Un comisar de la OPC București, azi: „Vedeți doamnă toate dosarele alea? Toate sunt cu reclamații pentru Volksbank. Și, ce-au rezolvat dacă au reclamat la noi? Că Volksbank nu se sperie de OPC, ne-a dat și în judecată să le dăm un milion de euro despăgubiri, că cică le-am stricat imaginea. Fac ce vor ei, doamnă, nu respectă legile țării. Și noi ce să le facem?”
Săptămâna trecută, Constantin Cerbulescu, președintele ANPC; într-o conferință de presă pentru prezentarea rezultatelor din 2010 până acum: „Avem satisfacția să constatăm că în ultimul timp s-a schimbat mentalitatea agenților economici. Atunci când consumatorii amenință că vin să reclame la OPC se străduiesc să rezolve problema ca să nu mai fie nevoie să intervenim noi. E un semn bun, n-aș vrea să zic că am devenit o sperietoare, dar e un semn că lucrurile funcționează!”.
Mă enervau până acum persoanele defetiste care acceptau orice li se întâmpla cu un „asta e, n-are rost să reclam, pentru că nimeni nu face nimic!”. Azi am nimerit peste însuși ciobanul mioritic, tata și mama tuturor blazaților din țara asta, pe numele funcției lui „comisar” care ar trebui să lupte cu agenții economici cei răi și să-i facă dreptate consumatorului. Ducându-mă la OPC (pompos denumit Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor Municipiul București) ca să reclam banca Volksbank pentru că mi-a modificat contractul fără să mă anunțe, am înțeles că trebuie să ai tărie de caracter ca să depui o reclamație la OPC.
Domnul de la ghișeul decupat cu zgârcenie în perete – ca la cantina de pe vremuri, ca nu cumva să se vadă cazanele cu mâncare în sala de mese – tocmai îmbuca dintr-un ambalaj de hârtie pătat cu ceva unsuros. Am zis să nu-i stric gustarea că poate n-are omul timp de pauză de masă, așa că i-am zis să savureze ce făcea că am de pus hârtiile în ordine.
M-a costat vreo 25 de lei să fac copii xerox după toate actele doveditoare și niscai benzină până am nimerit la sediul OPC București de pe strada Transilvania. Am numerotat toate foile ca să se înțeleagă, și să-i fie clar ăluia care citește că am dreptate, cu dovezi. În timp ce eu îmi număram foile, domnul îi răspundea unei petente la telefon, care se rățoia la el că a trecut timpul și n-a primit niciun răspuns la reclamația făcută pe seama Volksbank. După ce închide, domnul cu mâncarea unsuroasă comentează cu colegul, care sorbea tacticos dintr-un iaurt:
– Ce să spun, vor toți să le rezolvăm noi. Să se ducă acolo unde au încheiat contractul când au luat creditul. Când l-au făcut n-au venit la OPC, acuma vor să le facem noi dreptate… Să dea banca în judecată, ce ne spun nouă?
După ce se răcorește îi pun și eu teancul meu de hârtii în brațe și-i zic:
– Tot pentru Volksbank, ca și doamna de la telefon.
– Mda, bine, păi ce să vă fac? Vedeți doamnă toate dosarele alea? Toate sunt cu reclamații pentru Volksbank. Și, ce-au rezolvat dacă au reclamat la noi? Că Volksbank nu se sperie de OPC, ne-a dat și în judecată să le dăm un milion de euro despăgubiri, că cică le-am stricat imaginea. Fac ce vor ei, doamnă, nu respectă legile țării. Și noi ce să le facem?
Blazatul domn terminase de mâncat și-mi indica doi pereți din cei patru ai camerei, tapetați cu teancuri de dosare groase cât niște bibliorafturi, din podea aproape de tavan. Ce să zic, descumpănitoare imagine.
– Și s-a rezolvat vreunul? îl întreb așa, nesperând nimic.
– S-a mai rezolvat câte ceva, pe ici pe colo, dar sunt mulți, doamnă, noi suntem puțintei, ce să facem? Și dacă banca nu ne bagă în seamă ce să-i facem?
– Bun, dar dacă nu respectă legile s-o amendați, s-o închideți, parcă așa zicea domnul președinte al ANPC…
– E, i-am dat amenzi, și ce credeți că le pasă lor de amenzile noastre? Nu le pasă doamnă…
– Și cam în cât timp pot primi un răspuns, dacă sunteți așa asaltați de reclamații despre Volksbank?
– Păi… în vreo 45 de zile…? Știu și eu, suntem cam puțintei….
