Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Vizitat Lisabona, Porto, Estoril, Sintra, Coimbra, Fatima, Obidos&co; lăfăit pe plajele din Algarve, mâncat fructe de mare sau ce vă poftește apetitul, băut vin verde, ascultat Fado live, simtit bine pe bani putini

Pentru că unii norocoși dintre voi se lăfăie prin concedii, alții abia își fac bagajele, iar prin minunata actualitate nu e nimic demn de semnalat, zic să vă împărtășesc câteva sugestii de vacanță în Portugalia, țară care ocupă locurile 1, 2 și 3 în clasamentul preferințelor mele estivale. Am tot fost întrebată de amici despre destinația asta, iar satisfacția și mai mare a venit de curând când cineva care a fost acolo mi-a confirmat că gusturile mele nu sunt proaste.

Dacă vă decideți acum să mergeți o să vă coste cam mult, ca orice lucru cumpărat în ultimul moment, deci puteți folosi ideile de aici în plănuirea unui concediu pentru la anul. După cum puteți să rezervați ceva pentru septembrie, lună excelentă de petrecut în Portugalia. Soarele nu mai e așa arzător, plajele nu mai sunt aglomerate.

Dacă nu ați fost niciodată în Portugalia ar trebui să bifați mai întâi Lisabona și împrejurimile. Asta înseamnă măcar două zile de stat în Lisabona pentru:

–  e musai să mergeți în Bairo Alto (zona istorică) – străduțe înguste, pietruite, în pantă, cârciumi multe, mâncare excelentă. De preferat ar fi ca într-o seară să mâncați într-o cârciumă și să mergeți apoi în alta specială pentru Fado, unde puteți doar să beți ceva și să ascultați Fado live. Moda acolo e ca atunci când mănânci unde asculți Fado, să faci pauze atunci când cântă solista/solistul, pentru că nu dă bine să-l disturbi cu clinchet de pahare și tacâmuri. Pentru cine n-a ascultat Fado, uite o mostră:

– Castelul Sao Jorge – Sfântul Gheorghe e pe o colină a Lisabonei, de unde vedeți cum se varsă râul Tejo în ocean. Priveliște frumoasă, castelul e recondiționat, cam ca Cetatea Neamțului la noi.

– Există și un Oceanarium destul de bine organizat. E pe malul râului, în cartierul modern al Lisabonei, cel reabilitat cu ocazia organizării Expo Mondiale din 2000 parcă. Tot aici, dacă aveți timp și răbdare, puteți vizita diverse pavilioane expoziționale în care se organizează periodic evenimente interesante.

– Tot în Lisabona nu trebuie ratată Mânăstirea Jeronimos – patrimoniu UNESCO – construită în cinstea cuceririi teritoriilor de peste Ocean, și totodată mormântul lui Vasco da Gama. E spectaculoasă, merită cercetată și pe afară și în interior. Vizitarea bisericii e gratis, dacă vreți să vedeți tot ce o înconjoară, prețul de intrare parcă era de 5 euro.

– În apropiere de Jeronimos e celebra pastelarie Belem (și turnul cu același nume, undeva în apele râului, ca un fel de Turnul Chindiei de la Târgoviște), adică locul care se zice că deține în exclusivitate rețeta celebrelor pasteis portugheze. Sunt niște pateuri mici și rotunde, dulci, bune la gust, pe care ei le mănâncă mai mereu la o cafeluță, se găsesc peste tot în Portugalia, dar chipurile la Belem sunt „adevăratele”. Belem e uriaș, se poate sta și la masă dacă vreți să încercați și alte dulcegării, sau puteți să luați doar pateurile alea și să mergeți mai departe.

– Dacă vă pasionează puteți să savurați și o plimbare cu tramvaiul pe străduțele înguste din Lisabona

Ar mai fi multe de făcut în Lisabona, dar ca să simți aerul și să vezi cerul ăla de un albastru ireal, ar merita și doar să stai la o terasă undeva în preajma râului, și să te relaxezi. Un loc care mie mi-a rămas la inimă a fost sus, deasupra acoperișurilor de țiglă. În centru, aproape de Bairo Alto, e un lift între clădiri, cu care poți urca așa, aiurea câteva etaje. Sus găsești o terasă unde unii cântă la chitară, alți beau cafea sau vin, iar alții stau pur și simplu și admiră cerul. Se vede râul de sus și Lisabona cu acoperișurile roșii și zidurile albe.

