Ospitalitate românească

Invitat la unul acasă, bătut măr, iar când era la pământ rudele ăluia s-au bucurat, au făcut poze și au dansat în jurul lui. Nu vi se pare cam sălbatică poza pentru secolul ăsta?

Înțeleg că e un sport (unii zic chiar că e frumos), că se face după niște reguli, și că e generator de venituri mari, ca orice activitate profesionistă. Dar chiar și așa nu pot să nu mă întreb cum s-o fi simțit bietul francez: invitat la unul acasă, bătut măr, iar când era la pământ rudele ăluia s-au bucurat, au făcut poze și au dansat în jurul lui.

Ba, o doamnă blondă s-a urcat pe ring și a zis că „welcome to Romania!”. Nu vi se pare cam sălbatică poza pentru secolul ăsta? Sau măcar pentru o manifestare care voia să promoveze turismul în România…  Pâinea și sarea nu se mai poartă deloc zilele astea. K.O. da.

Pe de altă parte, dacă mă gândesc mai bine, francezii și-au luat revanșa demult în România, pe parte economică, la „investiții” cum ar veni, adică ne-au luat crema în câteva afaceri, așa că parcă nu-mi mai pare așa rău de Mendy ăsta căzut palancă la pământ.

Mai multe poze făcute de Coco.

Etichete: , , , ,

2 comentarii la “Ospitalitate românească” Subscribe

  1. ady 10/07/2011 at 23:17 #

    pot doar sa presupun ca nici daca situatia ar fi inversa comportamentul publicului n-ar fi fost mai „civilizat”.
    nu-s nici psiholog, nici medic din vreo alta ramura, dar presupun ca toata treaba are ceva cu descarcarea adrenalinei si a altor hormoni facuti vraiste in vartejul „luptei”.
    oricum, modul in care pui problema e interesant.
    si oricum, francezul cand a acceptat sa vina aici si-a asumat riscul sa fie si infrant.

  2. spufi 13/07/2011 at 16:22 #

    sa mai zica de acum incolo turistii straini ca au fost in NECUNOSTINTA DE CAUZA!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască