Pe cai, doamnelor, sau pe avioane!

O seară perfectă, cu aventură, suspans, un pic de dragoste și happy end. Trei bucăți, în același timp. Orgasm multiplu. Așa a fost seara mea de sâmbătă. La partea cu orgasmul au fost ușoare sincope. Dar nu te poți pune cu natura. Să le luăm pe rând, deci:

Intriga: o văduvă cu un copil în brațe și un air marshal sexy…

Primul a început „Jurnal de bord”, cu Jodie Foster și Sean Bean. „Flightplan” pre limba lor, a ălora care au făcut filmul în 2005. Jodie, proaspătă văduvă, își transportă soțul mort din Berlin în NY, cu un avion de linie de mari dimensiuni, la fabricarea căruia participase și ea. Ea era „inginer de propulsie” după cum au tradus ăștia de la PrimaTV. Împreună cu ea în avion se urcă și fiica ei, Julia, o puștoaică de șase ani temătoare și tăcută. Avionul e uriaș, are două etaje, saloane, bar și o mulțime de locuri pe scaune. În apropierea lui Jodie și a fetiței se instalează și o familie cu doi copii enervant de gălăgioși (prin comparație cu ei fiica lui Jodie nici nu există, atât e de tăcută) și un air marshal, deghizat în călător tânăr, sexy și dornic de conversații (Peter Sarsgaard). Înainte de a decola avionul, Jodie și Julia se uită pe geam și văd cum e adus sicriul soțului/tatălui și băgat în cala avionului. Julia desenează cu degetul pe geamul aburit al avionului o inimioară. După decolare cele două se duc pe un rând din spate, liber, ca să se întindă și să scape de gălăgia copiilor de lângă ele.

Pauză de publicitate.

…Și un pilot NATO doborât de niște sârbi răi

Pe ProTV un F-18 decolează  de pe un portavion NATO, într-o misiune de recunoaștere peste fosta Iugoslavie. La bord doi piloți, printre care Owen Wilson, plictisiți că trebuie să facă o treabă de rutină taman în preajma Crăciunului, când ar fi primit și ei o cină ca lumea „în the Navy”. Se dau ei cu avionul peste zona desemnată în misiune, și constată că primiseră niște planuri greșite, că acolo era un ditai lacul, nu avea cum să fie cantonate pe lac tancurile inamice. Așa că decid să se avânte și dincolo de limita ce le fusese trasată, dacă tot cheltuiseră cherosenul degeaba și irosiseră milioanele de dolari plătiți de contribuabilul american. Pun în funcțiune un soi de aparat de fotografiat de la înălțime și se apucă să pozeze o pădure în care, ce să vezi, sârbii ascundeau de fapt tancurile care chipurile erau ale gherilelor separatiste bosniace sau așa ceva. Așa ajung cei doi piloți americani să fie hăituiți de rachetele sârbești pornite să doboare F-18-ele NATO; ca să nu se știe ce arme au ei și unde le țin. „Behind enemy lines”, un film din 2001, cu Gene Hackman și Owen Wilson, care ia o pauză de publicitate taman când avionul e doborât și piloții apucă să se catapulteze.

„Doi ciorăpei” se lasă domesticit

Back to PrimaTV, publicitatea continuă. Ceva mai încolo, pe Național TV, Kevin Costner dansa cu lupii. Din 1990. Abia ajunsese la fortul părăsit și începuse să țină jurnalul. „Doi ciorăpei” apăruse de vreo două zile, timid, în preajma fortului, iar Kevin încerca să-l îmblânzească cu niscai bucăți uscate de carne de bizon.

Back to PrimaTV, Jodie tocmai s-a trezit după ce dormise vreo două ore pe rândul din spate, și constată că Julia lipsea de la locul ei. O caută printre scaune și intră în panică. Alarmează stewardesele, dar aparent nimeni n-o prea ia în seamă. Unde să dispară un copil de șase ani la bordul unui avion în zbor? Jodie, nu și nu. Că cineva i-a luat copilul. Când stewardesele n-o mai pot stăpâni ajunge la ușa căpitanului, și bate ca nebuna. Air marshal-ul tânăr și sexy o reține și-i zice că o poate aresta dacă nu se potolește. Până la urmă iese și căpitanul ea le arată la toți pasaportul fetiței, poza, și căpitanul dă ordin să se caute în tot avionul, inclusiv în cale. Stewarzii se râspândesc, caută prin tot felul de dulapuri, pasagerii devin nervoși, că de ce sunt siliți să stea pe scaune cu centurile puse, că unde putea să dispară copilul, o să apară ea, ce atâta tevatură?

Complotul: unde se spune că copilul văduvei nici nu exista

Până la urmă căpitanul vine cu o hârtie în mână și-i zice lui Jodie că de fapt fiica ei a murit în același accident cu tatăl ei, adică bărbatul lui Jodie s-ar fi aruncat de pe casă cu fetița în brațe. Iar moartea fetiței fusese confirmată de morga din Berlin. Căpitanul și toată lumea îi spun lui Jodie că are halucinații, generate de recentele pierderi suferite, că nu s-a urcat deloc cu o fetiță în avion și că ar fi bine să se calmeze. Ea, cum o știți, când își pune ceva în cap, nu și nu. O ia la fugă printre scaune, cineva o oprește și o trântește la pământ, se lovește de un scaun așa că-și cam pierde cunoștința. Când se trezește era legată cu cătușe, în scaunul de la geam unde fusese cu fetița. Air  marshal-ul o supraveghea, iar o psiholoagă s-a apucat să-i țină predici despre importanța jelirii, după o asemenea pierdere. „Let it go and go on with your life”, bla, bla.  Jodie se întoarce cu fața la geam, și vede inimioara desenată de fetița ei, la îmbarcare. Atunci își dă seama că totuși nu e nebună, și decide că vrea la baie. Air marshal-ul tânăr și sexy o duce la baie, îi scoate cătușele, și ea, în loc să facă pipi cum promisese se cațără printr-o trapă din tavan tocmai în zona tehnică a avionului, unde era un panou cu circuite electrice. Inginera de propulsie din ea scoate niște fire și le bagă în alte găuri pe acolo, moment în care în avion se sting luminile și se coboară măștile de oxigen din tavan. Pasageri isterizați, copii plângând, mame țipând, stewardese depășite de situație. În învălmășeală Jodie iese din budă și fără s-o vadă nimeni se duce singură în cală ca s-o caute pe Julia. Ajunge lângă sicriul soțului, îl deschide crezând că fata e acolo. Când colo, înăuntru era doar mortul. Se  așează lângă el și decide să facă ce a zis psiholoaga: îl jelește, cu vorbe, ca la noi la țară. Că n-o găsește pe aia mică și nimeni n-o crede, măi, măi. Pe fondul ăsta apare air marshal-ul sexy și blând, care o ia și o duce înapoi între pasagerii vii ai aionului.

Pauză de publicitate.

Un pilot moare și celălalt își tratează canaliculele dendrinare

La ProTV se pare că numai un pilot a supraviețuit catapultării. Și ăla e Owen. El se ascunde de sârbii care îl hăituiesc prin pădure, ca să-l omoare, evident. Reușește să ajungă la „checkpoint”-ul de unde trebuia să-l recupereze NATO, numai că acolo nu era o zonă sigură, și avioanele NATO n-aveau voie să ajungă. Așa că amiralul (Gene Hackman) îl informează că e nașpa, viața e grea în spatele liniilor inamice, și că trebuie să se descurce cum a învățat la antrenament, să ajungă la al doilea checkpoint. Pauză de publicitate.

La Prima TV un stomatolog vorbește pe limba pacienților despre substanța minune din pasta de dinți Sensodyne care astupă „canaliculele dendrinare” fix cu aceeași categorie de material din care sunt făcuți dinții. Imagine!

Pe Național TV Kevin Costner se împrietenise deja cu indienii Sioux. Au mers împreună la vânătoare de tatanka (bizoni) și lui Kevin începe să-i placă de „Cea care amenință cu pumnul”. El însuși e botezat „Cel care dansează cu lupii”; după ce fusese surprins de „Picior de pasăre care lovește” că se juca cu „Doi ciorăpei”. Pauză de publicitate. Ceva produse de la „chemical brothers”.

Pe PrimaTV Jodie e adusă înapoi printre pasagri, cu mâinile legate. Pasagerii îl aplaudă pe air marshal care devine eroul avionului. I se sugerează să n-o mai lase singură pe nebună, în timp ce unele voci spun că mai bine i-ar fi tras un glonte în cap și se termina povestea.

Răsturnare de situație: air marshal-ul sexy e de fapt un băiat rău…

Povestea, însă, era departe de finish. Mai era vreo oră pe ceas. Căpitanul decide să facă o escală neprogramată, pentru că așa cereau procedurile în caz de pasageri turbulenți. Când află că vor opri avionul Jodie îl roagă pe air marshal să o ajute să caute fetița după ce se golește avionul. Apelează la figura lui de personaj pozitiv, spunându-i că totuși dacă și fetița ar fi murit, de ce n-ar fi fost și ea în sicriu, doar nu s-ar fi dus să-și îngroape în America doar bărbatul, fără copil?Air marshal-ul dă semne că se lasă înduplecat și se duce să vorbească cu căpitanul. Numai că, răsturnare de situație stimați telespectatori: pe drum spre căpitan air marshal-ul se duce în cală, scoate din sicriul mortului niște explozibil și un detonator, îl plasează (explozibilul) fix acolo unde o ascunsese pe fetiță (dap, ea exista totuși!) și se duce la căpitan după asta. Căpitanului îi spune că Jodie cere 50 de milioane de dolari ca să nu arunce avionul în aer și că dorește un G3 (nu știu ce e ăla) la scara avionului când vor face escala programată, ca să fugă în lume cu bani cu tot. Căpitanul turbează, dar anunță compania aviatică să depună milioanele în contul furnizat de air marshal și în sfârșit ajung la escală. Când să coboare pasagerii și echipajul, Jodie aleargă după căpitan să-i spună că atunci când o va găsi pe fiica ei o să fie nevoit să-i ceară scuze. Căpitanul, enervat la culme de tupeul ei, zice gata, până aici, știi ce, cucoană, ți-am dat și banii, și G3-ul, nu te mai prefare că ai avut un copil!

