Ospitalitate românească

Invitat la unul acasă, bătut măr, iar când era la pământ rudele ăluia s-au bucurat, au făcut poze și au dansat în jurul lui. Nu vi se pare cam sălbatică poza pentru secolul ăsta?

Înțeleg că e un sport (unii zic chiar că e frumos), că se face după niște reguli, și că e generator de venituri mari, ca orice activitate profesionistă. Dar chiar și așa nu pot să nu mă întreb cum s-o fi simțit bietul francez: invitat la unul acasă, bătut măr, iar când era la pământ rudele ăluia s-au bucurat, au făcut poze și au dansat în jurul lui.

Ba, o doamnă blondă s-a urcat pe ring și a zis că „welcome to Romania!”. Nu vi se pare cam sălbatică poza pentru secolul ăsta? Sau măcar pentru o manifestare care voia să promoveze turismul în România…  Pâinea și sarea nu se mai poartă deloc zilele astea. K.O. da.

Pe de altă parte, dacă mă gândesc mai bine, francezii și-au luat revanșa demult în România, pe parte economică, la „investiții” cum ar veni, adică ne-au luat crema în câteva afaceri, așa că parcă nu-mi mai pare așa rău de Mendy ăsta căzut palancă la pământ.

Mai multe poze făcute de Coco.

Tags: , , , ,

2 Responses to “Ospitalitate românească” Subscribe

  1. ady 10/07/2011 at 23:17 #

    pot doar sa presupun ca nici daca situatia ar fi inversa comportamentul publicului n-ar fi fost mai „civilizat”.
    nu-s nici psiholog, nici medic din vreo alta ramura, dar presupun ca toata treaba are ceva cu descarcarea adrenalinei si a altor hormoni facuti vraiste in vartejul „luptei”.
    oricum, modul in care pui problema e interesant.
    si oricum, francezul cand a acceptat sa vina aici si-a asumat riscul sa fie si infrant.

  2. spufi 13/07/2011 at 16:22 #

    sa mai zica de acum incolo turistii straini ca au fost in NECUNOSTINTA DE CAUZA!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Perla Harghitei din Călărași (V)

noi

Povestea casei din lemn de la Harghita și minunații unguri de la Ecowoodenhouses care au construit-o