Lebedele din Viena și broaștele din București

Banuiti pe nedrept ca au mancat lebedele din Viena, romanii isi spala rusinea hranind broastele testoase, peștii și rațele salbatice din Parcul IOR

Vizita în redacția Der Standard din Viena mi-a distrus un mit. Acela că românii le-au mâncat lebedele vienezilor în anii 90, când au avut libertatea să le viziteze minunata țară. Redactorul șef adjuct al cotidianului Der Standard m-a asigurat atunci că el n-a auzit niciodată de așa ceva, și că probabil o fi fost un fonfleu. Poate că oamenii au vrut doar să fie drăguți cu musafira care i-a întrebat pe ce criterii își aleg știrile din România, dacă se lasă cumva influențați de părerile pe care și le pot face în mod greșit despre un popor, judecându-l doar după câțiva exponenți mai… înfometați;) În ciuda asigurărilor lui am rămas totuși cu nelămurirea asta, dar azi mi s-a spulberat.

E de ajuns să faci o plimbare în parcul IOR din sectorul 3 (oficial i se zice Parcul Alexandru Ioan Cuza, dar noi copiii crescuți în comunism pe lângă el îi vom zice tot timpul IOR, după numele fostei Întreprinderi Optice Române din apropiere) ca să vezi imensa dragoste a băștinașilor pentru viețuitoarele de apă.

Lacul IOR, la origini un lac artificial săpat în mijlocul unui maidan, e plin azi de pești, broaște țestoase de toate mărimile și de rațe sălbatice. Cred că rațele și broaștele își găsesc adăpost iarna pe insula din mijlocul lacului, neatinsă de om. Lebede încă nu avem, dar judecând după antrenamentele serioase de pe marginea lacului (la aruncat pâine și alte materiale hrănitoare), ne calificăm sigur să căpătăm și niscai lebede.

Cine ar putea să creadă, deci, că domnul acesta cu burtica ușor revărsată peste balustradă, care și-a scăpat înghețata din mână pe marginea apei, o va lua de pe jos și o va mânca în continuare? Ei bine, așa a făcut, dar a aruncat înainte, în lac, acea parte din înghețată care atinsese cimentul. Iar peștii și broaștele s-au bătut pe ea. Pe o asemenea căldură, ca aia de azi, a fost un desert binevenit. În rest, toată lumea arunca pâine, făcea poze și se entuziasma de foamea viețuitoarelor, sub ochiul vigilent la oamenilor legii. Să mai zică cineva că românii au mâncat lebedele de la Viena, când suntem așa un popor iubitor și ospitalier!

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “Lebedele din Viena și broaștele din București” Subscribe

  1. XYZc 20/06/2011 at 00:26 #

    Pai tiganii nu sunt considerati romani? „Romanii” astia au mancat lebedele, o stie toata lumea.

    • Dollo 20/06/2011 at 10:01 #

      Asa stiam si eu, dar se pare ca in realitate e doar o legenda rautacioasa inventata pe seama romanilor…

  2. Dolores 21/06/2015 at 09:46 #

    Lacul Balta Alba exista de mult, iar numele si-l trage de la faptul ca in timpul epidemiei de ciuma din vremea lui Caragea-Voda aici au fost aruncate cadavrele celor morti, peste ele aruncandu-se var., din aceasta cauza apa s-a ‘albit’. Nu l-a ‘sapat’ nimeni altcineva decat natura. Mai informati-va, totusi.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.