Cum țineți minte parolele?

Cică creierul uman și-ar fi atins limitele, zic cercetătorii britanici. Al meu și-a atins demult limita de memorie la stocarea de parole. Nu mai e loc să înghesui nici măcar un slash amărât.

Zilele trecute m-am întâlnit cu niște vecini mai tineri ai mamei, care se ofereau să-mi spună parola de la interfon ca să nu mai sun de fiecare dată când merg la mama (și mi-e lene să car cheia ei cu mine). Le-am zis să nu se obosească deoarece mintea mea nu mai încape nicio cifră. S-a străduit fata să-mi explice că pot să rețin vizual numărul ăla, dacă-l formez nu știu cum. Nu, domnule, nu mai am sertărașe. Cât să țină și biata minte?

Păi am așa:

– două carduri bancare pe care le folosesc… frecvent. Când am ceva pe ele 😉 Abia am reușit de vreo juma de an să uit vechiul pin de la cardul de salariu de la fostul loc de muncă, și să mă obișnuiesc cu astea două rămase. Cât am fost plecată pe afară a trebuit să memorez și codul de la cardul în euro, ca să nu creadă ăia din magazine că sunt infractoare.

– parola de la email (două adrese în fapt, dar doar pe aia de yahoo o folosesc mai des), parola de la blog, parola de la Facebook. Nu mai știu să mă pici cu ceară parolele de la Youtube, de la Twitter, de la ejobs, Linkedin… Și de fapt nici nu mai știu ce parole de la ce am uitat, dar cu siguranță o să-mi amintesc atunci când voi avea nevoie de ele. Ah, de la Skype, a fost emoție mare într-o zi când aveam întâlnire cu editoarea de limbă engleză pentru bursă, pe Skype, și eu uitasem parola, de la o săptămâna la alta. Repede, trimite email solicitare ca să-ți resetezi parola, așteaptă răspuns, intră pe skype, Anita era acolo, waiting…. 😀

– PIN-urile de la telefoanele mobile chipurile nu pot fi decât ori 0000, ori 1234. Când se mai întâmplă să moară telefonul și să trebuiască să-l repornesc nu-mi fac probleme, că nimeresc eu una din două. Dacă ar fi mai multe aș risca să se blocheze cardul și nu dorim să avem de-a face și cu codul PUK, nu-i așa? Nu aș schimba PIN-urile nici dacă aș ști că depinde de asta siguranța planetară.

– mai am parole la site-urile furnizorilor de telefonie. Am avut la Orange (sic!), mai am la Romtelecom, că ăștia nu mai trimit factura, ci doar email sau sms cu anunțul că „intrați pe site, vi s-a facturat luna cutare”.

Și cred că am mai uitat ceva, dar o să-mi amintesc când o să mă lovesc de ele. Când mai nimeresc pe vreun site în care mi-ar plăcea să mă bag, dacă mă pune să fac cont, cu ID și parolă, prefer să mă las păgubașă. Cum naiba să ții minte atâtea litere și cifre fără însemnătate? Ah, e un blog care-mi place dar care nu te lasă să comentezi fără cont. Omul ăla scrie foarte rar, așa că am o problemă de câte ori intru la el că nu mai știu parola, așa că mă abțin de la comentat.

Știu, există soluția să le memoreze computerul și să te logezi automat ori de câte ori vrei, pe toate. Dar dacă moare comp-ul? Sau dispare? Sau intră duhul rău în el și face nebunii în numele tău? 😉

Nu degeaba ești sfătuit, oriunde îți faci cont, să îți pui o parolă strong. Există măsurătorul ăla de tărie a parolei, cu cât pui mai multe litere, simboluri și cifre aiurea, cu atât se înverzește ăla mai tare de ciudă că n-o să poată sparge parola. Evident după aia trebuie să-ți notezi undeva ce parolă ai pus, că nici tu nu mai ești în stare s-o repeți.

