And the winner is….

...dați repede click ca să vedeți la cine ajung „Zilele regelui” ;)

….. Alexandraaaaa! Aplauze, ovații, artificii, declarații la cald… spune-ne, Alexandra, cum te simți în postura asta neașteptată de câștigătoare a cărții „Zilele regelui”, o minunată frescă a societății românești interbelice?

Ah, luăm tăcerea ta drept o emoție firească și te lăsăm să citești cartea înainte de a-ți da cu părerea. S-o păstrezi în bună stare, și s-o dai mai departe cu drag, ca și mine. Și mai ales să respecți indicațiile stăpânului cărții.

Pentru înăbușirea din fașă a eventualelor contestații – știu eu că românii au pasiunea asta – menționez că tragerea la sorți s-a făcut pe site-ul random.org – proba e în fotografie – unde au fost înscriși cei patru blogeri, în ordinea numerelor de pe tricou, adică așa cum s-au înscris ei cu mânuțele lor pe dollo.ro. Random a zis că numărul 2 e câștigător, deci cartea merge la Alexandra, care s-a înscris a doua prin comentariu aici.

Pentru voi ceilalți, nu disperați, șansele sunt pentru fiecare. Fiți cu ochii pe  Alexandra și cartea ar putea ajunge și la voi. Pe principiu, mai dai un leu, mai tragi o dată. Numai că acum nu dai niciun leu 🙂

Alexandra, te aștept să-mi scrii pe email ca să stabilim cum și unde ne întâlnim ca să-ți dau cartea. Felicitări, nu mai plânge 😛 Sunt lacrimi de bucurie, stimați cititori!

Etichete: , ,

One Response la “And the winner is….” Subscribe

  1. Alexandra 14/09/2011 at 09:04 #

    Foarte tare 🙂
    Well abia astept sa o citesc, iti scriu acum

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.