Turismul de cumetrie

2 Mai, o comunitate care „uită” să declare că are activitate de turism, dar așteaptă bani de la bugetul central sau de la UE, ca să i se modernizeze străzile și plajele.

Vă promiteam zilele trecute că vă povestesc cum se face că locuitorii din 2 Mai sunt românii cu cele mai multe rude. Iată de ce: pentru că primăria din Limanu (de care aparține satul 2 Mai) nu se sinchisește să autorizeze și implicit să taxeze pensiunile care funcționează de ani de zile în sat. Și credeți-mă, satul ăsta e o uriașă pensiune. La fel ca Vama Veche și ca multe alte localități de pe malul mării. Nu e casă pe care să nu scrie „vila cutare”, „pensiunea cutare”, „cazare” sau „loc de campare în curte”. Unele arată hidos, ca niște cuburi suprapuse, fără urme estetice, doar cu prosoape și chiloți de baie puși la uscat. Altele sunt făcute cu bun simț sau chiar cu gust. Dar ce le unește aproape pe toate este ilegalitatea în care funcționează.

Ceea ce știe tot satul, pare că nu știe primarul, sau chiar dacă știe i se cam rupe, pentru că el însuși cică ar avea o astfel de afacere. Sursa mea susține că e mare lucru dacă un sfert dintre pensiunile din sat au autorizație. Și asta pentru că funcționarii de la primărie ar fi niște sictiriți cronic, incapabili să se poarte frumos cu petenții sau să le explice întreprinzătorilor din sat ce acte trebuie să aducă la autorizare. Cam același lucru se întâmplă și cu celelalte autorizații necesare în turism: Pompieri, Sanepid etc.

Prin urmare, fiecare se face că plouă, la fel ca primarul, și zice că „i-au venit rudele în vizită la mare”. Toată vara, fiecare sătean din 2 Mai are multe, multe rude pe care le găzduiește în serii în casele construite special pentru … „familia lărgită” 😀

Autorizarea asta presupune ca fiecare proprietar de pensiune să dea la primărie o redevență de 500 de RON (cam 120 de euro) pe an. Autorizația se dă anual, chiar dacă sezonul estival ține maximum 4 luni. Totuși, pentru o afacere de câteva camere, să dai la primărie 500 de lei nu e așa un capăt de țară. Și oamenii chiar ar vrea să se știe legali, dar nimeni nu-i încurajează. E drept că nici nu-i sancționează. Pesemne că funcționarii ăia de la Limanu nu vor să-și miște fundul din primărie nici măcar pentru șpăgi, ca să nu zic de amenzi, că alea se duc la buget.

Aberantă situație, în condițiile în care primăria Limanu administrează vreo 2300 de gospodării din toate cele patru sate care compun unitatea administrativă – Hagieni, Limanu, 2 Mai, Vama Veche. Probabil majoritatea sunt pensiuni. Primăria ar putea să strângă anual niște sume cu care să amenajeze pe ici pe colo plaja și chiar localitatea. Lasă că 2 Mai e un sat și nu ai ce face în el, dacă vii în concediu, dar și dacă vrei să te plimbi seara pe plajă, nu poți pentru că digurile put a budă, și dacă nimerești niște nopți fără lună ca astea de săptămâna trecută, îți bagi degetele în ochi de beznă ce-i. Singurele lumini vin de la Șantierul naval Daewoo, în rest, parcă ești în sălașul negru. Ca să nu mai amintesc de lipsa canalizării, în cea mai mare parte a satelor 2 Mai și Vama Veche. Pensiunile au fose septice.

Primarul din Limanu – Nicolae Urdea îl cheamă – cică ar fi fost și în vizorul ANI (Agenția Națională de Integritate) prin 2009, pe motiv că nu a declarat că e și administrator la o firmă, și a „uitat” să declare nu știu ce câștig în declarația de avere. Prin urmare, localitatea e croită după chipul și asemănarea primarului. Sau invers. O comunitate care „uită” să declare că are activitate de turism, dar așteaptă, probabil, să-i vină bani de la bugetul central, ca să i se modernizeze străzile și plajele. Câteodată te întrebi dacă nu cumva era mai bine să avem un regim centralizat de stat, fără autonomie locală. Tătucul de la București să dispună cine și cât primește. De la fiecare după puteri, fiecăruia după cât merită 😉

Etichete: , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?