M-am lămurit cu ocazia asta și de ce ofițereasa de la banca nu m-a mai sunat de săptămâna trecută, deși promisese că „încearcă să mă ajute” și mă sună înapoi. Am băgat frica în ea că i-am zis c-o să-i reclam la OPC. Deja m-am înscris și eu în cârdul reclamagiilor. Problema e că un cârd cel puțin la fel de mare e aliniat și în instanțe. Ce dracu e de făcut, în cazul ăsta? Știu, sunt printre voi unii care zic că mi-am făcut-o cu mâna mea, mi-a trebuit credit, acum plătesc. Corect, plătesc, nici nu am alte pretenții, dar aș vrea să plătesc fix atât cât am semnat cu banca, acum 3 ani, nu să fiu o gumă de care banca să tragă ori de câte ori i se scoală că vrea mai mult profit, mărindu-mi dobânda. Iar în apărarea mea, cel puțin teoretic, există niște legi. Pe care banca nu le respectă și după cum se vede nimeni n-o poate obliga s-o facă. Atunci eu ca și consumator ce ar trebui să fac, ha?
Sa iei extraveral, ca macar sa nu te mai enervezi. Asta ar trebui sa faci. 🙂
Din experienta personala stiu ca OPC nu numai ca nu te rezolva, dar daca ii sesizezi telefonic sau online (aveau ei niste date de contact pt reclamatii) nu-ti raspunde nimeni. Probabil n-au conexiune buna la net si dureaza pana le parvine mesajul. :)) Eu inca astept de acum vreo 5 ani. 🙂
BAFTA!!!
De asta m-am si deplasat personal cu vraful de copii xerox după mine, că știu de când mă luptam cu Orange că pe email nu servesc domnii, preferă să taie pădurile.
Vezi sa nu te dea si pe tine Volksbank in judecata ca le-ai stricat imaginea pe blog… :)))
N-am eu norocul să primesc atâta atenție de la ei 😉
singura reclamatie pe care am facut-o vreodata in viata mea a fost la OPC. am reclamat niste nesimtiti de la o firma de microbuze, care inghesuiau oamenii in masini ca pe vite si nici nu dadeau bilete. ce crezi c-au facut stimabilii de la OPC? au dat nr meu de tel – si eu, proasta, mi-am dat numele real si telefonul – patronului de la firma de maxi taxi. care m-a sunat foarte indignat ca i-am facut reclamatie. banuiesc ca nu s-au schimbat foarte multe de atunci…
Cool 🙂 Deci nu ti-a făcut cadou o călătorie moka cu microbuzul pe jumătate gol 😉
pai… nu zic de cazul tau, dar in cele mai multe cazuri… omu are un pic de dreptate.. „cand ati facut contractul nu ati vneit la opc”.
ca da, e o problema, nu trebuie s asemnezi asa orice contract aiurea. daca ai sti cate reclamatii nu ar aparea daca omul s-ar duce macar la un avocat inainte… ..si stii ca zic bine 🙂
Cu condiția să nu facă agentul economic o măgărie. Adică să-ți schimbe contractul cu de la el putere, deși legal nu are voie s-o facă. Eu nu cer rezilierea contractului, cer doar să îl respecte și banca, așa cum îl respect eu plătind ratele. În privința chestiei cu avocatul înainte, să fim serioși, o fi normal așa, dar la care bancă/agent economic din România poți să negociezi un contract atunci când îl semnezi? Până și pentru abonament la telefon sau TV ți se bagă pe gât un contract standard pe doi ani cu condițiile lor. Semnezi sau pleci în pădure.
Am ajuns aici printr-o serie de linkuri de la Tupeu Bancar 2014.
Am facut si eu o reclamatie la OPC, la adresa Unicredit Tiriac, si s-a rezolvat in trei luni in favoarea mea. M-a sunat banca sa ma pofteasca la casierie sa-mi dea banii retinuti incorect 😀
Dar, e drept, s-a intamplat in toamna lui 2010, deci mai devreme cu aproape un an decat data prezentului articol.
Si eu am depus hartiile personal, neprimind raspuns la reclamatia prin mail.
Atunci cand ti se comite o nedreptate (ai fost inselat, tepuit, etc) singura speranta a ta pentru a ti se face dreptate este in OPC.
Dar daca ei nu iti raspun la sesizarea facuta dupa trecerea termenului limita inpus de ei (30 de zile) si la telefoane nu raspund sau daca raspund se fac ca ploua intrebarea mea este :
„Unde reclam OPC-ul?”