Google+/minus

Am primit și eu o invitație să-mi fac cont pe noua rețea de socializare cu care Google vrea să-i ia din mușterii lui Facebook. Și acuma mă apuc să vă fac o cronică despre ceva ce evident nu pricep, așa că puteți să aruncați cu roșii dacă nu vă place.

După primele zile de exploatare, iată cum văd eu lucrurile:

– Spre deosebire de Facebook, Google+ îți spune din prima că e posibil ca datele tale personale pe care le pui acolo să ajungă la dracu în praznic, din greșeală, pentru că fiind o versiune de lucru, e posibil să mai dea erori și rețeaua asta a lor. Deci, cum ar veni, intri dar pe răspunderea ta și să nu te plângi după aia că apari pe cine știe unde.

– Altă parte bună ar fi că îți dă posibilitatea să împarți categoriile de cunoscuți pe care le ai, în mai multe cercuri, denumite by default de ei ca „familie”, „prieteni”, „cunoștințe”, dar ai și posibilitatea să denumești alte cercuri cum vrea mușchiul tău și să-i adaugi acolo pe oameni după niște criterii numai de tine știute. Mă gândesc că dacă ești masochist și vrei să-ți ții dușmanii aproape, îi adaugi în cercul „dușmani” și-i bombardezi cu noutăți despre cât de frumoș, deștept și norocos ești tu. Desigur, unii ar denumi acest cerc „hateri”…

– Partea și mai bună e că ăia pe care-i adaugi tu în cercurile tale nu au cum să vadă în ce cercuri sunt. Decât dacă-ți hăcuiesc contul. Când îți accesează cineva profilul poate să vadă câți ai în cercurile tale (la grămadă), precum și în câte cercuri ești. Ceea ce nu se întâmplă la Facebook, dar se poate vedea la twitter – pe câți urmărești și câți te urmăresc.

– Poți să alegi să împărtășești prețiozitățile din viața ta doar cu anumite cercuri sau cu toate la grămadă. Totul stă în setări.

– Dat fiind că funcționează cam pe aceleași principii, Google+ e un fel de „start over” pentru ăia care se tot plângeau de stufoasele liste de pe Facebook. Știu că sunt mulți care au problema asta, personal n-o înțeleg, că până la urmă tot tu le-ai dat accept pe Facebook, deci de ce simți nevoia să cerșești din când în când atenție anunțând țâfnos pe peretele tău că „o să mă apuc să fac curat prin lista de prieteni, că din x sute abia dacă sunt 20 activi”. Așa, și, îți cere lista de mâncare? E normal, așa e și în viață, e imposibil fizic să ai contact cu sute de persoane și să le consideri „prieteni”, ce naiba, revino-ți, e vorba de o rețea de cunoștințe în care te-ai băgat de bună voie. Nici la serviciu nu interacționezi zi de zi decât cu câțiva oameni, nu înseamnă că nu-i mai cunoști pe ceilalți din instituție.

– fiind o variantă de lucru (Beta în limbajul specialiștilor), deocamdată e prea liniște pe noua rețea. Adică nu sunt reclame, jocuri. Exact, nu există Farmville, v-ați fi imaginat așa ceva?! Iar oamenii din cercurile alea nu sunt deocamdată așa de efervescenți ca pe Facebook. Poate e o chestie de tatonări reciproce, până se adună lume și începe să zică fiecare câte ceva, peretele e cam trist și imobil.

– ca să le ții pe amândouă în paralel mi se pare cam multă pierdere de timp, însă. Probabil că urmarea acestei noi apariții va face fie ca utilizatorii să migreze dintr-o parte în alta, deci să se împuțineze profitul lui Facebook, fie să ignore noua provocare. Ceea ce mi-e greu să cred. Sunt convinsă că vor fi destui disperaţi care îşi vor dona timp din viaţă ca să fie şi colo şi colo. Dar dacă tot vine altă criză mondială peste noi şi nu vom mai avea de muncă, ce dracu să facem decât să ne dăm pe net?

Una peste alta mie noul Google nu mi se pare altceva decât un Facebook next generation, făcut special ca să-i fure lui Zukerberg ăla milioanele, cu ceva îmbunătățiri izvorâte, firește, dintr-o atentă studiere a concurenței. Din păcate n-au montat și butonul „dislike” ca să răspundă astfel multor dorințe exprimate pe Facebook. Apoi, Google+ pare cumva o transpunere în viața virtuală a metehnelor din viața reală. După ce am învățat să ne exhibăm toate frustrările, plăcerile, dorințele, cunoștințele pe Facebook, Google+ vine să ne ajute acum să ni le mascăm în cercuri, astfel încât să avem iluzia unui control mai bun asupra datelor noastre personale. Probabil că următorul pas va fi o rețea care te va învăța cum să scapi de rețele și de adicția de ele. Cum bine remarcau ăștia care au făcut ilustrația de alături, a mai fost unul care a pus oamenii în cercuri. Și se numeau altfel în opera lui Dante, dar cine știe, poate că ăsta e adevăratul infern al lumii moderne, să se chinuie să-și ispășească neputințele în rețelele sociale. Intri în ele dar lași orice speranță afară 😉

Etichete: Facebook, google, prieteni, retele de socializare