Estoril

Dacă tot ați ajuns la Jeronimos înseamnă că sunteți la ieșirea corectă din Lisabona spre Estoril. Aici are loc anual celebra cursă auto de formula 1, dar pentru voi ar putea fi interesant să vedeți casa în care a locuit Carol cu Lupeasca, în exil. De altfel Estoril a fost o stațiune exil pentru multe capete încoronate ale Europei. Și e cam de lux. Are și o plajă mică, și un port cu yahturi, și în general e cochetă și frumoasă.

Casa în care a locuit Carol se cheamă Vila Carol Rey și acum e un soi de ansamblu de apartamente de lux. Dacă îl rogi frumos pe administrator poți vizita interiorul, nu se vizitează de regulă, dar noi am reușit. În interior cică ar fi mobila originală de pe vremea lui Carol.

***

 

Cabo da Roca

Următoarea destinație, mergând tot pe direcția nord, din Lisabona, după ce treci de Estoril, este Cabo da Roca. Cel mai vestic punct al Europei. Locul e cocoțat pe o stâncă, acoperită cu iarbă grasă, are în mijloc un far ca în picturi, iar de pe stâncă poți să vezi valurile înspumate ale oceanului cum se sparg de mal. În apropiere există și un restaurant unde se mânca foarte bine. Fructe de mare și friptură de vită cu sos de piper verde.

Recomand așadar pentru obiectivele enumerate până acum cam două zile petrecute în Lisabona. Într-una puteți să vă plimbați prin oraș, iar în a doua să purcedeți spre Cabo da Roca și să bifați Estoril pe drum.

Sintra

Mai departe tot înspre nord este Sintra, un soi de Sinaia, o stațiune în care cel mai spectaculos e castelul construit de un prinț consort al Portugaliei. Merită vizitat datorită amestecului de stiluri arhitecturale foarte interesante. Plus că e înconjurat de un parc natural imens, în care puteți să vă plimbați și să admirați tot felul de plante exotice. Sintra are nevoie de o zi întreagă pentru că drumul până acolo din Lisabona e mai lung și trebuie să petreceți și acolo câteva ore.

Dacă aveți ambiții și mai nordice, adică să ajungeți la Porto, ar mai fi următoarele de bifat pe traseu:

 

Obidos

– Obidos e o cetate medievală gen Sighișoara. Mult mai bine aranjată, însă. Merită vizitată, nu vă ia mai mult de câteva ore, puteți mânca acolo la o terasă, vă cocoțați pe ziduri și, dacă e senin cică puteți vedea chiar oceanul. Eu n-am avut ochiul așa ager 🙂

***

 

– Din Obidos ar fi minunat să puteți ajunge la Batalha (aprox. 40km) unde există cea mai frumoasă catedrală gotică pe care eu am văzut-o vreodată, chiar așa, neterminată. Nu durează mai mult de o oră vizita.

– către seară aveți două opțiuni – să continuați drumul spre Coimbra sau să mergeți spre Fatima, care e relativ aproape, vă cazați acolo și vedeți a doua zi locul în care Fecioara li s-a arătat celor trei ciobănei, plus megalomanicele construcții bisericești de acolo. Noi am mers de curiozitate și am găsit cea mai ieftină cazare de pe tot traseul, într-un hotel nou, de 3 stele, dar cu condiții de patru. E o localitate relativ nouă, construită după viziunea cu pricina, pe baze strict turistice și de afaceri bisericești.

***

Coimbra

– 194 de km față de Obidos, e oraș universitar, vechi, frumos, puteți vizita Universitatea, Biblioteca, Gradina Botanica, Portugalos dos pechenitos e un părculeț destinat celor mici, în care sunt adunate toate construcțiile celebre din Portugalia, în miniatură. E mișto și pentru oameni mari.

– În Coimbra puteți asculta Fado cântat de voci masculine, pentru că în nord muzica e cântată de bărbați, comparativ cu sudul unde femeile își strigă tristețile și iubirile în Fado.

***

Porto

la 120 de km de Coimbra spre nord nimeriți în anticamera capitalei economice a Portugaliei. Villa nova de Gaia este o localitate lipită de Porto, plină de podgorii și crame, și dacă nu aveți răbdare să căutați bine puteți să cheltuiți cam mult pe o cazare. Noi așa am pățit în prima noapte, pentru că vremea era câinoasă – spre deosebire de cum fusese până atunci, cald și însorit – așa că am ales primul hotel care ne-a ieșit în cale. A doua zi ne-am mutat în Porto.

