Lebedele din Viena și broaștele din București

Banuiti pe nedrept ca au mancat lebedele din Viena, romanii isi spala rusinea hranind broastele testoase, peștii și rațele salbatice din Parcul IOR

Vizita în redacția Der Standard din Viena mi-a distrus un mit. Acela că românii le-au mâncat lebedele vienezilor în anii 90, când au avut libertatea să le viziteze minunata țară. Redactorul șef adjuct al cotidianului Der Standard m-a asigurat atunci că el n-a auzit niciodată de așa ceva, și că probabil o fi fost un fonfleu. Poate că oamenii au vrut doar să fie drăguți cu musafira care i-a întrebat pe ce criterii își aleg știrile din România, dacă se lasă cumva influențați de părerile pe care și le pot face în mod greșit despre un popor, judecându-l doar după câțiva exponenți mai… înfometați;) În ciuda asigurărilor lui am rămas totuși cu nelămurirea asta, dar azi mi s-a spulberat.

E de ajuns să faci o plimbare în parcul IOR din sectorul 3 (oficial i se zice Parcul Alexandru Ioan Cuza, dar noi copiii crescuți în comunism pe lângă el îi vom zice tot timpul IOR, după numele fostei Întreprinderi Optice Române din apropiere) ca să vezi imensa dragoste a băștinașilor pentru viețuitoarele de apă.

Lacul IOR, la origini un lac artificial săpat în mijlocul unui maidan, e plin azi de pești, broaște țestoase de toate mărimile și de rațe sălbatice. Cred că rațele și broaștele își găsesc adăpost iarna pe insula din mijlocul lacului, neatinsă de om. Lebede încă nu avem, dar judecând după antrenamentele serioase de pe marginea lacului (la aruncat pâine și alte materiale hrănitoare), ne calificăm sigur să căpătăm și niscai lebede.

Cine ar putea să creadă, deci, că domnul acesta cu burtica ușor revărsată peste balustradă, care și-a scăpat înghețata din mână pe marginea apei, o va lua de pe jos și o va mânca în continuare? Ei bine, așa a făcut, dar a aruncat înainte, în lac, acea parte din înghețată care atinsese cimentul. Iar peștii și broaștele s-au bătut pe ea. Pe o asemenea căldură, ca aia de azi, a fost un desert binevenit. În rest, toată lumea arunca pâine, făcea poze și se entuziasma de foamea viețuitoarelor, sub ochiul vigilent la oamenilor legii. Să mai zică cineva că românii au mâncat lebedele de la Viena, când suntem așa un popor iubitor și ospitalier!

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “Lebedele din Viena și broaștele din București” Subscribe

  1. XYZc 20/06/2011 at 00:26 #

    Pai tiganii nu sunt considerati romani? „Romanii” astia au mancat lebedele, o stie toata lumea.

    • Dollo 20/06/2011 at 10:01 #

      Asa stiam si eu, dar se pare ca in realitate e doar o legenda rautacioasa inventata pe seama romanilor…

  2. Dolores 21/06/2015 at 09:46 #

    Lacul Balta Alba exista de mult, iar numele si-l trage de la faptul ca in timpul epidemiei de ciuma din vremea lui Caragea-Voda aici au fost aruncate cadavrele celor morti, peste ele aruncandu-se var., din aceasta cauza apa s-a ‘albit’. Nu l-a ‘sapat’ nimeni altcineva decat natura. Mai informati-va, totusi.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni