S timați cititori, sunt dezamăgită! Mă simt ca un primar care a făcut totul pentru orașul lui, dar cetățenii n-au venit la vot. Tot mi s-a atras atenția mai devreme că ucid, cu cuvintele mele, spiritul civic al compatrioților, așa că nu pierd ocazia să vă exprim și tristețea mea post-electorală. Păi numai doi cetățeni, și ăia emigrați, să facă cinste comunității noastre virtuale – mici, dar inimoase – cu imaginea frigiderelor lor? Se poate? Mă văd nevoită să constat că și de această dată ne vom baza tot pe votul diasporei.
Prin urmare, priviți cele două frigidere: pe de-o parte familia lui Blo,
locuitoare a Germaniei unite, în care se poate lesne recunoaște wurst-ul național, printre multe altele. Cochetă, Blo a trișat un pic făcând poza după ce a aranjat numeroasele borcane cu muștar ale masculului, dar pe blog la ea puteți să vedeți și varianța „înainte”, pentru comparație.
Pe de altă parte, frigiderul Omului de piatră, emigrat din munții noștri aur poartă, în răcoroasa și amăgitoarea Canadă. Nu știu ce să recunosc mai întâi în frigiderul lui Gilbert, dar mă muncește o întrebare: unde mai încăpea și berea, domnu?
Gilbert mi-a zis că rugămintea mea cu poza a căzut într-o zi înainte de aprovizionarea cu bere. Și că berea asta îi și ușurează viața, de fapt, pentru că „Pentru mine e simplu: deschid frigiderul şi aleg o bere. Ceilalţi deschid frigiderul, se gândesc, se scobesc şi, nehotărâţi, nu aleg nimic şi închid frigiderul la loc”.
Nu pot decât să-mi imaginez ce tristețe o fi în frigiderele din România, de vreme ce n-am primit nicio poză de la voi. De aia am zis să vă arăt și cum e afară, poate mai revigorăm un pic spiritul ăla civic, ă? 😉 Hai, că la supermarket parcă eram uniți, nu?
N-am cu ce să fac poze, de-aia n-am trimis nimic. Dar îl pot descrie:
– o cutie de muștar (îl folosesc la maioneze și îmi ajunge vreo 4 luni, dup-aia arunc ce rămâne și iau altul)
– două conserve de pește pentru când n-am ce mânca și nici n-am chef să ies din casă
– 5 ouă
– 1 kg roșii
– o lămâie pentru limonadă
– un iaurt simplu la 400 g
Nu țin mezeluri, brânză topită, sosuri, suc, bere.
În congelator am câteva pungi cu carne, una cu vinete coapte de anul trecut și una cu legume tăiate pentru supă (morcovi, păstârnac, țelină în proporții egale).
Daaa, vinete coapte congelate, cred că numai prin gospodăriile noastre se găsesc. Mama tocmai a copt ieri 6 kg de vinete, pentru congelator, încurajată de faptul că erau doar 1,5 lei kg la piață.
:)) am uitat sa fac poza si cu congelatorul. dar marturisesc cu rusine ca acolo tin chestiile pline de E-uri si conservanti, pentru cand n-am timp sa gatesc.
hamburgeri, cartofi pentru prajit, batoane de peste, spanac, legume, carne si o punga mare cu leustean congelat 😀
Am ținut și eu pătrunjel la congelator, dar cred că nu l-am pus bine că atunci când l-am scos să-l folosesc s-a transformat în niște fleșcăituri de frunze fără nicio savoare.
blo, facem schimb? Îţi dau tot din frigider… Ba nu. Dau frigiderul cu totul pentru wurştii tăi. :))
Să încurajăm schimburile culturale, zic 😉
Gilbert dragule, iti trimit prin posta daca vrei, da’ mi-e teama ca pana ajung la tine, ii papa tantile de la oficiu :))
Eu zic să punem de-o firmă trans-oceanică de import-export wursti, că și prin România ar fi nișe amatoare 🙂 ăia cumpărați de la Berlin și puși în valiză, la cală, au fost așa de apreciați pe meleaguri Dâmbovițene, mai ales combinația cu ketchup și curry…
Asta imi aminteste de o poveste de la jumatatea mea mai buna. Cica pe vremea Impuscatului, aia care emigrau din Timisoara (de unde e el), si ajungeau in tarile mai Vestice (Deutschland, cu precadere), aveau bunul obicei de a trimite acasa poze cu frigiderul lor din din tara de adoptie.
Deh, la vremea aia sa arati ca „te-ai ajuns” nu necesita BMW-uri, vile, etc, era suficient sa iti pozezi frigiderul deschis.