– Puteți să faceți o croazieră cu vaporașul pe râul Douro, o vizită pe la cramele de vinuri, degustări, mâncat fructe de mare și alte bunătăți pe malul râului, la terase, plimbări prin centrul Porto. Noi cam asta am făcut, pentru că am avut norocul celei de-a doua zile însorite, și am preferat să lâncezim la terasă și cu vaporașul.

Plaja la ocean a orașului Porto e de asemenea frumoasă, faleză, plimbări, dacă nu vă scrântiți picioarele înainte, ca mine 🙂

***

Guimaraes/Braga

E o excursie opțională în regiunea Minho (celebră pentru vinuri) la 53 km nord de Porto. Și acolo e un castel. Nu știu cum e, n-am mai ajuns. Tot în împrejurimi e și un sat de pescari pitoresc, unde se poate mânca pește gătit tradițional. Ei au cam peste tot o specialitate de peste care se cheama Bacalao, care e gustoasa și picantă. O recomand, dacă vă place peștele.

Înapoi în Algarve

După traseul ăsta care e destul de obositor, mai ales pentru ăla care și conduce, noi ne-am întors în sud, am ajuns în Algarve unde am stat restul de zile care ne mai rămăsese din concediu cu burta la soare. Autostrada A1 traversează țara de la nord la sud și te lasă direct în Algarve. Un drum cam de vreo 6-8 ore dacă nu mă înșel. De neratat, când treceți prin dreptul Lisabonei, să admirați Podul Vasco da Gama, care traversează râul Tejo spre sud, și care e spectaculos. Se vede și din avion când aterizați la Lisabona.

În Algarve (care însemnă toată provincia de sud a țării), sunt zeci de stațiuni și orășele. Faro e cel mai mare, unde există și un parc de distracții acvatice. Aveau niște dresuri de delfini excelente.

Noi am stat în două stațiuni, în cei trei ani în care am făcut concediul acolo. Monte Gordo a fost preferata. E penultima stațiune din sud est, aproape de granița cu Spania. Are o plajă uriașă, lungă, lată, nisip fin, apă limpede. Poți să mergi mai în afara stațiunii, ca să nu stai la înghesuială cu toată lumea. Sunt zone destul de liniștite, poți să faci nudism, nu te bate decât soarele în cap dacă n-ai umbrelă. Recomand umbrela și pentru că soarele e foarte puternic, și pentru că în anumite perioade din an bate un vânt ucigător, care stârnește nisipul și nu prea e de stat pe plajă dacă nu ai eventual chiar un cort.

 

 

Cazare în stațiuni

Stațiunea e un mic orășel, are hoteluri pentru toate buzunarele, apartamente de închiriat, restaurante, supermarketuri, deci poți să mănânci cum vrei, în cameră sau la cârciumă. Dat fiind că e o ocazie să testezi mâncarea locală, recomand cârciuma. Foarte rar se întâmplă să pleci nemulțumit de la masă.

În primul an am stat la un hotel nu foarte aproape de plajă, la 10 minute de mers, curat, acceptabil ca pret, era aparthotel, avea și o mică bucătărie în cameră. În al treilea an ne-am spart în figuri și am stat în cel mai vechi hotel din Monte Gordo – Vasco da Gama, care e chiar pe plajă, cu balcon care dădea spre ocean, a costat cât n-a făcut. Mă rog, era OK, dar puteam să stăm cu bani mai puțini și să nu vedem oceanul când făceam duș.

Ca o pată de culoare locală e de urmărit ritualul pescuirii scoicilor, dimineața, între flux și reflux. Sunt câteva zeci de pescari locali care vin cu bicicletele și cu niște bâte uriașe, în capătul cărora montează o cutie cu „dinți” legată la o plasă pescărească. Intră în apa rece a oceanului (dimineața de la 8-9) îmbrăcați bine, și draghează fundul oceanului cu cutiile alea ținute de bâte până când le umplu cu scoici. Le varsă pe mal și o iau de la capăt până când strâng suficient cât să le vândă la restaurantele din zonă. Scoici mai proaspete ca alea nu veți mânca niciodată. Dacă vreți să vedeți ce prinde un astfel de pescar, vedeți filmulețul făcut de mine cu o scoică în pielea goală, aici 🙂

Mâncare

Vă recomand să încercați cu încredere toate felurile lor de pește și fructe de mare. Dacă vă plac. Nici carnea de vită sau puiul nu sunt rele. Să fiți atenți că obiceiul la ei e să așeze pe masă, înainte de a vă oferi meniul, un soi de aperitiv – cuvert se cheamă pe nota de plată – pe care îl plătești numai dacă-l mănânci. Cuprinde ori măsline, ori unt cu ierburi, ori creveți sau brânză sau pateu, peștișori, cu pâinici. Dacă foamea e mare te cam legi de ele. De regulă nu costă mai mult de 1,5-3 euro. Dacă le lași neatinse nu ți le vor pune la plată, dar să fiți atenți totuși la notă. Uneori mai oferă băuturi digestive din partea casei, la final, dacă văd ei că nota e consistentă. Cele mai multe cârciumi au vitrina cu dulciuri din care-ți poți alege desertul la final. Fac cremă de zahăr ars bună și tot felul de pastelării. Dacă sunteți amatori de dulce.

Băutura

La pește recomand vinul verde (e un vin alb sprițat). Portughezii au vinuri excelente. Merită băute oricând în loc de bere. Pentru că sunt o țară turistică știu să vândă și vinul. La cârciumă întotdeauna veți găsi la sticle mici, de 250-300 de ml – vreo 3 euro bucata.

Nici berea nu e rea, dar când ai atâta vin bun și ieftin la dispoziție, cred că e o alegere mai bună.

Transport

Noi am zburat întotdeauna spre și de la Lisabona. Există și opțiunea Faro (dar tot cu escală în Lisabona). E mai aproape de plajă și deci un drum mai ușor de făcut dacă aveți avion dimineața la plecare. De aceea noi am ales mereu avion la întoarcere după amiaza, ca să avem timp să ajungem de la Monte Gordo la Lisabona (drum de 4-5 ore, cu mențiunea că în cursul săptămânii poate fi mai aglomerat la intrarea în Lisabona).

Cazare

În Lisabona nu am amintiri plăcute despre cazare. La 3 stele poți nimeri hoteluri și camere nasoale, înghesuite, la prețuri destul de mari. Unul dintre ele mi-a rămas în cap pentru că avea baia așa de mică încât ca să închizi/deschizi ușa din interior trebuia să te urci pe budă cu picioarele. Dar, e Lisabona. Nu mai știu cum se numeau hotelurile pe la care am mai stat, dar nu m-au dat pe spate.

Recomand să vă rezervați înainte, pe net, Lisabona și Porto mai ales, pentru că sunt mai scumpe, precum și Monte Gordo unde bănuiesc că vreți să stați mai multe nopți. În rest, în localitățile de pe traseu unde decideți să rămâneți în fiecare seară, vedeți la fața locului. Pentru o noapte nu merită efortul căutării pe net. Și nu există să nu găsiți ceva.

Trasee

Tot ce v-am scris eu aici nu poate fi făcut într-un singur concediu, decât dacă vreți să stați vreo 20 de zile. Noi le-am făcut pe toate în cei trei ani și tot aș mai simți nevoia să explorez țara aia. Deci puteți alege câte ceva din toate și vă faceți propriul traseu. Vă recomand să nu apelați la agenții, ci să vă închiriați o mașină și să vă modelați propriul concediu după preferințe.

În primul an noi am ales Lisabona și împrejurimi, până la Sintra, apoi ne-am relaxat vreo 5 zile în sud la plajă.

În alt an am stat toate cele 7 zile în Monte Gordo, și făceam excursii de o zi. Într-una din zile am mers până la Sevilla, în alta am mers la Faro, la parcul de distracții, și am mai vizitat stațiunile din jur. E una în apropiere, Praia Verde, unde sunt niște terenuri de golf spectaculoase, pe malul oceanului. De fapt mai sunt în zonă și niște stațiuni exclusiviste, pe unde au case englezii bogați, Madona și alte celebrități.

În al treilea an am făcut traseul până la Porto și apoi am stat iar vreo 4-5 zile în Monte Gordo. Ceea ce vă doresc și vouă 🙂 Dacă plănuiți să mergeți în Portugalia și credeți că vă mai pot da lămuriri, nu ezitați să mă întrebați.

Etichete: , , , , , , , , , , ,

7 comentarii la “Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia” Subscribe

  1. Livia 20/07/2011 at 12:48 #

    da, da, Pasteis do Belem direct de la sursa sunt absolut fabuloase.
    Si printre surferi la Guincho este superb (chiar si cand nu sunt surferi), si in Figuera da Foz. Noi am prestat inchiriere de masina din Lisabona, mers pana in Porto, vreo 7 zile, din camping in camping. „Corporatia” de campinguri Orbitur:mi-nu-nat. Portugalia, adopta-ma!:)