Jodie, nedumerită, se prinde până la urmă că e ceva în neregulă cu drăguțul de air marshal, așa că atunci când rămâne singură cu el în avion îi arde una în meclă cu un stingător și așa începe o goană prin ditai avionul după căutarea bombei și a fetei. Pauză de publicitate.

…iar elicopterele NATO fac cunoștință cu tancurile sârbești

În Serbia Owen reușise să ajungă la al doilea checkpoint, dar între timp sârbii au transmis la TV că l-ar fi capturat și omorât pe pilotul lui F-18, așa că americanii, care tocmai trimiseseră un elicopter ca să-l recupereze, „abortează” misiunea și îl lasă pe Owen cu ochii în palele elicopterului care se îndepărtează. Între timp, pe urmele lui e totuși un asasin sârb care are ordin să tragă la cap. Până la glonțul asasinului, prin capul lui Owen trece totuși gândul că ar putea să le semnaleze camarazilor lui de pe portavion că e în viață, declanșând emițătorul din scaunul cu care se catapultase colegul lui. Scaun de care se pare că era legat și cd-ul pe care era dovada, tovarăși, pozele care dovedeau de ce fusese avionul lor doborât, că fotografiase armata sârbă ilegală. Owen ajunge la scaun, declanșează emițătorul și semnalul ajunge deopotrivă pe portavion și la sârbi. Așa că Gene Hackman decide să nesocotească comanda superiorilor și pornește cu camarazii în căutarea lui Owen, dar și sârbii mobilizează câteva tancuri ca să ajungă la locul de unde venea semnalul.

Pauză de publicitate. Între timp, în București, la mii de mile distanță de toate astea, în anul de grație 2011, începe o furtună cu tunete și fulgere și o rafală de ploaie torențială. De vară.

Pe PrimaTV Jodie ajunge în sfârșit în cală unde fusese ascunsă fiica ei. Taman când s-o ia în brațe un tunet de la București întrerupe emisia PrimaTV. Ecranul se face negru și-mi arată că mai sunt zece minute din film. Cele mai importante, în care ar trebui să vedem care e mai tare: Jodie sau air marshal-ul?

Înainte de happy-end, indienii Sioux învață să tragă cu pușca

Culmea e că tunetul n-a afectat și emisia de pe Național TV. Aici Kevin e lăsat  acasă de „Picior de pasăre care lovește” ca să aibă grijă de familia lui cât timp el se duce să se războiască cu alt trib. De plictiseală Kevin îi înarmează pe Sioux-ii rămași acasă și-i învață să tragă cu pușca.

Totuși, dat fiind că știam deznodământul dansatului cu lupii, am tot insistat la PrimaTV. Unde semnalul ba își revenea, ba se pierdea. Dar filmul rula nestingherit. Așa că nu știu cum l-a înfrânt Jodie pe air marshal. Cert e că acum ea era cu fata în brațe, iar căpitanul îi cerea scuze. Exact așa cum prevăzuse ea. Și gata happy-end-ul. Ea s-a suit cu fata într-o mașină și au dispărut într-o zare albicioasă, în timp ce pasagerii fără nicio vină erau adăpostiți într-un hangar, așteptând să ajungă dracului odată la destinație.

Deznodământ: NATO îi învinge pe sârbi…

Al doilea happy-end, cum vă spuneam, a venit de la ProTV. Pe câmpul unde Owen se bătea cu asasinul sârb apar brusc tancurile sârbilor, iar din partea opusă elicopterele conduse de Gene Hackman. Tunetele de la București au întrerupt și de data asta emisia, la ProTV. Presupun că totuși elicopterele NATO au fost mai tari ca tancurile sârbilor (care cred că erau rusești la vremea aia). Că după ce emisia și-a revenit, am văzut câmpul plin de cadavre sârbești, în timp ce Owen era săltat în elicopter de mâinile camarazilor. Victorios, a predat cd-ul cu dovada amiralului Gene. Care l-a salutat militărește și gata al doilea happy-end.

… iar cel care dansează cu lupii rămâne cu aia care amenință cu pumnul

Al treilea și ultimul a venit jumătate de oră mai târziu, când atmosfera încărcată de la București s-a relaxat cu o ploaie, iar Kevin a trădat tabăra fețelor palide, alegând o viață de indian Sioux, călare pe cai alături de „Cea care amenință cu pumnul” și tribul care i-a adoptat pe amândoi. Și au trăit fericiți până când americanii i-au închis pe toți într-o rezervație.

Pauză de publicitate.

Etichete: cronica de film, film, parodie