Veverițele din Hyde Park

Partea frumoasă și gratuită a Londrei, cu o faună la fel de colorată ca în suburbii, dar ceva mai prietenoasă :)

Poate pentru că e un parc sau poate pentru că era moka, Hyde Park a fost unul dintre puținele locuri care mi-a plăcut în Londra. Iar piesa lui de rezistență e fauna. Pe pajiști și în copaci zburdă veverițe, foarte prietenoase. Lacul, cam neîngrijit (dar poate așa tre să fie, mai sălbatic), e plin cu păsări de tot felul, de la gâște, lebede, la niște găinușe cu capul negru și labe uriașe disproporționat de mari și albe, cocostârci, porumbei sau ciori.

Londonezii își plimbă câinii pe acolo, îi lasă să se amorezeze sau doar să se ușureze pe gazonul englezesc, în timp ce turiștii cumpără pungi cu alune de la unica terasă pe care am văzut-o pe lac, ca să ademenească veverițele. Alții stau pur și simplu pe iarbă, la soare, deși sunt și niște sezlonguri disponibile, dar se închiriază cu vreo câteva lire pe zi. Noi am vizitat Hyde Park într-o zi relativ însorită, traversându-l pe lung dinspre Notting Hill (unde am avut treabă) până la ieșirea dinspre Buckingham Palace.

Ca să nu credeți că doar românii nu respectă regulile, să știți că nici englezii nu sunt așa cuminți. Parcul e plin de oameni care mănâncă (ce au în traistă) și din bucata lor de pâine dau de mâncare și la păsări pe lac, deși scrie clar pe acolo să nu hrănești păsăretul.

Etichete: , ,

4 comentarii la “Veverițele din Hyde Park” Subscribe

  1. Oana 01/07/2011 at 17:55 #

    Superbe veveritele. 🙂

  2. Ana 01/07/2011 at 18:23 #

    Simpatice rau. Si indraznete. 🙂

  3. Gilbert 01/07/2011 at 21:15 #

    Se pare că şi acolo e la fel ca pe la noi: veveriţele au luat locul maidanezilor. Şi ca număr şi ca tupeu. 🙂 Bine măcar că nu sar la picioare şi nu latră noaptea…

    • Dollo 02/07/2011 at 10:19 #

      Da, si au niste urechiuse taman bune de capsat cu cercei din aia galbeni care demonstreaza ca sunt castrate 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.