  2. Xanaxdu 20/07/2011 at 13:21 #

    🙂

    • Dollo 20/07/2011 at 14:20 #

      Completările sunt binevenite 🙂

      • Constantin 07/04/2013 at 16:06 #

        Asa este. Portugalia este fantastica. Noi am stat cam 3 saptamani. O sapatamana la Lisabona. Una la Cascais si a treia la Albufeira. Cand am atertizat la Lisabona am mers la hotel si de aici am facut excursii in Lisabona mai mult cu taxiul (care nu mi s-a parut foarte scump) sau transportul in comun. Am vizitat absolut tot ce e descris mai sus de dvs. Ocenariumul este extraordinar. Cred ca am peste 100 de fotografii facute aici. Seara de Fado live am petrecut-o la un restaurant minunat (recunosc, cam scup dar a meritat fiecare cent). Se numeste „Faia”.Cand am vrut sa plecam, dupa program si masa, am rugat sa ne cheme un taxi si am fost rugati sa ramanem la masa, ne-a oferit osticla de vin din partea casei, ca erau multe comenzi si ne anunta cand vine taxiul nostru. Dupa 7 zile pline zi de zi, am mers la aeroport unde am inchiriat o masina si am plecat la Cascais si de acolo am tot vizitat tot ce se putea vedea de jur imprejur. De mentionat ca la Cascais se poate vizita casa in care a locuit Mircea Eliade. La Sintra este un muzeu al jucariilor. Se mai poate vizita si Gura Diavoluliu un loc salbatic unde valurile oceanului izbesc stancile si juri ca e un cazan in clocot. Ultimele 7 zile le-am petrecut la Albuferira unde si aici cu masina am tot bantuit sa vedem tot ce se poate vedea (Oura,Faro, Portimao). La Albufeira am fost o zi cu o corabie cu panze „a piratilor” unde am mancat si ne-am distrat excelent fiind imbrcati in haine de pirati si aveam pistoale, sabii si pumnale. Cine a vrut a putut face baie. Noi am ezitat fiindca apa avea doar 10-12 grade cu toate ca er a la jumatatea lui august. De fapt asta a fosta partea cea mai rea a excursiei noastre, apa groaznic de rece pe toata perioada, in ciuda unui timp minunat si un cer incredibil de albastru. Ni s-a spus ca din cauza unor ghetari care au coborat foarte mult spre sud. In Albufeira nu te duci sa te odihnesti. Acolo se petrece pana dimineta in restaurante, baruri, terase sau in piata din centru unde sunt tot felul de amatori care dau spectacole pentru copii de papusi, facut diverse jucarii din baloane, street dance. Tot aici am vazut cele mai frumoase „sculpturi” in nisip care pot fi vazute cu o dantelarie si o finete a detaliilor care te uimeste. Cred ca pot povesti o zi intreaga despre Portugalia si chiar ca peste cativa ani mai merg odata ca tot mai am de vazut foarte mult. Din Albufeira am plecat la Lisabona, unde, dupa o cafea buna la Hard Rock Cafe” in Avenida da Liberdade si o bere rece (neagra) am plecat la aeroport, am predat masina si ne-am imbarcat in avion spre casa (bine-nteles ca am avut „noroc” si avionul a plecat cu o ora si ceva intarziere, ceeace e graoznic pentru un fumator ca nu se fumeaza in aeroport si fiind deja la imbarcare, dupa ora 24.00 se inchisesera si automatele de bauturi si barul si am stat pe uscat pana cand s-a ridicat avionul.Scuze de lungimea comentariului dar pe masura ce scriam tot apareau idei si regret ca nu am putut spune tot ce am vazut.

  3. Dragos Caragea 21/07/2011 at 17:55 #

    Pentru Faro merge si cu Blue Air la Malaga. Iar in drum se poate face o halta la Sevilla, un oras care merita vizitat.

    • Dollo 21/07/2011 at 21:29 #

      Sevilla merita, Blue Air… 😉

  4. jules 18/04/2013 at 10:42 #

    Dollo draga, o sa printez posturile legate de Portugalia.
    Imi dai voie? O sa merg si eu in zona curind si optimismul tau ma dispera :))
    Atitea locuri de vazut. Oricum m-am luat dupa tine cind am ales itinerariul.
    Lisabona vreo 2-3 zile, puctul ala vestic o zi, o zi castelul ala misto cu gradina si cred ca vreo doua zile pur si simplu o sa ne agatam de malul oceanului. Sa gasim acea plaja misto.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Minune, în decembrie în sectorul 3 au răsărit părăluțele

flori-negoita

În triunghiurile decupate în gazonul din sectorul 3 astă vară, s-au ofilit begoniile și au răsărit părăluțele. O afacere horticolă de 49 de euro/mp fără TVA.