Blogul începe să producă

Azi am primit prin poștă primul câștig (material) făcut cu blogul. După doi ani de prestații pe dollo.ro pot spune că blogul a început să producă. E un început timid, dar nu toate au fost așa?

Impresionată de lupta mea zadarnică cu mătreața, o cititoare căreia îi voi păstra anonimatul mi-a trimis o bucată de săpun de casă. Mă simt ca doctorul de țară la care vin pacienții cu găini, ouă, sticle cu lapte și bucăți de brânză, dar pe vremurile astea grele plata în natură se lăfăie într-o lumină surprinzător de favorabilă chiar și la case mai mari. În plus, gestul cititoarei continuă să mă surprindă, la fel ca în ziua în care mi-a scris prima dată ca să mă întrebe de adresă.

Mi-e rușine să admit că șampoanele alea scumpe și tratamentul de care vă povesteam atunci au dat chix, la fel ca toate înaintașele lor. Ultima soluție e un șampon pe care l-am cumpărat din Berlin – Alopecin – care e relativ OK, dar tot nu face minuni, așa cum mi-a promis cititoarea mea că va  face săpunul de casă.

Mărturisesc că nu m-am mai spălat cu săpun făcut în casă de când trăia bunica mea (adică prin anii 80). Ea îl făcea mai verde, că-i punea ceva pelin și „izmă” adică mentă. Și avea obiceiul să-l taie în calupuri mari ca de brânză, cu care mi-era întotdeauna imposibil să mă spăl pe cap. Dar nu era altă soluție pe vremea aia. Așa că, grație cititorilor mei săritori, zilele astea mă voi întoarce la natură, și voi încerca soluția asta anti-mătreață. O să vă țin la curent în caz că vreți și voi, poate punem de o afacere cu săpun vintage 🙂

Îi mulțumesc cititoarei mele și, de vreme ce nu m-a lăsat să-i plătesc nici măcar taxele poștale, aștept ocazia să întorc favoarea asta cuiva. Pe principiul „pay it forward” în care eu cred în ciuda faptului că filmul făcut pe tema asta a sugerat că ar fi o utopie 🙂

P.S. Mai am de muncă până să ajung „influencer” în social media, dar de acuma pot să încep să număr câștigurile de pe urma blogului 🙂 Până fac primul milion promit să vă spun de fiecare dată, transparent, ce și cât am primit, de la cine. După aia nu vă mai spun, că toți ceilalți fac declarații de avere abia după suma asta, nu? Deci ar fi banal 😛

Tags: , , , ,

19 Responses to “Blogul începe să producă” Subscribe

  1. Ileana Camelia 23/01/2012 at 10:15 #

    Pt. matreata foloseste ulei de masline. Te dai pe tot capul si masezi bine scalpul . Il lasi vreo ora, dupa care te samponezi de 2-3 ori. Nu stiu cat merge la matreata, dar contra caderii parului merge sigur. Spor

Leave a Reply

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.