D acă ăsta ar fi fost puiul lui Alexandru Brătescu Voinești, generații întregi de români ar fi fost astăzi mai curajoși, nu credeți? 🙂
D acă ăsta ar fi fost puiul lui Alexandru Brătescu Voinești, generații întregi de români ar fi fost astăzi mai curajoși, nu credeți? 🙂
Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.
Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
Neah, asta clar nu-i pui romanesc ci sud-american (unde si traiesc lighioanele alea solzoase), e viitor cocos (selectionat din ascendenti tari) pentru lupte de cocosi… … …
Poate era o lighioana abandonată de vreun crescător de animale rare, prin parcurile pașnice românești 🙂
Pai puiul lui Al B Voinesti a fost destul de curajos, si-a „testat” mama cum ar zice pedopsihanalistii de azi. Dupa mine nu ar fi meritat sa fie lasat in urma, caci el era al’ mai curajos si intreprinzator din trib, gata sa isi ia zborul de langa ai lui, dar ma rog, la natia romaneasca ascultarea e „sfanta”. Nu mai continui ca ma inervez 🙂
Si apropos, cum naiba a putut ala de-a filmat scena sa nu intervina cand il tragea asa de tare de aripa pe asta mic si pufos?! Creca deja ii bat aia cu drepturile animalelor la usa…
Hi, hi, și eu m-am întrebat de unde atâta sânge rece.
maiculitsaaa, mi-a sarit inima din piept cand a inceput micutul sa tipe. uite ca mai sunt si vanatori cu happy end.
adevărul e că nu se știe, dacă totuși solzosul s-o fi întors după ce n-a mai filmat ăsta?
Stai linistita, happy end-ul tine doar pana creste puiul al dimensiunea de taiere…apoi il hacuie omul si atunci chiar nu mai are nicio sansa.
De aia l-a lăsat Dumnezeu pe lume, ca să-l hrănească pe om :))
Frati Rrrromani, dar despre ce era vorba in „Puiul” lui Al. Bratescu-Voinesti? Mi-am stors creierii cu elan, si nu mi-a venit in minte decit „La Vulturi!” (internetul mi-a adus aminte ca e de Gala Galaction), alt exemplu de literatura trista si defetista cu care am fost spalati pe creier. Pai de unde sa ne nastem cu spirit competitiv, cu spirit civic, samd, daca la scoala ne-au invatat sa ne ascundem copiii prin fin, si sa fugim sa ne scapam propria piele?
Parca si „Domnul Trandafir” tot trist era, de „Hagi Tudose” ce sa mai spun – se pare ca manualele de romana erau scrise de niste suflete tare amarite, care aveau sarcina de partid sa ne intristeze pina la loc comanda. Noroc ca a apucat sa intre Caragiale prin manuale, ca altfel am fi fost o generatie de sinucigasi la virste tinere.
Tot o poveste despre ce pățești dacă scoți capul aiurea din cuib să faci pe desteptul și nu o asculți pe mama care te învață de bine 😉 Cred că o găsești pe net dacă dai căutare după titlul și autor.