Vedeta dimineții a fost un soi de rață sau ceva similar, un păsăroi negru cu cioc lung, gălbui, care se scufunda în valuri nestingherit de turiștii și ieșea de acolo cu câte un pește în cioc. De fiecare dată când reușea să prindă peștele îl și înghițea rapid. Apoi se scufunda iar. Stătea destul de mult sub apă, și lumea de pe mal sau din apă făcea pariuri unde avea să iasă data viitoare, pentru că de fiecare dată apărea unde te așteptai mai puțin. I-am zis și eu rață pentru că așa spuneau toți părinții când își făceau copiii atenți: uite mami/tati, rața! Haios păsăroiul!
Către amiază au apărut și valurile, și cățeii. Unul mai jucăuș ca altul. Niciunul dintre cei doi căței nu era adeptul băii, ăsta mare și negru s-a mai lăsat prins în valuri de stăpânul lui, dar cel mic n-a vrut nici mort. Stătea pe lângă stăpână și-i păzea spatele. Ăsta mic, de cum a apărut pe plajă a lăsat câțiva căcați chiar lângă niște papuci. Mâine trebuie să fim atenți să nu călcăm pe acolo, în caz că nu i-a luat deja cineva în noaptea asta pe tălpi.
Tot la capitolul „chestii” lăsate prin nisip am înțeles azi de ce turiștii nu-și strâng gunoiul. Ca să le dea de mâncare vrăbiilor de pe plajă, care sunt cam subnutrite de felul lor.
***
La prânz și la cină, Mioara ne-a desfătat tot cu marine. „Nemo cu mămăligă” denumire menită să stârnească interesul pentru masă unui puștiulică de vreo trei ani care nu mânca decât dacă era Nemo. Ăsta era un Nemo de apă dulce, că era păstrăv. Eu am mâncat midii după o rețetă de-a Mioarei, adică cu niște ceapă călită, morcovi și usturoi. Bune și midiile!
aaaaaaah, cum arata apa aia… era numa’ buna de baie, nu-i asa? stai, nu-mi spune! zi-mi ca era foarte rece, ca era plina de meduze si de cocalari!
😀
Oh, dar să vezi cum a fost azi, niște valuri imense, care te răsuceau ca în mașina de spălat dacă te prindeau pe picior greșit.
Rața ta e mai degrabă un cormoran. I-as da un pupic dulce lui nemo, dar văz că mi-ai luat-o înainte. 😉
Blo are dreptate: e rece apa. :)) Dar ce bine mai arată… Mâine mă duc si eu la scăldat.
Da, am aflat și eu între timp că ăla e cormoran. I-am văzut și rudele în stol zilele astea.
Pe cioara pardona rata pardon cormoran o cunosc si eu. Innotam impreuna vara asta 😀