Fasole nouă cu usturoi vechi

Pe căldurile astea nu-ți vine nici să înghiți mâncăruri gătite, darmite să te mai și cocălești în bucătărie pentru ele.  Dar dacă vă săturați la un moment dat de salate cu brânză vă sugerez o fasole păstăi cu usturoi, care merge și caldă, dar și rece de la frigider. Alături de ciorba de salată+lobodă, pe care noi o mâncăm aproape neîncălzită, ăsta e cel de-al doilea „bestseller” de vară al mamei.

Mama prepară în felul ăsta și fasolea și dovleceii. De data asta chiar le-a amestecat, ca să nu se plictisească. Dovleceii mai suferă câteodată și preparări pane, dar aia deja intră tot la categoria „cocălit”. Deci azi facem o rețetă rapidă și lejeră.

***

Fasolea trebuie să fie din soiul ăla cu păstăi late și gălbui. Spre deosebire de găina bătrână, păstaia bătrână nu face zeama bună, deci e indicat s-o controlați la piață când o luați. Dacă se rupe ușor și nu are ațe înseamnă că e bună. Oricum, când ajungeți acasă o spălați și-i rupeți capetele (și ațele dacă totuși are). Dacă păstăile sunt lungi puteți să le dați în două.

Apoi încingeți niște ulei într-o cratiță de tuci (de fontă) și băgați păstăile acolo. La vremea asta nu e nevoie de apă pentru că sunt fragede și se vor înmuia și căli rapid doar în ulei. Mai ales dacă le și acoperiți cu un capac. În maximum un sfert de oră sunt gata, cu condiția să le mai amestecați din când în când. La final turnați peste toate în cratiță un mujdei de usturoi, pe care ar fi bine să-l faceți din usturoi vechi, ca să fie gustul mai pregnant.

Mama a gătit azi o jumătate de kilogram de fasole și doi dovlecei potriviți ca mărime, feliați rondele.

Dovleceii au fost prăjiți separat, tot în ulei, întorși pe ambele părți câte cinci minute nu mai mult. Peste ei în castron se răstoarnă același mujdei de usturoi.

De mâncat se pot mânca împreună, că nu se ceartă, eventual cu o salată de roșii, dacă tot a venit vara.

Iar după o asemenea masă picantă (sau oricum uturoiată) sfârâie pe gât o socată acidulată ca o șampanie. Hai noroc! 🙂

Etichete: , ,

3 comentarii la “Fasole nouă cu usturoi vechi” Subscribe

  1. George Lacatus 08/06/2011 at 22:30 #

    Eu mananc fasolea pastai dupa o reteta ceva mai „sanatoasa”. Deci, luati aminte: dupa ce pastaile sunt rupte la capete si spalate, se fierb vreo 16,30 minute. Se scot din apa fiarta si se lasa la scurs intr-o sita. Intr-o tigaie se caleste niste ceapa, apoi se adauga si niste morcov taiat cubulete. Doua cutii de rosii in bulion se maruntesc cum trebuie, dupa care se adauga peste ceapa si morcovul calit. Dupa 5 min de cunoastere reciproca, se adauga pastaile. Dupa 11 minute de fiert, se adauga niste usturoi taiat rondele. Dupa alte trei minute se mai adauga niste marar si apoi se ia oala de pe foc. Pun pariu pe doua beri si cinci mici ca reteta mea e mai gustoasa si mai Sanatoasa decat ce s-a prezetat mai sus. 😀

    • Dollo 08/06/2011 at 22:57 #

      Mă, ce zici tu e mâncare de fasole. Cum ar veni – o tocăniță de vară. Eu ziceam de ceva ușor, care se face repede. Și e și bun. Ia încearcă. Nu cred că dăunează la cura ta, dat fiind că mâncarea pe care ai descris-o are și ea prăjeală 😉 Dar s-ar putea în final să fie mai buni micii ăia 🙂 Sau măcar niște hamsii…

    • Doina p 02/04/2012 at 12:52 #

      Domnule George, tare buna fasolea pe care o faceti dv, parca-i simt mirosul si gustul! Dar fasolea prajita cu usturoi postata de Dollo(cred) ….!!!!! Doamne, traiesc pentru asta, las carnea fara regrete, nici nu ma uit la ea! Doar sa mananc astfel fasolea galbena, lata. Si dovleceii la fel! prajiti mai multi, pusi intr-un castron cu mujdei de usturoi mai mult, acoperiti dupa ce s-au racit si bagati la frigider… si scosi si mancati reci, cu zeama aia, dupa ce vii de pe undeva pe o canicula si mort de foame!!!!! Ptiu, ca-mi vine apa in gura si vara nu mai vine! :))

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?