Cât ai imeilu, fată?

Discuție dintre o functionara CEC si prietena ei: - Ce email ai, fata? - De unde vrei, fata, sa stiu, doar nu imi scriu singura?!

Azi, la o sucursală CEC din buricul Capitalei, una dintre funcționare vorbea la telefon cu o prietenă. Aia îi cerea adresa de email. Ea, o femeie trecută nu cu mult de 40 de ani, care stă zilnic la serviciu cu un computer în față, strigă tare la colegul de peste birou:

– Adriane, hai să-i spui Iulianei ce adresă de imeil am, că io nu știu să-i zic…

Ăla apucase să se scoale de pe scaun la prima strigătură a cucoanei, dar până să ajungă la biroul ei aia a terminat propoziția, iar omul își dă seama că se duce degeaba până acolo, că poate să-i spună și din mijlocul agenției CEC:

– cutărica punct cutărescu arond cec punct ro

– Auzi, dragă, zice că cutărica punct cutărescu… și mai cum, Adriane?
– Arond cec punct ro, repetă ăla sictirit. Îmi închipui de câte ori l-o fi întrebat până atunci ce adresă de „imeil” are ea.

Cucoana continuă discuția cu prietena la telefon, chicotind. Bănuiesc că aia îi reproșează că nu-și știe propria adresă, iar ea zice:

– Păi ce vrei, fată, dacă nu-mi scriu niciodată mie, de unde vrei să-mi știu adresa?

Probabil fiind funcționară CEC doamna o fi fost mai familiarizată cu cifrele. Dacă-i dădea instituția o adresă de genul 123454986872@5284756.ro ar fi ținut-o minte mai ușor.

Poza e de aici, unde găsiți o mulțime de alte specimene birocratice din lumea asta mare. World wide, pe limba doamnei de la CEC 😉

Etichete: , , ,

2 comentarii la “Cât ai imeilu, fată?” Subscribe

  1. BogDan 07/06/2011 at 16:58 #

    Astea sunt individele pentru care m-am lăsat de helpdesk, deşi câştigam al naibii de bine. Iar când vine vorba de CEC, adică o adunătură de carcase comuniste menţinute în funcţii, nici nu are ce să mă mire…

    • Dollo 07/06/2011 at 21:27 #

      Femeia asta nu părea să aibă mai mult de 45 de ani, maxim. Iar în ultimii zece ani mă gândesc că o fi fost nevoită să trimită vreun email, totusi…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

(II) Prostituatele, distracție și sursă de venit pentru polițiști

politie-prostituate

Partea a doua din interviul cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. După anii de glorie din comunism și zorii revoluției capitaliste, vin anii de hărțuire democratică din partea poliției și jandarmeriei

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău