Editorialul lui Warren Buffett din NYT de duminică a fost descoperit de media din România abia azi. Deh, trei zile am fost ocupați cu comemorarea pioasă a celei mai mari sărbători a ortodoxiei – moartea Sfintei Maria. N-o să vă plictisesc cu considerații economico-financiare pe marginea celor scrise de Buffett. Nici nu mă pricep la asta. Dar aș vrea să remarc o chestie din editorialul lui, pe care mi-ar plăcea s-o văd și la noi. Că avem și noi moguli care scriu editoriale în propriile ziare, nu?
W.B. zice așa: „Last year my federal tax bill — the income tax I paid, as well as payroll taxes paid by me and on my behalf — was $6,938,744. That sounds like a lot of money. But what I paid was only 17.4 percent of my taxable income — and that’s actually a lower percentage than was paid by any of the other 20 people in our office. Their tax burdens ranged from 33 percent to 41 percent and averaged 36 percent”. Uite asta aș vrea să citesc și în declarațiile de avere ale bogaților României: cât plătesc ei anual către stat. Cu ce taxe și impozite contribuie la buget? Nu câte case, vile, mașini, tablouri, bijuterii din aur și conturi în valută au agonisit „într-o viață de muncă”, ci cu câți bani vin efectiv la bugetul ăla pe care apoi îl împart tot ei, după bunul plac. N-ar fi mișto?
Ca profan într-ale economiei, mie mi s-a părut de bun simț ce zice nea Buffett acolo. Deși poate că e un schepsis ascuns pe care nu-l prind (are niște cifre interesante care arată clar că în ultimii 20 de ani bogăția a crescut în mâinile unei minorități care a beneficiat de reduceri de taxe, în timp ce grosul populației a mușcat din țărână. Poate ăsta o fi și motivul îngrijorării bogătașului „Bufet”, nu poți să câștigi la infinit, dacă nu mai ai ce lua de pe urma masei de sclavi, nu? Trebuie să-i ții și pe ei într-o oarecare iluzorie bunăstare, ca să ai ce mulge). Mintea noastră, a ăstora muncitori, impozitați cu de la 40% în sus, nu prea pricepe cum poate un superbogătaș să-i zică statului: am fost destul protejat, impozitați-mă mai mult că aveți de unde și vreau să pun și io osul la scoaterea țării din căcat. N-ai cum să înțelegi asta în țara lui Vântu care zice: întăriți-vă statul, dacă vreți să mă prindeți furând!
Dar constat că nu numai la noi munca e suprataxată și astfel descurajată, ci și la engleji (a se vedea discursul lui Cameron, după revoltele de la Londra) și, cum se vede, chiar la americani. Prin urmare, aștept ziua aia când bogații României o să publice și ei într-un ziar (care o mai supraviețui până atunci) fraza asta: în anul care a trecut eu am plătit la stat x impozite. E prea puțin tovarăși, țara are nevoie de mai mult de la mine.
Poza e de pe Facebook
Eu in Ungaria pina mai anul trecut plateam taxe 52% (da, da, ati citit bine) din salar. Ca erau taxe de solidaritate, de sanatate, de p..a calului, fapt e ca mergeam acasa cu mai putin din jumate din brut. Asa a iesit actualul guvern (ne-socialist) la putere cu o majoritate zdrobitoare, ca a promis reducerea taxelor. Eh, odata ajunsi in fruntea bucatelor, au recalculat, si le-a iesit cu minus, asa ca au redus taxele, dar asa, mai gradual, si, ce surpriza!, doar in zona salariilor mai rotunjoare.
Aia cu salarii mici si bugetarii se vad acum platind impozite tot ca inainte, sau chiar putin mai mult, ca s-au scos subventiile si scutirile, etc.
Noa, eu iau cu vreo 10% in plus acum (parca, ca nu imi place sa ma uit cu prea multa atentie la fluturasul de salar). Dar, problema e ca adevaratii bogati, la fel cum spune Buffet, in momentul de fata platesc MAI PUTIN decit pe vremea socialistilor.
In schimb, din cite aud, s-a taiat in carne vie in ajutoarele sociale, chestie cu care partial sint de acord (sa mai si mearga la munca asistatii astia social). In schimb, obsesia mai veche a maghiarilor legata de scaderea populatiei s-a rezolvat prin faptul ca mamele pot sta TREI ani acasa sa aiba grija de progenitura (bine, cu scaderea proportionala a venitului, dar oricum). In timpul in care gravidele isi iau concediu de maternitate de cind au ramas gravide si pina ce kinderul face 2 anisori, statul compenseaza prin faptul ca, de unde pe zi de boala inainte primeai 65% din salar, acum primesti vreo 15 euro pe zi, ceea ce e o porcarie fara margini. Am colegi care vin la servici bolnavi, doldora de virusi si cu febra, pentru ca nu isi permit sa traiasca si sa-si plateasca ratele doar din banii pe care i-ar primi stind acasa o saptamina.
Ce sa spun, oricum ar fi, tot gaseste statul o forma de a-si proteja alesii si a-i atinge doar pe amaritii de votanti. Chestiunea la fiecare ciclu electoral e doar sa identifici de data asta in care grup sa lovesti, de unde sa mai storci mai mult sau mai putin, in functie de cine iti este publicul votant.
da, lasă că la noi ziceau ăștia că taie din ajutoare, dar până la urmă au tăiat numai de la mame. așa ajungi să îmbrățișezi doctrina libertariană, ce să mai consumăm atâția bani pe stat, mai bine fiecare pe cont propriu. scapă cine poate!
„Every man for himself!”
The end. Literally.
…sau sa descurajeze munca la negru: in Franta pe femeia care ne facea curat o plateam cu niste chestii care se numeau „chèque emploi service” (acu se face pe internet) pe care ea le incasa ca pe un salariu, deci avea securitate sociala, pensie, vechime, si noi reduceri de impozit pe cat o plateam, da’ bagam si taxe la stat. nu i-ar fi convenit sa lucreze la negru, ca avea familie, si nici noua, ca asa plateam mai putin impozit.
in ro aveam un vecin care numai la negru lucra, castiga binisor, dar cam atat: nimic asigurari sociale, pensie, daca i se imbolnaveau copiii platea tot din buzunar.
PS: ai vazut cum au pus mana de la mana in anglia sa il ajute pe indianu’ ala de i-au furat tot din magazinul de computere? asta au aratat la tv in ro, sau nu au avut loc de breichingniuzu despre cin’stie ce baba decedata, senzational (!) in urma batranetii?
Partea proastă e că rumânul ăla de muncește la negru nu scoate nimic din buzunar când i se îmbolnăvesc copiii, pentru că asistența medicală (ca și educația) e moka pentru copii. Cel mult plătea ceva dacă era el bolnav, deși și asta se mai aranjează prin spitale cu o pilă la vreo „nursă”. Deci, să tot muncești la negru.
Tataie Buffett e prea batran ca sa cred ca vrea sa se lanseze in politica. 🙂 Deci discursul oarecum socialist nu se justifica total din punct de vedere politic.
Ce stiu eu despre acest om e ca si-a construit averea in ani de zile, si nu peste noapte ca ai nostri. Din acest motiv el mai si gandeste, in timp ce parvenitii nostri sunt ocupati doar sa fure…
dar chiar și el remarcă în text că marile averi sunt din categoria „bani făcuți cu bani” nu din creat locuri de muncă, adică n-au produs ceva, au speculat pe piețele finciare.
Schepsis:
Unu’ se întreabă îndelung…
http://www.forbes.com/sites/timworstall/2011/08/15/warren-buffetts-very-strange-tax-argument/ (2 pagini)
…iar altu’ descoperă brusc:
http://www.forbes.com/sites/peterjreilly/2011/08/15/the-real-reason-warren-buffetts-taxes-are-low/
Tot nu are de ce să fie lăudat nea mobilier-de-bucătărie, că plătește prea puțin (procentual) în comparație cu proletariatul, dar dacă scrisăși un articol, n-am ce să-ți fac…
păi nu l-am lăudat, c-am zis că nu mă pricep la schepsis, ziceam doar că aș vrea să citesc așa ceva și de la niște îmbuibați de p-aci, despre cât plătesc ei la stat. Al doilea din Forbes m-a luminat 🙂
Bre’, eu nici nu îndrăznesc să mă plâng: pentru ce-am muncit anu’ trecut, statu’ nu mi-o luat nicio para. Ba mai mult: după ce s-o lămurit că-s sărac şi cinstit, o început chiar să-mi trimită şi cecuri… Că io i-am cerut să-mi dea tva-u’ înapoi. Şi el o fo’ de-acord şi mi-l dă. Câte un cec la fiecare trei luni. Scris cu trei cifre.
Hmm… Cred că tva-u’ aista-i cam mare şi tre’ făcut ceva cu el…
Poți să cumperi mai multă bere cu el? 😉
Dap. Bere cât pentru o lună de zile. De iarnă, însă 😉
Taxa pe veniturile din munca este o taxa pe oameni saraci si pe oameni muncitori. Nu confundati cu taxa pe avere, care e alta mancare de peste. Intr-o tara dominant saraca, trebuie sa evident ca impozitele pe venit conserva polarizarea economica in cel mai bun caz, si o agraveaza in cel mai rau caz.
Ceea ce vreau sa zic ca exista o diferenta de-a dreptul vitala intre ceea ce considera noi (estimez), astia de la mijloc si de jos, ca e „suprataxarea” si ce considera bogatii ca e „suprataxarea”. Diferenta respectiva este ingropata de multa propaganda ce are rolul de a face oamenii sa actioneze si sa voteze impotriva intereselor lor… cum e foarte evident la americani.