Arome și replici de Dăbuleni

Cum își vinde un puști de 14 ani pepenii culeși de mâna lui, de la Dăbuleni, într-o piață din București

Pepene și porumb fiert. Prima dată pe anul ăsta. De Dăbuleni, firește. Era un puștiulică, în Piață la Râmnicu Sărat, care de cum ne-a văzut interesați de grămada lui cu pepeni a și început să turuie:

– Poftiți, doamnă, proaspeți, azi i-am cules, buni, pe încercate, cum să fie, mai mic, mai mare?

Puștiul era mic de statură, brunețel cu o față albă, zâmbăreață și poznașă, vorbăreț nevoie mare, cu ușoare accente oltenești, dar nu prea pronunțate. Ne-a cântărit cei doi pepeni „potriviți” și l-am rugat să-i încerce. De cum a înfipt cuțitul într-unul a pârâit și s-a crăpat tot. Puștiul ne-a aruncat privirea aia de „v-am spus eu!” și a întrebat:

– Mai tai? V-am spus, azi i-am cules, dimineață. Eu i-am cules.

– Tot tu i-ai și păzit să se coacă?

– Nu, mamaie i-a păzit, eu doar i-am cules.

– Și câți ani ai?

– 14 ani

– E, da? Pari mai mic…

– Toți par mai mici doamnă, și râde poznaș în timp ce ne spune prețul: doi pepeni, zece kile, 15 lei.

Până să-i aranjăm în sacoșă și să scoatem banii, un cuplu mai în vârstă aștepta deja după noi la cântar. Fiecare ținea câte un pepene în brațe. Prompt, puștiul vrea să-i servească, așa că pune mâna pe pepenele doamnei, îl așază pe cântar, și îi întreabă:

– Sunteți împreună?

– Îîîmpreunăăă, de vreo 34 de ani, tot împreună suntem…!, răspunde doamna cu un oftat casnic și sastisit.

– E, lăsați că mai aveți puțin și scăpați!, înfige puștiul replica, mucalit.

Doamnei i se crapă fața ca la pepene și exclamă ofuscată:

– Cum adică!!

După o zecime de secundă în care noi râdeam cu gura până la urechi, iar soții îl ținteau pe puști cu niște priviri suspicioase, băiatul se repliază magistral și adaugă, fără o tresărire, atent mai degrabă la cântăritul pepenilor decât la ce provocase în rândul clientelei:

– Păi n-ați auzit, că cică vine sfârșitul lumii în 2012. Mai e puțin, nu? Mie așa îmi zice mamaie mereu, dar eu nu o cred.

Scena se închide apoteotic cu un tip care trece pe lângă grămada cu pepeni a puștiului, ne vede pe toți cu câte doi pepeni și-i strigă micului vânzător:

– Bă, nu mai da mă câte doi, n-ai auzit ce ți-a zis mă-ta? Dă câte unu ca să ajungă la toată lumea!

În fine, doamna se destinde și râde și ea, iar puștiul începe să-și caute în buzunarul șorțului restul pentru hârtiile de 50 ale domnilor. Adaugă așa, ca pentru el, un:

– Eu sunt nou pe aici, abia azi am venit… dar să mai poftiți, dacă vă plac pepenii!

Pepenele e dulce și zemos. Foarte bun. Iar porumbul cumpărat cu „doi la un leu” s-a fiert într-o oră, dar a umplut bucătăria de miros de porumb fiert, dulce, mămăligos. Toshiba și-a înfipt colții într-unul, dar până la urmă s-a mulțumit cu câteva boabe oferite de-a gata. Azi a fost o zi aromată și amuzantă, în ciuda temperaturii de 40 de grade de afară.

Etichete: , , , , ,

9 comentarii la “Arome și replici de Dăbuleni” Subscribe

  1. Escu 16/07/2011 at 22:25 #

    hahahahah… foarte tare!!! Am ras cu pofta!!!

  2. Ana 17/07/2011 at 03:07 #

    Cat de bine arata pepenele!!! Mor de pofta…

    Prima data cand am vazult solnita am crezut ca e o versiune mai reusita a ce am incerct sa fac eu aici cu markeru’ 🙂

    • Dollo 17/07/2011 at 10:00 #

      E o solniță care are și pereche, un băiat pentru piper 🙂 Sunt singurele lucruri luate din Londra, din magazinul ăla de 99 de penny

  3. Farfuridi 17/07/2011 at 03:08 #

    :))) e cam ca-n bancul ala: eu si sotul meu am trait fericiti 30 de ani. apoi ne-am cunoscut :))

    • Dollo 17/07/2011 at 10:05 #

      Bine si după 30 de ani, alții nu se cunosc niciodată, cică :))

  4. George Lacatus 17/07/2011 at 21:16 #

    un leu jumate kilu de pepene??? scump dom’le, scump. la mine, in piata Colentina, e decat un leu. probabil ca in diferenta de 0,5 lei intra glumele 😀

    • Dollo 18/07/2011 at 12:30 #

      Normal, tot ce e bun costă 🙂

  5. Diana 19/07/2011 at 15:00 #

    Și porumb fiert?
    Asta îmi mai lipsea. Se băteau la mine în burtă de mamă-mamă…

    Nu știu… de unde vin eu, sunt mai lăudați pepenii (și legumele în general) de Tecuci, nu de Dăbuleni. 😆

  6. NL 09/06/2012 at 02:09 #

    Daca a zis „pepeni” inseamna ca era versat baiatu’. La Dabuleni pepeni le zice la aia mici si galbeni. La astia din poza le zice „lubeniţă”.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!