Vietăți marine

Cu ce m-am distrat in a patra zi de concediu, pe plaja din 2 Mai si in farfurie :)

Vedeta dimineții a fost un soi de rață sau ceva similar, un păsăroi negru cu cioc lung, gălbui, care se scufunda în valuri nestingherit de turiștii și ieșea de acolo cu câte un pește în cioc. De fiecare dată când reușea să prindă peștele îl și înghițea rapid. Apoi se scufunda iar. Stătea destul de mult sub apă, și lumea de pe mal sau din apă făcea pariuri unde avea să iasă data viitoare, pentru că de fiecare dată apărea unde te așteptai mai puțin. I-am zis și eu rață pentru că așa spuneau toți părinții când își făceau copiii atenți: uite mami/tati, rața! Haios păsăroiul!

 

Către amiază au apărut și valurile, și cățeii. Unul mai jucăuș ca altul. Niciunul dintre cei doi căței nu era adeptul băii, ăsta mare și negru s-a mai lăsat prins în valuri de stăpânul lui, dar cel mic n-a vrut nici mort. Stătea pe lângă stăpână și-i păzea spatele. Ăsta mic, de cum a apărut pe plajă a lăsat câțiva căcați chiar lângă niște papuci. Mâine trebuie să fim atenți să nu călcăm pe acolo, în caz că nu i-a luat deja cineva în noaptea asta pe tălpi.

         

 

Tot la capitolul „chestii” lăsate prin nisip am înțeles azi de ce turiștii nu-și strâng gunoiul. Ca să le dea de mâncare vrăbiilor de pe plajă, care sunt cam subnutrite de felul lor.

***

La prânz și la cină, Mioara ne-a desfătat tot cu marine. „Nemo cu mămăligă” denumire menită să stârnească interesul pentru masă unui puștiulică de vreo trei ani care nu mânca decât dacă era Nemo. Ăsta era un Nemo de apă dulce, că era păstrăv. Eu am mâncat midii după o rețetă de-a Mioarei, adică cu niște ceapă călită, morcovi și usturoi. Bune și midiile!

 

Tags: , , , , , , ,

5 Responses to “Vietăți marine” Subscribe

  1. blo 26/08/2011 at 20:34 #

    aaaaaaah, cum arata apa aia… era numa’ buna de baie, nu-i asa? stai, nu-mi spune! zi-mi ca era foarte rece, ca era plina de meduze si de cocalari!
    😀

    • Dollo 27/08/2011 at 19:28 #

      Oh, dar să vezi cum a fost azi, niște valuri imense, care te răsuceau ca în mașina de spălat dacă te prindeau pe picior greșit.

  2. Gilbert 26/08/2011 at 22:33 #

    Rața ta e mai degrabă un cormoran. I-as da un pupic dulce lui nemo, dar văz că mi-ai luat-o înainte. 😉
    Blo are dreptate: e rece apa. :)) Dar ce bine mai arată… Mâine mă duc si eu la scăldat.

    • Dollo 27/08/2011 at 19:26 #

      Da, am aflat și eu între timp că ăla e cormoran. I-am văzut și rudele în stol zilele astea.

  3. Mogre 14/09/2011 at 07:46 #

    Pe cioara pardona rata pardon cormoran o cunosc si eu. Innotam impreuna vara asta 😀

Leave a Reply

Oldies but goldies

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.