De unde vin „banii de la UE”

Ar fi corect să zicem că mult doriții și greu de cheltuit bani UE vin de fapt din mânuțele muncitoare ale unor imigranți care n-aveau nicio legătură de rudenie cu Europa?

Din cele 141 de miliarde de euro cât e bugetul UE pe anul ăsta, vreo 4 miliarde se restituie contributorilor. Ni se dă, nu ni se ia, cum s-ar zice. În fapt se reduce contribuția anuală, nu se dau banii înapoi. România o să dea deci mai puțin cu vreo 46 de milioane de euro. Pe praful ăsta e o veste bună, mai ales că noi nu suntem niciodată capabili să cheltuim cât ni s-ar putea da.

Cică s-a făcut azi rectificare de buget la UE, iar eu am primit tabelul ăsta cu sumele pe care le va recăpăta fiecare stat membru UE. Nu că m-aș fi îndoit vreo clipă, dar tabelul ăsta mi se pare foarte elocvent în privința adevăratelor puteri din Europa unită. Judecați și voi.

***

Pentru necunoscători, bugetul UE se compune în principal (75%) dintr-o cotă parte din PIB-ul statelor membre, din TVA (11%), din taxele vamale (12%) și din alte contribuții. N-am căutat să văd exact cu cât a contribuit fiecare, dar cred că nu greșim dacă judecăm contribuțiile după sumele returnate, nu?

Deci, cea mai tare în PIB (adică productivă) pare a fi Germania, urmată de Franța, UK, Italia și Spania. Noi suntem cam în jumătatea de jos a clasamentului, dar nici asta nu ne miră, nu? Deși avem mulți locuitori.

Ce mi se pare și mai interesant e că într-un alt tabel mai vechi (de la Organizația Internațională pentru Migrație) cu care am lucrat la un subiect privind imigrația, fix țările astea erau campioane la primit forță de muncă migratoare, începând de prin anii 60 încoace. Nu vă mai plictisesc cu tabele, dar în mare cifrele arată că Germania primise cam  zece milioane de imigranți între 1960-2009. Începând de prin 70-80 și UK primea cam cam două milioane, Italia – vreo trei milioane de imigranți, Franța – vreo șase milioane și Spania aproape patru milioane. Și nu vă gândiți neapărat la câți români au plecat în ultimii 20 de ani în țările astea, ci la câți africani sau asiatici au umplut vestul civilizat al Europei în ultimii 50 de ani.

Deci ar fi corect să zicem că mult doriții și greu de cheltuit bani UE vin de fapt din mânuțele muncitoare ale unor imigranți care n-aveau nicio legătură de rudenie cu Europa?

sursa foto

Etichete: , , , ,

3 comentarii la “De unde vin „banii de la UE”” Subscribe

  1. mircea 06/07/2011 at 07:20 #

    Gresesti. Mina de lucru e si-n RO. Faceam si noi macarale, dar parca nu ridicau atit cit un Wolff. Faceam si noi tractoare, dar parca nu trageau atitea lame de plug ca si un Deutz. Si excavatoare, dar parca se stricau mai repede ca un Liebherr. Sa nu mai zicem de radioul Gloria care nu avea banda FM ca un Blaupunkt. Filmele noastre foto nu erau la fel de bune ca Agfa, iar ARO-ul parca nu era la fel de bun ca un Mercedes. Sa fie oare din cauza ca noi n-am avut imigranti din Africa, sau ca noi n-avem o istorie a ingineriei de sute de ani, asa ca altii? Sa nu uitam ca atunci cind Krupp dadea pensii la angajati, la noi inca taranii purtau botnita la cules de fructe pe mosia boierului.

    • Dollo 06/07/2011 at 10:01 #

      Mana de lucru e si la noi, dar nu produce mare lucru, decat lamentatii. Eu nu pun la indoiala istoria inginereasca a germanilor, zic ca au stiut sa atraga si sa puna la treaba mana de lucru. O fi un cerc vicios la mijloc dar nu pot sa nu remarc ca tarile cu cel mai mare lipici la imigratie au si grade ridicate de dezvoltare. N-am bagat in text Canada si SUA, care le intrec pe astea europene, fireste. O fi pe undeva si meritul „negrilor” care muncesc, nu zici?

  2. Gilbert 06/07/2011 at 08:15 #

    Da Mircea, produsele noastre comuniste nu se puteau compara cu alea nemţeşti, din exemplul tău. Dealtfel multe alte produse (şi care nu sunt româneşti) nu se compară cu ale lor nici în ziua de azi.
    Zici că n-avem o istorie a ingineriei? Dă-mi voie să nu fiu de acord cu tine: cred că avem una destul de bogată. Dar problema era că, la un moment dat de-a lungul istoriei, şi-a băgat „dracul” coada în toată ingineria şi inovaţiile româneşti (ştii la ce mă refer). Să nu uităm că s-a ajuns până acolo încât se foloseau materiale sub calitatea cerută de proiectant, pentru că erau mai ieftine. În aceste condiţii, la ce să ne fi aşteptat?

    Revenind la subiect: ştiu o ţară (nu spun care) ce foloseşte imigranţii drept vector investiţional. Nici nu se uită la diplomele lor sau la cariera lor profesională. În schimb se uită la buzunarul lor, adică banii cu care vin „de-acasă” şi care, evident, ajung să fie injectaţi în economie.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni