Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.
Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.
Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea
Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!
Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.
Mai deunazi Sarkozy a fost nevoit sa tina un discurs la inmormantarea celui de-al unshpelea soldat francez mort in Afganistan, si oricat de pe ocolite a dat-o tot nu a reusit sa convinga asupra scopului mortii aluia si a prezentei militare franceze la dracu-n praznic. Zi-i unei mame ca baiatul ei a murit pentru „libertatea” nush carui popor si despre „teluri inalte”, ii ca munca de convingere dusa pentru justificarea catedralei curului cand romanii mor de foame.
Morti pentru „patrie”, „steag”, „natiune”, „idealuri”, -isme de tot felul, doar pentru ca diferentele intre oameni ne fac sa ne cacam pe noi de frica.
Du-te protesteaza, Madam, eu ma bag in sindicat de la toamna si le arat eu lor educatie nationala si lipsa de mijloace materiale:)
Care sindicat, acolo sau aici?
Primii, mai mult decat urmatoarele sase insumate… He, he…
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_military_expenditures
Eu n-aș fi așa sigură că raportările alea sunt reale, dar e posibil ca ordin de mărime să fie un sâmbure de adevăr 🙂 Până la urmă ajungi să zici că uite, domnule, comunismul, a cheltuit banii populației în ridicarea nivelului de trai, nu a luptat pentru democratizarea altora 😉
Evident ca tre’ sa luam totul cum grano salis (si ceva mancare de la Mama lu’ Dollo, sa alunece sarea mai usor pe gatlej) dar adevarul e cam pe acolo… Mi-amintesc un articol din ed rom a „Le Monde Diplomatique” si acolo era cam tot asa. Vorba cantecului… „Uncle Sam does the best he can…”.