The second day in Berlin

M-am hotărât, în cealaltă viață vreau să mă nasc în Germania. M-am îndrăgostit de cârnații lor, iar azi am avut onoarea să savurez un picior de porc cu varză murată.

M-am hotărât, în cealaltă viață vreau să mă nasc în Germania. M-am îndrăgostit de cârnații lor, iar azi am avut onoarea să savurez un picior de porc cu varză murată. Înțeleg de ce sunt așa mari nemții. Mănâncă bine. Cei doi interlocutori ai mei de azi (un tip și o tipă) cred că aveau peste 1.80 m și niște kile corespunzătoare.

Deci am zis, după Portugalia, Grecia și Turcia, Germania are cea mai bună mâncare dintre țările în care am călătorit eu. Mă refer la mâncare turistică, nu la ce gătește cetățeanul la el în bucătărie. Are gust și nu e scumpă. De exemplu un cârnat din ăla cu curry găsești și cu un euro și ceva, dacă îți faci pomană cu un vânzător ambulant ca ăsta din Gara Alexanderplatz.

Vă dați seama ce meserie e asta? Să stai toată ziua cu nasul în grătarul pe care tot tu îl ții pe burtă, să întorci cârnații pe grătar, să-i pui în chiflă, să-i dai cu muștar/ketchup și să-i înmânezi clientului. Cu aceleași mâini să ieri și banul sau să dai restul. Bine că ai umbrelă deasupra capului, să nu te mai bată și de sus ceva, că destul de coci la …c..ie 😀

Iar Hotelul Titanic, la care stau, s-a dovedit a fi o afacere turceasca, ceea ce imi ofera un mic dejun cel putin la fel de delicios precum mesele din oraș.
Și ca să nu plec cu arterele înfundate de p-aci, azi am avut timp să mă cocoț și până sub fusta Victoriei de pe columna cu același nume din partul Tiergarten. Și vă asigur că era o gâfâială unanimă pe treptele alea. Era clar succesul cârnaților la turiștii din columnă.

În rest, orașul e la fel de plin de șantiere cum îl știam, iar ziua complet morocănoasă și rece n-a ajutat nici la poze, nici la senzația de bine.

Din categoria „handicapul imigrației”, mi s-a părut aiurea să văd indieni vânzând căciuli rusești și alte efecte ale fostei armate sovietice, iar pe post de tarabe ambulante sa fie folosite niste carucioare pentru invalizi. Și m-au distrat indicatoarele din Parcul Tiergarten în care se spune că sunt interzise grătarele, și alături era desenat un gândac scoțându-și pălăria în fața celor care respectă indicatorul 😉 Mă întrebe cine o fi încercat să facă grătare pe pajiștile alea frumoase?

Seara am încheiat-o într-un mall, ca orice femeie care se respectă, unde am avut bucuria să nimeresc peste un experiment-eveniment făcut de niște tineri care se răspândiseră prin magazin și rămăneau nemișcați în diverse poziții. Unul cu fluierul le dădea semnalul să mai schimbe poziția din timp în timp, ca să nu înțepenească. La final s-au aplaudat singuri și au strigat de bucurie. Nu știu care a fost mesajul, dar clienții au părut să savureze spectacolul, că au fost foarte fotografiați.

Etichete: , ,

4 comentarii la “The second day in Berlin” Subscribe

  1. blo 26/07/2011 at 09:51 #

    In Germania se mananca bine daca esti turist si vii aici max o saptamana/an. Altfel iti spun eu ca ti se acreste de currywurst si cartofi prajiti. Cred ca pe langa carnati, cel mai mult se mananca paste. Si nu cu sos d-ala italienesc, aromat, bun.. nuuu, ci cu un sos misterios care vine in niste plicuri sub forma de praf. Iese la culoare maroniu, si la gust dulce-gretos.

    • Dollo 26/07/2011 at 22:51 #

      Te cred, dar tot am decis sa cumpar niște currywurst pentru acasa, sa vedem daca au acelasi gust 🙂

  2. spufi 28/07/2011 at 17:41 #

    si varza calita si cartofi? e meniu pentru nehotarati?

    • Dollo 29/07/2011 at 10:30 #

      Nu știu, cred că așa era oferta, că am văzut că și alții, de-ai locului, mâncau la fel. Oricum, varza a fost foarte bună, deși nu era făcută chiar ca a mamei, era mai mult amețită așa un pic în tigaie și în rest avea gust de varză murată.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?