The second day in Berlin

M-am hotărât, în cealaltă viață vreau să mă nasc în Germania. M-am îndrăgostit de cârnații lor, iar azi am avut onoarea să savurez un picior de porc cu varză murată.

M-am hotărât, în cealaltă viață vreau să mă nasc în Germania. M-am îndrăgostit de cârnații lor, iar azi am avut onoarea să savurez un picior de porc cu varză murată. Înțeleg de ce sunt așa mari nemții. Mănâncă bine. Cei doi interlocutori ai mei de azi (un tip și o tipă) cred că aveau peste 1.80 m și niște kile corespunzătoare.

Deci am zis, după Portugalia, Grecia și Turcia, Germania are cea mai bună mâncare dintre țările în care am călătorit eu. Mă refer la mâncare turistică, nu la ce gătește cetățeanul la el în bucătărie. Are gust și nu e scumpă. De exemplu un cârnat din ăla cu curry găsești și cu un euro și ceva, dacă îți faci pomană cu un vânzător ambulant ca ăsta din Gara Alexanderplatz.

Vă dați seama ce meserie e asta? Să stai toată ziua cu nasul în grătarul pe care tot tu îl ții pe burtă, să întorci cârnații pe grătar, să-i pui în chiflă, să-i dai cu muștar/ketchup și să-i înmânezi clientului. Cu aceleași mâini să ieri și banul sau să dai restul. Bine că ai umbrelă deasupra capului, să nu te mai bată și de sus ceva, că destul de coci la …c..ie 😀

Iar Hotelul Titanic, la care stau, s-a dovedit a fi o afacere turceasca, ceea ce imi ofera un mic dejun cel putin la fel de delicios precum mesele din oraș.
Și ca să nu plec cu arterele înfundate de p-aci, azi am avut timp să mă cocoț și până sub fusta Victoriei de pe columna cu același nume din partul Tiergarten. Și vă asigur că era o gâfâială unanimă pe treptele alea. Era clar succesul cârnaților la turiștii din columnă.

În rest, orașul e la fel de plin de șantiere cum îl știam, iar ziua complet morocănoasă și rece n-a ajutat nici la poze, nici la senzația de bine.

Din categoria „handicapul imigrației”, mi s-a părut aiurea să văd indieni vânzând căciuli rusești și alte efecte ale fostei armate sovietice, iar pe post de tarabe ambulante sa fie folosite niste carucioare pentru invalizi. Și m-au distrat indicatoarele din Parcul Tiergarten în care se spune că sunt interzise grătarele, și alături era desenat un gândac scoțându-și pălăria în fața celor care respectă indicatorul 😉 Mă întrebe cine o fi încercat să facă grătare pe pajiștile alea frumoase?

Seara am încheiat-o într-un mall, ca orice femeie care se respectă, unde am avut bucuria să nimeresc peste un experiment-eveniment făcut de niște tineri care se răspândiseră prin magazin și rămăneau nemișcați în diverse poziții. Unul cu fluierul le dădea semnalul să mai schimbe poziția din timp în timp, ca să nu înțepenească. La final s-au aplaudat singuri și au strigat de bucurie. Nu știu care a fost mesajul, dar clienții au părut să savureze spectacolul, că au fost foarte fotografiați.

Etichete: , ,

4 comentarii la “The second day in Berlin” Subscribe

  1. blo 26/07/2011 at 09:51 #

    In Germania se mananca bine daca esti turist si vii aici max o saptamana/an. Altfel iti spun eu ca ti se acreste de currywurst si cartofi prajiti. Cred ca pe langa carnati, cel mai mult se mananca paste. Si nu cu sos d-ala italienesc, aromat, bun.. nuuu, ci cu un sos misterios care vine in niste plicuri sub forma de praf. Iese la culoare maroniu, si la gust dulce-gretos.

    • Dollo 26/07/2011 at 22:51 #

      Te cred, dar tot am decis sa cumpar niște currywurst pentru acasa, sa vedem daca au acelasi gust 🙂

  2. spufi 28/07/2011 at 17:41 #

    si varza calita si cartofi? e meniu pentru nehotarati?

    • Dollo 29/07/2011 at 10:30 #

      Nu știu, cred că așa era oferta, că am văzut că și alții, de-ai locului, mâncau la fel. Oricum, varza a fost foarte bună, deși nu era făcută chiar ca a mamei, era mai mult amețită așa un pic în tigaie și în rest avea gust de varză murată.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?