Obsesia pentru mincare a romanului nu a disparut nici azi, a fost chiar exacerbata de consumerism. UItindu-ma la frigiderele emigratilor Blo si Gilbert, le vad asa, mai mititele, desi inteleg ca sint familisti. In Romania, oamenii le iau pe alea mai mari si mai grase, de capacitati pantagruelice, „sa fie”. Vad la neamuri de-ale mele, cind merg la supermarket cum cumpara cam de 3 ori cantitatile de care au nevoie (deh, e promotie), ca nu se stie niciodata, poate iar da foametea peste noi…(La fel, baia e plina de sampoane si produse de curatat luate la promotii de tip platesti 2, primesti 3)…
Revenind la frigiderele RFG-iste, in celula mea familiala chiar avem o vorba: dupa ce ne facem vizita lunara la supermarket, si petrecem o jumatate de ora burdusind frigiderul, ne uitam unul la altul si spunem: „ei, e ca-n Germania, nu?”
Da, cred că foamea din anii 80 ne-a marcat definitiv stilul de consum. Mama și acum are frigiderul burdușit de diverse, deși toate se găsesc la discreție și proaspete în magazine. Pe vremea lui Ceaușescu avea veșnic în congelator măcar 2-3 kg de carne. Stăteam lunar la niște cozi monstruoase pentru asta, și după ce reușeam să luăm pachetele alea de 18 sau de 37 de lei mama trăia momente de satisfacție neegalate de altceva în viața ei de atunci. Poate doar dacă aș fi luat eu premiul I s-o fi făcut așa fericită… dar n-am luat niciodată.
Și la aprovizionarea de toamnă cu cartofi și ceapă a renunțat cu greu, abia în ultimii ani, când am reușit s-o conving că dacă nu-și ocupă balconul cu saci cu cartofi și ceapă, care e posibil să înghețe, le va găsi oricând la aprozar. N-a renunțat la murături, dar asta e altă poveste, că încă nu se găsesc de cumpărat așa cum le face ea;)
In Romania socrii au doua frigidere imense, si doua congelatoare si sunt toate burdusite in permanenta.
Eu cumpar ce-mi trebuie pe moment, chestii de care mi-e pofta, in rest in permanenta am iaurt, unt, lamai, ketchup si mustar in frigider 🙂 Ah, si salam pentru pumpkina, ca ea numai asa functioneaza :))
Acum vin si eu cu scuze ca tot omu’ lenes: n-am vazut un termen limita 🙁
Oricum, in afara de lamaia aia pe care tot lenea nu m-a lasat s-o fac limonada in continuare nu am nimic comestibil in el. Si, desi locuiesc singura, e urias pentru ca asa l-au vrut ai mei acum aproape zece ani cand am venit in Bucuresti la faculta – ei n-au niciodata loc. Eu in schimb n-am decat rar ceva comestibil in el. Si de atatea ori nici macar nu e bagat in priza.
Nu tin mancare in casa (e adevarat ca atunci cand m-am mutat a fost din cauza gandacilor pe care i-am gasit deja instalati si de care n-am reusit sa scap pana n-a crapat baba de sub mine… si s-au mutat altii care s-au apucat sa demoleze si sa dezinfecteze – Raid ii ucidea, dar mereu ma trezeam cu altii).
Intotdeauna cumpar in cele mai mici cantitati. Eu is nebuna aia care de multe ori si-a pus pofta-n cui dupa ce i s-a spus ca nu i se poate vinde atat de putin cat cere. Aia care cumpara in cantitati de sub 100, de multe ori chiar sub 50 grame. Ultima data cand am luat stafide varsate am luat de 0.46 lei. Daca iau mini-prajituri de la cofetarie, iau din locuri unde au toate „modelele” la acelasi pret ca sa iau cate una din soiurile care mi se par tentante. La bomboane varsate procedez la fel. Ultima data am luat 3 bucati, fiecare din ele un alt „model” din aceeasi gama (deci acelasi pret).
Da, Ana, dar deducem (din „acum 10 ani cind am venit la faculta”) ca tu nu ai trait suficient de mult timp in comunism, deci nu stii despre cozile la carne/piine/lapte/salam/ulei, prin urmare nu esti tarata de obsesia frigiderului plin.
Mai clar spus, parerea ta nu conteaza 🙂 …
Gluma-gluma, dar uite ca la parintii tai (traiti destul sub Ceausescu) nu incap toate in frigider, si s-au si ingrijit sa ai si tu o dihanie pe care sa o umpli, in caz ca, Doamne fereste, vine iar economia planificata, rationalizarea alimentelor sau, cine stie, vreun cutremur, bomba atomica, o invazie a ungurilor, etc, etc…
Xanaxdu, obsesia nu era atat cu frigiderul, cat cu congelatorul. Noi aveam un frigider din asta ca in poze, mediu catre normal, si o lada frigorifica cu un cap mai mare, cu 5 sertare, unde puneam cate o juma de porc 🙂 Si o camara de cel putin 10 metri patrati unde tineam gemuri, zacusti, butoaie de varza murata, tone de mere si cartofi…
Corect, nu stiu de cozi.
