Ospitalitate românească

Invitat la unul acasă, bătut măr, iar când era la pământ rudele ăluia s-au bucurat, au făcut poze și au dansat în jurul lui. Nu vi se pare cam sălbatică poza pentru secolul ăsta?

Înțeleg că e un sport (unii zic chiar că e frumos), că se face după niște reguli, și că e generator de venituri mari, ca orice activitate profesionistă. Dar chiar și așa nu pot să nu mă întreb cum s-o fi simțit bietul francez: invitat la unul acasă, bătut măr, iar când era la pământ rudele ăluia s-au bucurat, au făcut poze și au dansat în jurul lui.

Ba, o doamnă blondă s-a urcat pe ring și a zis că „welcome to Romania!”. Nu vi se pare cam sălbatică poza pentru secolul ăsta? Sau măcar pentru o manifestare care voia să promoveze turismul în România…  Pâinea și sarea nu se mai poartă deloc zilele astea. K.O. da.

Pe de altă parte, dacă mă gândesc mai bine, francezii și-au luat revanșa demult în România, pe parte economică, la „investiții” cum ar veni, adică ne-au luat crema în câteva afaceri, așa că parcă nu-mi mai pare așa rău de Mendy ăsta căzut palancă la pământ.

Mai multe poze făcute de Coco.

Tags: , , , ,

2 Responses to “Ospitalitate românească” Subscribe

  1. ady 10/07/2011 at 23:17 #

    pot doar sa presupun ca nici daca situatia ar fi inversa comportamentul publicului n-ar fi fost mai „civilizat”.
    nu-s nici psiholog, nici medic din vreo alta ramura, dar presupun ca toata treaba are ceva cu descarcarea adrenalinei si a altor hormoni facuti vraiste in vartejul „luptei”.
    oricum, modul in care pui problema e interesant.
    si oricum, francezul cand a acceptat sa vina aici si-a asumat riscul sa fie si infrant.

  2. spufi 13/07/2011 at 16:22 #

    sa mai zica de acum incolo turistii straini ca au fost in NECUNOSTINTA DE CAUZA!

Leave a Reply

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate