The second day in Berlin

M-am hotărât, în cealaltă viață vreau să mă nasc în Germania. M-am îndrăgostit de cârnații lor, iar azi am avut onoarea să savurez un picior de porc cu varză murată.

M-am hotărât, în cealaltă viață vreau să mă nasc în Germania. M-am îndrăgostit de cârnații lor, iar azi am avut onoarea să savurez un picior de porc cu varză murată. Înțeleg de ce sunt așa mari nemții. Mănâncă bine. Cei doi interlocutori ai mei de azi (un tip și o tipă) cred că aveau peste 1.80 m și niște kile corespunzătoare.

Deci am zis, după Portugalia, Grecia și Turcia, Germania are cea mai bună mâncare dintre țările în care am călătorit eu. Mă refer la mâncare turistică, nu la ce gătește cetățeanul la el în bucătărie. Are gust și nu e scumpă. De exemplu un cârnat din ăla cu curry găsești și cu un euro și ceva, dacă îți faci pomană cu un vânzător ambulant ca ăsta din Gara Alexanderplatz.

Vă dați seama ce meserie e asta? Să stai toată ziua cu nasul în grătarul pe care tot tu îl ții pe burtă, să întorci cârnații pe grătar, să-i pui în chiflă, să-i dai cu muștar/ketchup și să-i înmânezi clientului. Cu aceleași mâini să ieri și banul sau să dai restul. Bine că ai umbrelă deasupra capului, să nu te mai bată și de sus ceva, că destul de coci la …c..ie 😀

Iar Hotelul Titanic, la care stau, s-a dovedit a fi o afacere turceasca, ceea ce imi ofera un mic dejun cel putin la fel de delicios precum mesele din oraș.
Și ca să nu plec cu arterele înfundate de p-aci, azi am avut timp să mă cocoț și până sub fusta Victoriei de pe columna cu același nume din partul Tiergarten. Și vă asigur că era o gâfâială unanimă pe treptele alea. Era clar succesul cârnaților la turiștii din columnă.

În rest, orașul e la fel de plin de șantiere cum îl știam, iar ziua complet morocănoasă și rece n-a ajutat nici la poze, nici la senzația de bine.

Din categoria „handicapul imigrației”, mi s-a părut aiurea să văd indieni vânzând căciuli rusești și alte efecte ale fostei armate sovietice, iar pe post de tarabe ambulante sa fie folosite niste carucioare pentru invalizi. Și m-au distrat indicatoarele din Parcul Tiergarten în care se spune că sunt interzise grătarele, și alături era desenat un gândac scoțându-și pălăria în fața celor care respectă indicatorul 😉 Mă întrebe cine o fi încercat să facă grătare pe pajiștile alea frumoase?

Seara am încheiat-o într-un mall, ca orice femeie care se respectă, unde am avut bucuria să nimeresc peste un experiment-eveniment făcut de niște tineri care se răspândiseră prin magazin și rămăneau nemișcați în diverse poziții. Unul cu fluierul le dădea semnalul să mai schimbe poziția din timp în timp, ca să nu înțepenească. La final s-au aplaudat singuri și au strigat de bucurie. Nu știu care a fost mesajul, dar clienții au părut să savureze spectacolul, că au fost foarte fotografiați.

Etichete: , ,

4 comentarii la “The second day in Berlin” Subscribe

  1. blo 26/07/2011 at 09:51 #

    In Germania se mananca bine daca esti turist si vii aici max o saptamana/an. Altfel iti spun eu ca ti se acreste de currywurst si cartofi prajiti. Cred ca pe langa carnati, cel mai mult se mananca paste. Si nu cu sos d-ala italienesc, aromat, bun.. nuuu, ci cu un sos misterios care vine in niste plicuri sub forma de praf. Iese la culoare maroniu, si la gust dulce-gretos.

    • Dollo 26/07/2011 at 22:51 #

      Te cred, dar tot am decis sa cumpar niște currywurst pentru acasa, sa vedem daca au acelasi gust 🙂

  2. spufi 28/07/2011 at 17:41 #

    si varza calita si cartofi? e meniu pentru nehotarati?

    • Dollo 29/07/2011 at 10:30 #

      Nu știu, cred că așa era oferta, că am văzut că și alții, de-ai locului, mâncau la fel. Oricum, varza a fost foarte bună, deși nu era făcută chiar ca a mamei, era mai mult amețită așa un pic în tigaie și în rest avea gust de varză murată.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.