Ospitalitate românească

Invitat la unul acasă, bătut măr, iar când era la pământ rudele ăluia s-au bucurat, au făcut poze și au dansat în jurul lui. Nu vi se pare cam sălbatică poza pentru secolul ăsta?

Înțeleg că e un sport (unii zic chiar că e frumos), că se face după niște reguli, și că e generator de venituri mari, ca orice activitate profesionistă. Dar chiar și așa nu pot să nu mă întreb cum s-o fi simțit bietul francez: invitat la unul acasă, bătut măr, iar când era la pământ rudele ăluia s-au bucurat, au făcut poze și au dansat în jurul lui.

Ba, o doamnă blondă s-a urcat pe ring și a zis că „welcome to Romania!”. Nu vi se pare cam sălbatică poza pentru secolul ăsta? Sau măcar pentru o manifestare care voia să promoveze turismul în România…  Pâinea și sarea nu se mai poartă deloc zilele astea. K.O. da.

Pe de altă parte, dacă mă gândesc mai bine, francezii și-au luat revanșa demult în România, pe parte economică, la „investiții” cum ar veni, adică ne-au luat crema în câteva afaceri, așa că parcă nu-mi mai pare așa rău de Mendy ăsta căzut palancă la pământ.

Mai multe poze făcute de Coco.

Tags: , , , ,

2 Responses to “Ospitalitate românească” Subscribe

  1. ady 10/07/2011 at 23:17 #

    pot doar sa presupun ca nici daca situatia ar fi inversa comportamentul publicului n-ar fi fost mai „civilizat”.
    nu-s nici psiholog, nici medic din vreo alta ramura, dar presupun ca toata treaba are ceva cu descarcarea adrenalinei si a altor hormoni facuti vraiste in vartejul „luptei”.
    oricum, modul in care pui problema e interesant.
    si oricum, francezul cand a acceptat sa vina aici si-a asumat riscul sa fie si infrant.

  2. spufi 13/07/2011 at 16:22 #

    sa mai zica de acum incolo turistii straini ca au fost in NECUNOSTINTA DE CAUZA!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.