Turismul de cumetrie

2 Mai, o comunitate care „uită” să declare că are activitate de turism, dar așteaptă bani de la bugetul central sau de la UE, ca să i se modernizeze străzile și plajele.

Vă promiteam zilele trecute că vă povestesc cum se face că locuitorii din 2 Mai sunt românii cu cele mai multe rude. Iată de ce: pentru că primăria din Limanu (de care aparține satul 2 Mai) nu se sinchisește să autorizeze și implicit să taxeze pensiunile care funcționează de ani de zile în sat. Și credeți-mă, satul ăsta e o uriașă pensiune. La fel ca Vama Veche și ca multe alte localități de pe malul mării. Nu e casă pe care să nu scrie „vila cutare”, „pensiunea cutare”, „cazare” sau „loc de campare în curte”. Unele arată hidos, ca niște cuburi suprapuse, fără urme estetice, doar cu prosoape și chiloți de baie puși la uscat. Altele sunt făcute cu bun simț sau chiar cu gust. Dar ce le unește aproape pe toate este ilegalitatea în care funcționează.

Ceea ce știe tot satul, pare că nu știe primarul, sau chiar dacă știe i se cam rupe, pentru că el însuși cică ar avea o astfel de afacere. Sursa mea susține că e mare lucru dacă un sfert dintre pensiunile din sat au autorizație. Și asta pentru că funcționarii de la primărie ar fi niște sictiriți cronic, incapabili să se poarte frumos cu petenții sau să le explice întreprinzătorilor din sat ce acte trebuie să aducă la autorizare. Cam același lucru se întâmplă și cu celelalte autorizații necesare în turism: Pompieri, Sanepid etc.

Prin urmare, fiecare se face că plouă, la fel ca primarul, și zice că „i-au venit rudele în vizită la mare”. Toată vara, fiecare sătean din 2 Mai are multe, multe rude pe care le găzduiește în serii în casele construite special pentru … „familia lărgită” 😀

Autorizarea asta presupune ca fiecare proprietar de pensiune să dea la primărie o redevență de 500 de RON (cam 120 de euro) pe an. Autorizația se dă anual, chiar dacă sezonul estival ține maximum 4 luni. Totuși, pentru o afacere de câteva camere, să dai la primărie 500 de lei nu e așa un capăt de țară. Și oamenii chiar ar vrea să se știe legali, dar nimeni nu-i încurajează. E drept că nici nu-i sancționează. Pesemne că funcționarii ăia de la Limanu nu vor să-și miște fundul din primărie nici măcar pentru șpăgi, ca să nu zic de amenzi, că alea se duc la buget.

Aberantă situație, în condițiile în care primăria Limanu administrează vreo 2300 de gospodării din toate cele patru sate care compun unitatea administrativă – Hagieni, Limanu, 2 Mai, Vama Veche. Probabil majoritatea sunt pensiuni. Primăria ar putea să strângă anual niște sume cu care să amenajeze pe ici pe colo plaja și chiar localitatea. Lasă că 2 Mai e un sat și nu ai ce face în el, dacă vii în concediu, dar și dacă vrei să te plimbi seara pe plajă, nu poți pentru că digurile put a budă, și dacă nimerești niște nopți fără lună ca astea de săptămâna trecută, îți bagi degetele în ochi de beznă ce-i. Singurele lumini vin de la Șantierul naval Daewoo, în rest, parcă ești în sălașul negru. Ca să nu mai amintesc de lipsa canalizării, în cea mai mare parte a satelor 2 Mai și Vama Veche. Pensiunile au fose septice.

Primarul din Limanu – Nicolae Urdea îl cheamă – cică ar fi fost și în vizorul ANI (Agenția Națională de Integritate) prin 2009, pe motiv că nu a declarat că e și administrator la o firmă, și a „uitat” să declare nu știu ce câștig în declarația de avere. Prin urmare, localitatea e croită după chipul și asemănarea primarului. Sau invers. O comunitate care „uită” să declare că are activitate de turism, dar așteaptă, probabil, să-i vină bani de la bugetul central, ca să i se modernizeze străzile și plajele. Câteodată te întrebi dacă nu cumva era mai bine să avem un regim centralizat de stat, fără autonomie locală. Tătucul de la București să dispună cine și cât primește. De la fiecare după puteri, fiecăruia după cât merită 😉

Etichete: , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.