În 1988, când terminam eu liceul, admiterea la ASE, ca și în majoritatea facultăților din România, însemna o luptă pe bune cu alți 5-10-15 contracandidați care vizau același loc ca și tine. Îmi amintesc că înainte de Bacalaureat, ASE organiza niște cursuri gratuite pentru liceeni, în amfiteatrele în care din toamnă doar ăia cu adevărat pregătiți aveau să se așeze ca studenți. Parcă văd însemnarea mea din jurnal, în prima zi de pregătire la ASE: „mi-a plăcut așa de mult în amfiteatru încât m-am decis să trec peste orice aversiune față de matematică și să învăț ca să ajung studentă ACOLO!”. În realitate a fost doar o infatuare de moment. Relația mea cu matematica fusese compromisă iremediabil încă din primii ani de școală, așa că în final nici pasiunea frivolă pentru amfiteatru, nici dorința mamei de a face din mine o contabilă așezată la casa ei, cu un post călduț într-o întreprindere socialistă, nu au putut să mă facă studentă la ASE. Pentru că examenul de admitere a fost proba care a arătat că poți să înveți ca un papagal câtă geografie și economie politică vrei, dacă nu te duce capul la matematică nu ești bun de finanțist. O treabă corectă, dacă mă întrebați pe mine acum, după 20 de ani de la cele trei disperate încercări ale mele de a intra în rândurile fetelor de la ASE.
Imaginile pe care le-am văzut ieri la știri, cu hoardele de absolvenți de liceu care s-au năpustit să se înscrie la ASE, încurajați de faptul că s-a desființat examenul de admitere, mi-au redeșteptat amintirile astea pe care le credeam pierdute. Mi-am amintit cum în primul an m-am dus să mă înscriu, împreună cu o prietenă, cum am stat la coadă la „vizita medicală”, de fapt o simplă formalitate de control a adeverințelor medicale, cum am completat fișele și le-am pus în dosarul tip plic pe care-l cumpărasem de la librăria de peste drum. Când am isprăvit cu cozile am plecat către casă, ușurate și foarte încrezătoare. Pe drum ne-am întâlnit cu o altă colegă care urma aceeași cale. Ne-a întrebat cum a fost, iar prietena mea i-a spus:
– Vezi că e buluceală la vizita medicală, dar merge repede că nu-ți controlează decât adeverința…
– Și voi o cunoașteți pe doctorița asta Buluceală, e de treabă?, ne-a întrebat panicată colega, crezând că „buluceală” e o persoană, nu o stare de fapt, și că această persoană urma să-i verifice virginitatea.
Da, pe vremea aia umblau tot felul de zvonuri prostești printre fetele de liceu. Presiunea socială a mamelor era că trebuie să te măriți virgină, iar realitatea era că băieții nu așteptau niciodată așa ceva. Prin urmare legenda că bila de pe ASE avea să cadă de la locul ei atunci când va ieși pe poarta facultății o virgină (absolventă) pesemne că le stresa pe unele dintre noi.
Nu știu dacă vreuna dintre colegele mele a absolvit ASE-ul virgină, bila aia oricum a „căzut” de pe acoperiș acum câțiva ani când clădirea a fost renovată. Acum e bine merci la loc. Dar mă îndoiesc că mai așteaptă azi să iasă vreo virgină din instituția aia, ci cred că mai degrabă, în lumina noii metode de acces, ar putea să cadă când va ieși pe poartă primul student care nu reușește să termine facultatea.
Dacă Academia de Studii Economice, această redută pe care generații de decreței au încercat s-o cucerească de-a lungul vremurilor, a renunțat de bună voie la luptă, doar ca să-și salveze profesorii de la șomaj, înseamnă că nu mai există nicio speranță pentru vindecarea învățământului românesc. El se va consacra definitiv doar ca o industrie producătoare de diplome la hectarul din ce în ce mai îngust al absolvenților de liceu. Și da, dacă la ASE se intră fără examen, nu mai are rost să ne mirăm că o facultate din Iași a făcut înscrieri fără să mai ceară diploma de Bac. Doar pe bază de promisiune că această prețioasă diplomă va fi adusă cândva la dosar…
ASE a devenit ca si Politehnica: intra toata lumea, iese cine poate.
n-am voie sa comentez. am intrat la facultate (particulara) in 2000 pe baza dosarului (bac si media celor 4 ani). totusi aveam diploma de bac, cu o medie ce reflecta destul de fidel (o diferenta de 2-3 zecimi) media celor 4 ani. am iesit dupa multa munca. 🙂
uneori este un complex al meu, faptul ca nu am dat un examen de admitere si am urmat o facultate particulara. m-am consolat putin cand am discutat cu colegi „de la stat” care mi-au vorbit de cursuri si seminarii nefacute „din lipsa minim x (marisor x-ul asta) studenti in sala” sau de profi care cereau spaga sa treci (oricat ai fi invatat; nus’ daca sunt basme) sau secretare care cereau spaga ca ai sala in care sa dai examen. si mi-am amintit de cursuri tinute de profi renumiti, cu 10 oameni (din cateva sute) la 8 (dimineata sau seara) sau seminarii cu 2 oameni (din 20 si ceva) si de examene luate pe bune la profi consacrati, cu o supraveghere fata de care camerele video de la BAC sunt o gluma buna si mi-a mai trecut complexul. se pare ca nu de tot.
nu, nu era o facultate economica/ASE.
Astia inca nu inteleg ca nu pui invatamantul pe picioare facandu-l facil. Trebuie sa simti ca dai admitere (sau ce se mai da) la liceu, trebuie sa simti BAC-ul, trebuie sa te bati pe locul de facultate si sa dai examen. Nu a crapat nimeni de la invatat. Asa continuam sa facem fabrica de diplome si sa scoatem semi-analfabeti cu pretentii de studii superioare. Am dat de enspe tampiti prosti clei, care au insa pretentii de-ti pica fesul, pentru ca au diploma. Prostia asta trebuie sa se termine. Facultatea trebuie sa redevina ‘invatamant superior’, trebuie sa fie GREA si sa scoata profesionisti. Si atunci poti veni cu pretentii de salarii.
Asa cum e pe la altii, unde un absolvent de Harvard, Yale sau MIT, chiar nu e bou si doar faptul ca a absolvit o asemenea scoala il confirma ca un om ce probabil chiar nu are doar vid intre urechi.
Harvard ? Yale ? MI……cine ? Despre ce vorbim aici ?!? :))))) Bine ca ti-am vazut avatarul ca se realizez ca e o gluma de clown……. :))))
„bila aia oricum a „căzut” de pe acoperiș acum câțiva ani când clădirea a fost renovată. Acum e bine merci la loc.”
Himenoplastie, yeah…