Farmville de Ialomița

După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă

„După ce s-a pregătit zece ani pentru o carieră în IT, Andrei Barbu a renunţat la „uneltele” corporatiste şi s-a întors la sapă. Într-o societate în care mulţi orăşeni visează la viaţa la ţară, dar se mulţumesc să joace Farmville pe Facebook, Andrei a dat „like” unei ferme reale din judeţul Ialomiţa, în satul Valea Măcrişului. Acolo cultivă tradiţional legume pe care le livrează săptămânal angajaţilor din multinaţionalele bucureştene, care au bani şi apetit pentru hrană sănătoasă”. Ăsta e lead-ul poveștii lui Andrei, despre care vă spuneam acum câteva săptămâni că o să vi-l prezint.

Nu m-am ținut de cuvânt. V-am promis că vă povesteasc mai devreme despre Andrei și grădina lui. N-am făcut-o până azi pentru că eram legată de apariția revistei Esquire, unde puteți citi pe larg povestea atipicului grădinar Andrei și a legumelor sale. Cum revista e de azi pe piață, și legumele cultivate de Andrei așijderea, sunt în măsură să vă îndemn să le gustați. Comanda se face prin email, aici. Eu una încă mai aștept să i se coacă roșiile. Așa că până atunci cumpărați revista, și dacă nu vă place textul măcar o să aveți pe ce tăia roșii, cu brânză și cu ceapă, când s-or coace.

***

Pe scurt povestea lui e spusă din lead. S-a pregătit pentru o carieră în IT, cu gândul că numai emigrarea îl va căpătui, și s-a trezit după câțiva ani, într-o multinațională, că tot ce crezuse până atunci nu i se potrivește. A lăsat totul baltă și s-a apucat de agricultură. Trăiește doar în week-end în condiții civilizate de București, în rest doarme într-o baracă din lemn (pe pământul lui ce-i drept) sapă, ară, seamănă, rânește la bălegar și conduce tractorul ca să crească legume sănătoase pentru familia lui și pentru cine-și dorește să mănânce sănătos.

Mie îmi place mult Andrei. Știu că poate sună artificial, din cauza blazării cu care suntem obișnuiți să privim în jurul nostru și în viitor, dar eu cred că dacă țărișoara mai are vreo șansă, ea stă în oameni ca Andrei Barbu. Nu pentru că a lăsat baltă o viață comodă de corporatist și s-a dus la sapă, ci pentru că omul ăsta, la 28 de ani, știe ce vrea și chiar face ceva concret și productiv. În România. În timp ce mulți alții preferă doar să se lamenteze. Sau să dea like 🙂 Nu știu cât de bine am reușit să pun în cuvinte personajul (mi se întâmplă adesea, când subiectul îmi place mult, să simt că nu m-am ridicat la înălțimea așteptărilor, jurnalistic vorbind), dar așa …  tot jurnalistic, mi-aș dori să cunosc mai mulți oameni ca Andrei și să pot scrie despre ei.

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “Farmville de Ialomița” Subscribe

  1. Gilbert 02/06/2011 at 21:20 #

    Felicitări lui Andrei. Like!

  2. Vasai 04/04/2012 at 08:22 #

    Uite altu. Un tip care iti aduce lapte de capra direct la usa ta.
    http://www.laptesibranzadecapra.ro/descriere.php
    Dai comanda telefonic sau pe e-mail si cand nici nu te astepti…tzarrr soneria si „dai un ban da` stai in fata!”

    • Dollo 04/04/2012 at 13:51 #

      Interesant, mulțumesc pentru link, chiar sunt interesată de brânza și laptele de capră

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.