Articles
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
06/02/2026
-
Onoare de taximetrist
01/02/2026
-
Ultimul preț care a ucis povestea
19/01/2026
-
Primul an de expat, realizări și perspective
24/12/2025
-
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
26/11/2025
-
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
13/11/2025
-
Valea Loarei și foștii ei bogați
07/11/2025
-
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
31/10/2025
-
Ultimul preț care a ucis povestea
19/01/2026
-
Onoare de taximetrist
01/02/2026
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
06/02/2026
-
Mmmaria: Cand l-am citit a doua oara pe Twain (cu ochi de a...
-
Nicoleta Pascu: Un institut medical de renume mondial și un repre...
-
Dollo: Și eu care mă bazam pe tine să ne zici de la fi...
-
Elena Halmaghi: Am citit fiecare cuvânt de aici. Nu am terminat d...
-
Dollo: Da, eu mă refeream la clădire, că așa primele ...
-
Florin: De fapt, n-a fost construit de comuniști. Pistele...
-
Dollo: Păi da, asta e rețeta de succes în toate :)...
-
pavel: Cu o floare nu se face primavara :-). Dar poat...
„Puteți prelua maximum 500 de caractere din articolele de pe blog dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat mai jos pe coloană”
Dollo, blogerizdă fără arginți
Ce citim luna asta

La clubul de carte din 14 februarie 2026, ora 20.00, discutăm două cărți deodată: „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Religia Woke”. Ca să se anuleze una pe cealaltă :) Clubul se ține prin video-conferință. Dacă ați citit cărțile și vreți să participați, găsiți link-ul de conectare dând click pe poza cărții. Tot acolo găsiți și ce cărți citim la clubul de carte în 2025-2026
Buton pentru like-uri în euro
Cauți ceva în arhivă?
Cine e Dollo
Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”












Mai deunazi Sarkozy a fost nevoit sa tina un discurs la inmormantarea celui de-al unshpelea soldat francez mort in Afganistan, si oricat de pe ocolite a dat-o tot nu a reusit sa convinga asupra scopului mortii aluia si a prezentei militare franceze la dracu-n praznic. Zi-i unei mame ca baiatul ei a murit pentru „libertatea” nush carui popor si despre „teluri inalte”, ii ca munca de convingere dusa pentru justificarea catedralei curului cand romanii mor de foame.
Morti pentru „patrie”, „steag”, „natiune”, „idealuri”, -isme de tot felul, doar pentru ca diferentele intre oameni ne fac sa ne cacam pe noi de frica.
Du-te protesteaza, Madam, eu ma bag in sindicat de la toamna si le arat eu lor educatie nationala si lipsa de mijloace materiale:)
Care sindicat, acolo sau aici?
Primii, mai mult decat urmatoarele sase insumate… He, he…
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_military_expenditures
Eu n-aș fi așa sigură că raportările alea sunt reale, dar e posibil ca ordin de mărime să fie un sâmbure de adevăr 🙂 Până la urmă ajungi să zici că uite, domnule, comunismul, a cheltuit banii populației în ridicarea nivelului de trai, nu a luptat pentru democratizarea altora 😉
Evident ca tre’ sa luam totul cum grano salis (si ceva mancare de la Mama lu’ Dollo, sa alunece sarea mai usor pe gatlej) dar adevarul e cam pe acolo… Mi-amintesc un articol din ed rom a „Le Monde Diplomatique” si acolo era cam tot asa. Vorba cantecului… „Uncle Sam does the best he can…”.