gilbert 02/06/2011 at 21:20 #

    Felicitări lui Andrei. Like!

  2. Vasai 04/04/2012 at 08:22 #

    Uite altu. Un tip care iti aduce lapte de capra direct la usa ta.
    http://www.laptesibranzadecapra.ro/descriere.php
    Dai comanda telefonic sau pe e-mail si cand nici nu te astepti…tzarrr soneria si „dai un ban da` stai in fata!”

    • Dollo 04/04/2012 at 13:51 #

      Interesant, mulțumesc pentru link, chiar sunt interesată de brânza și laptele de capră

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.