Dar stiu ca atunci cand ma umplu ai mei cu mancare ajung mananc mai putin, mai prost si mai in scarba. Incep cu ce nu-mi place (pe principul las la urma ce-i mai bun) si nu mai ajung niciodata la ce-mi place. Pentru ca deja a facut par verde si a zburat la gunoi.
Si in caz de ceva situatie extrema, mi-e clar ca eu crap. Nu-s genul care sa supravietuiasca. Nici n-are rost sa incerc.
Lamaia si parfumurile
Cum sta de fapt treaba cu ouale (close-up)
Faceam mereu chestia asta cand eram mica. In ultimele luni m-a pocnit nostalgia si de cateva ori am reusit sa dau lenea la o parte si sa pictez putin (ca sa fiu sincera, mai mult mi-a luat sa ma curat pe maini dupa aia).
Cred că trebuie să te mai specializezi la faza cu golitul oului printr-o găurică făcută cu acul. O știu ăștia care le încondeiază, cred 🙂
Sunt destui oameni si în Canada care-si burdusesc frigiderele până la refuz. Unii, probabil, din cauza promotiilor de genul „Today 20% OFF to all items”, altii cumpără cu duzina că e mai ieftin, iar restul din cauza psihozei pomenite de Xanaxdu (în Vancouver e în vogă cea cu „marele cutremur”).
eu imi amintesc bine cozile. totusi nu de aia am oarece provizii prin congelator. in apropierea locuinta nu-s piete- e o adevarata aventura sa ajung la piata, iar magazinele din jur nu ma coafeaza prea mult pe pret.
momentan in frigider se gasesc acum asa:
locatari permanenti: o sticla de ceva alcoolic, luat pt niste retete, o sticla cu ceva visinata, 3 sticlute de diverse soruri (chilly, soya si nu mai stiu) cu care mai stropesc diverse din cand in cand, 2 cutiute de creme de maini/fata, niste picaturi pt ochi (tre’ sa stea la rece dc nu-s folosite), un pachet ciocolata de menaj (nu gaseam niciodata cand imi trebuia, asa ca am un pachet mereu), niste condimente care cica trebuie sa stea la rece.
locatari semi-permanenti: o cutie de frisca lichida si o sticla de vin (nu au fost consumate cu prilejul pt care au fost consumate). mustar, ketchup.
pe langa cele mentionate se mai afla: un borcan cu crema de cioco (ar trebui sa verific in ce statiu e, e acolo din noiembrie, nu la acelasi nivel), un borcan cu o tentativa de pasta tahini pe care am incercat s-o prepar eu, 3-4 pachetele cu mezeluri (cca 100 g), un pachetel cu cascaval (tot 100), unt, urda cu marar (tot 100 g ) o conserva de peste (pentru cand imi va fi extrem de foame intr-o seara si extrem de lene sa gatesc), o lamaie, niste patrunjel, salata de ardei copti, niste fructe (caise si piersici momentan), 2 vinete, niste legume de supa/baza de mancare (1 ceapa, vreo 3 morcovi un pastarnac mare), vreo 2 rosii, paine (la cata mananc eu, rezista mai bine la frigider).
ar trebui sa se mai afle (de obicei se afla): un pic de mancare gatita (pentru pranzul de la serviciu; de obicei, max 3 portii), lapte, niste legume pretabile pt mancare (varza, fasole teci, dovlecei, mazare), un sortiment mai bogat de legume de salata (lipsesc ardeiul si castravetii), pepene (s-a terminat azi-dimineata).
in congelator se afla vreo 3 cutii de inghetata (sortimente diferite), carne ( 3 pulpe si 1 piept de pui, 2 jumatati de pui de curte, niste pungute cu carne de porc -in total cred ca 1kg-eu sunt aia care gateste de 3 ori dintr-un kg carne, cu cca 3 portii la gateala), 1 cutie cu mancare congelata (cand mi-au iesit mai mutl de 3 portii si m-am plictisit, dar este o mancare care de regula imi place, congelez-pica minunat cand nu ai timp sa gatesti sau ai dileme-eu ce mai gatesc?), niste mazare congelata pusa de mine (imi place sa pot gati ceva doar cu ce scotocesc prin frigider si congelator), o punguta cu cateva prune congelate (ramase de anul trecut-nu mi-au iesit galustile cu prune), 2 pungute de ciuperci congelate (hribi si galbiori), gheata si pachetul de cafea (isi pastreaza mai bine aroma daca e tinuta la congelator).
Deci ești gospodină ca mama, la faza cu carnea 🙂