Vax, tovarăși! În lumina documentării de care mă ocup de câteva luni, aflu de la specialiștii IT că tehnica a evoluat așa de tare încât nu contează cât de lungă (sau verde) o ai. Parola. Există programe care-ți citesc emailul fără să se obosească măcar să spargă codul ăla pe care mintea ta se chinuie să îl țină minte de ani de zile.

Pe vremuri, când eram copil la mama, aveam mintea odihnită. Țineam minte o grămadă de numere de telefon, fix. N-aveam nevoie de agendă. Apoi o vreme am ținut minte numerele de mobil. Acum nu-l știu pe de rost nici pe al mamei, că o sună telefonul pe apelare automată.  Nu știu, zău, vouă vi se pare că am evoluat, totuși? Voi cum vă țineți minte parolele?

Etichete: , , , , ,

30 comentarii la “Cum țineți minte parolele?” Subscribe

  1. Diana 06/08/2011 at 17:32 #

    Simplu.
    Am o schemă cu 4 parole care se pot deduce ușor una din alta. Problema e că de multe ori uit care am pus-o unde… și e aiurea. 😆 Că trebuie să le încerc pe urmă pe toate.

    Iar la PIN-uri, am un set de numere care le combine mereu. Dar pe alea nu le uit. Noroc că am un telefon, un card, și un geamantan cu cifru. 😆

    • Dollo 06/08/2011 at 23:54 #

      Deci chiar simplu nu e, totuși 😉

  2. simf 08/08/2011 at 12:16 #

    cea jucausa o folosesc la conturi de pe portaluri, unde fac schimburi de informatii etc. unde conturile sunt fara nume real.

  3. Irina Bucur 10/08/2011 at 03:08 #

    Buna! Din experienta mea de logare pe site-uri din 1996, va spun ca pentru net nu va trebuie decat o singura parola pe orice site v-ati inregistra! ID-ul e problema, si atunci ne facem o agenda mica de poseta. Nu mica mi-a fost mirarea anul acesta sa observ ca pana si netului nu ii mai sunt suficiente numerele de litere sau cifre de la parole, adica au extins de la 5 minimum de caractere la 8. De exemplu, eu am o parola ce doar 5 caractere, insa pentru logarea din 2010 a trebuit sa o schimb si sa o modific in 8 minim. Nu a fost greu, dar la ritmul in care ii cresc utilizatorii, inseamna ca in 5 ani, e posibil sa trecem la 10 minim, nu? E ca la placutele de inmatriculare de la masini! Intrebare:
    Ce ar face oamenii daca nu ar mai fi masini? Sau net?
    Cred ca ar trai mai mult si ar deveni mult mai sociabili!

    • Diana 10/08/2011 at 21:44 #

      Tot ce ai expus aici nu ține de numărul de utilizatori, ci de securitate.
      Nu e nici o problemă nici dacă sunt trilioane de conturi pe Internet.

      Problema e că o parolă de 5 caractere era sigură acum 10 ani, dar acum nu mai e. A crescut inteligența metodelor de spargere de parolă, puterea de calcul. Recomandarea cu minim 8 caractere, dintre care cel puțin o cifră și un caracter alfa-numeric ține de siguranța parolei.

      Iar faza cu o singură parolă la toate conturile e la fel o problemă de securitate. Cineva află sau sparge parola cuiva de mail… n-ai vrea ca aia să fie și parola la un cont bancar sau la muncă, de exemplu.

  4. Dragos B 24/08/2011 at 17:11 #

    http://www.techsupportalert.com/content/last-pass-10-outstanding-features.htm

  5. Ionut 11/09/2011 at 17:07 #

    Cisteste asta sigur te va scapa de bataia de cap cu tinutu minte de parolele: http://www.tutorialepc.ro/lastpass-manager-performant-de-parole.html si este mult mai usor sa te loghezi usurandu-ti foarte mult treaba, iar daca la contul de lastpass ii mai dai sa iti tina minte parola atunci nici macar un keylogger nu iti poate afecta parolele si conturile de la diverse site-uri.

    Singura problema este daca cineva iti afla parola la lastpass.

    Si cazul cu calc stricat nu reprezinta o problema atat timp cat iti ti minte parola de la lastpass.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.