Buletin de București, să tot trăiești

Ghici ce termen de valabilitate a primit mama de la regimul Boc, pe buletinul de identitate?

Când a împlinit 44 de ani (adică prin anii 80) mama a fost nevoită să-și schimbe buletinul. Și pe vremea comuniștilor era regula asta, la zece ani, ca și acum. Numai că atunci i-au făcut un buletin cu valabilitate nelimitată. Regimul credea probabil că e nemuritor, și că omul nu-și mai schimbă fizionomia după 44 de ani. Așa că până zilele trecute mama a trăit bine-merci cu buletinul ei vechi, din care-i râdea tinerețea de la 44 de ani. Avea o figură impozantă, mândră de ea, coafată, rujată… ce mai, o doamnă.

În plus tot zicea că ce rost are să-l schimbe, cât mai are să trăiască?

Anul ăsta, la 70 de ani, are și ea de gând să treacă granița pentru prima dată în viață, și ca să nu-și facă pașaport – e cheltuiala prea mare – a zis că i-a sunat totuși ceasul vechiului buletin cu stema RSR pe el. Așa că l-a schimbat în sfârșit. A fost șocată să vadă cât de bătrână și deloc fotogenică au scos-o ăștia pe noua carte de identitate, prin urmare, cu ochii la poza nereușită a scăpat din vedere termenul de valabilitate al actului. Cât credeți că i-a mai dat voie regimul democratic  mamei să trăiască, până își schimbă buletinul din nou?

E? Să mai zică cineva că are Boc ceva cu pensionarii!

Etichete: , , , ,

10 comentarii la “Buletin de București, să tot trăiești” Subscribe

  1. Adrian 08/08/2011 at 08:58 #

    Sa-i dea D-zeu, si noua pe langa dansa sa aiba cine-i manca retetele delicioase 🙂

    • Dollo 08/08/2011 at 10:02 #

      He, He, da, ar putea fi chiar un slogan pentru mâncărurile mamei: „Garantat până în 2071” 😉

  2. cristina 08/08/2011 at 10:14 #

    asta e mita electorala!
    oricum, ar fi bine sa fie asa, sa traiasca pana in anul ala.

  3. Kitana 08/08/2011 at 11:13 #

    a lu mama e pana in 2067……mai bine puneau naibii o linie sau ceva , sau……o fi descoperit criogenia si noi nu stim?

  4. TNH 10/08/2011 at 12:46 #

    Măi cârcotașilor, păi voi n-ați auzit că s-a inventat inima artificială? Dacă există oameni care au pus toată viața bani la saltea și acum, în loc să-i lase nepoților, își cumpără o inimă din asta și trăiesc 120-130 de ani?

    • Dollo 11/08/2011 at 09:21 #

      Da, dar ce te faci cu oasele, venele, ficații și alte chestii care nu te mai țin? 😉

      • TNH 12/08/2011 at 00:40 #

        Păi ai grijă de ele până se inventează înlocuitori.

  5. Sonia B 11/08/2011 at 09:11 #

    E valabil pana la ziua dumneaei !?

    • Dollo 11/08/2011 at 09:15 #

      E valabil încă 60 de ani de acum, iar mama are 70 🙂

  6. Sonia B 12/08/2011 at 23:39 #

    Pai daca tot ingheata pensiile , poate au astia vreo metoda de stat in staza, ne criogeneaza, si cand or fi vremuri mai bune , poate s-o gasi unul care sa ne scoata de acolo…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Povești de la capătul lumii

vapor expeditie antarctica

Fin del mundo – sau curul lumii cum îi mai zic argentinienii – e la fel de scump ca Londra. Dar au pinguini, lei de mare și balene în fața casei.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.