Quo vadis, doctore? Cu cât finanţează România Sănătatea Europei

O adevărată fabrică de medici pentru Europa şi America. Migraţia anuală a depăşit deja numărul de medici specialişti pe care-i scoate, în fiecare an, şcoala rămânescă.

articol scris de Dollores Benezic, publicat pe site-ul cursdeguvernare.ro în octombrie 2011

Conform datelor furnizate de Colegiul Medicilor, România a pierdut 10.000 de medici înainte de aderarea la UE și încă 10.000 în ultimii 5 ani.

Cifra este egală cu toate generațiile de medici specialiști care au ieșit din rezidențiate în ultimul deceniu în România. Fenomenul e de netrecut cu vederea în dezbaterea despre iminenta reformă a Sănătăţii.

În timp ce autoritățile noastre fac studii și strategii pe care uită apoi să le implementeze, firme de recrutare vin și de câteva ori pe an ca să racoleze specialiști din România. Spre deosebire de Ungaria, Cehia și Polonia, foste rezervoare și ele de medici pentru Europa Occidentală, acum au mai rămas România și Bulgaria, două țări în care nimeni nu face nimic ca să-și oprească medicii sau asistentele să emigreze.

Profesorul Gheorghe Burnei, unul dintre puținii chirurgi ortopezi pediatri rămas în România, el însuși la un pas de emigrare acum un an, spune că în ritmul ăsta, în 2020 sistemul medical românesc va fi ca în război: „un medic și sute de bolnavi lăsați în plata Domnului”.

Plecați în ultimii 5 ani: câți, unde și de unde?

Ponderea medicilor emigraţi, din total medici – pe judeţe. 

– România are 48.000 de medici în total, iar anual ies din rezidențiat circa 2000 de specialiști.

Au plecat după facultate, după specializare sau chiar supracalificați. Tineri, maturi sau cu o carieră grea în spate, doctorii noștri au preferat s-o ia de la capăt în altă țară, împinși de la spate nu neapărat de salariile de mizerie, ci de nevoia de normalitate și statut corespunzător. Vasile Astărăstoaie, președintele Colegiului Medicilor din România (CMR), susține că înainte de 2007 pierdusem deja 10.000 de medici. Au urmat apoi, anii de după aderare:

– în 2007 – 2200 medici din totalul celor cu drept de liberă practică au solicitat la CMR certificate profesionale (good standing) pentru a putea lucra în străinătate;

– în 2008 – 1252 medici;

– în 2009 – 1900 medici;

– în 2010 – 2779 medici;

– în 2011 – 1700 medici pe primele opt luni ale anului

– Numărul cel mai mare de plecări se înregistrează din București, Cluj, Iași, și Timiș.

– Cele mai frecvente destinații: Franța, Marea Britanie și Germania, Italia, Spania, Suedia, Irlanda, Olanda, Canada, Belgia, Austria, Portugalia si Cipru.

– Cei mai mulți medici care au solicitat certificate profesionale sunt din specialitățile: Medicină Generală/Medicină de Familie, urmate de Chirurgie Generală și Anestezie Terapie Internsivă.

– în afară de dovada de la CMR, solicitată doar de medicii specialiști cu drept de liberă practică, cei care doresc să plece din țară (absolvenți, rezidenți) mai au nevoie și de o parafă de la Ministerul Sănătății care să ateste că diplomele lor sunt legale.

Ministerul Sănătății a eliberat în 2010:

* 6160 documente necesare recunoaşterii în celelalte state membre a calificărilor de medic, medic dentist şi farmacist dobândit în România

* 3509 documente necesare recunoaşterii în celelalte state membre a calificărilor de asistent medical dobândit în România

România a livrat competenţă medicală în care a învestit 600 de milioane de euro. Şi continuă, de 75 de milioane pe an

Evoluţia personalului medical în România, în perioada 1990-2008. 

Costul școlarizării unui student la medicină era până în acest an de 8000 de RON anual. Înmulțit cu șase ani de facultate obținem 48.000 de RON. Urmează 3-5 ani de rezidențiat, a câte 21.000 de RON/an. Obținem un total în jur de 30.000 de euro pentru specializarea unui medic (facultate plus rezidențiat).

Raportată la taxele de școlarizare la facultățile de medicină din lume, este o sumă comparabilă. De exemplu într-o universitate americană te costă cam 40.000 de dolari să faci Facultatea de medicină.

„Am produs pentru Europa şi nu am primit nimic în schimb”, a comentat Vasile Astărăstoaie situația facultăților de mediciniă din România.

Asta pentru că, înmulţind cei 20.000 de medici plecaţi cu 30.000 de euro, cât costă pregătirea unui specialist, rezultă că România a oferit lumii medici în valoare de 600 de milioane de euro în ultimul deceniu. În condițiile în care suntem țara cu cea mai mică alocație pentru sănătate pe cap de locuitor și cu cel mai mic număr de medici și asistente raportat la mia de locuitori din Europa.

Procesul continuă: la o medie de peste 2500 de medici specialişti plecaţi anual, „livrăm” an de an către ţările din Vest competenţă medicală de vreo 75 de milioane de euro. Noi ne pregătim alţii, care, la rândul lor, vor pleca.

Totuși, chiar dacă n-ar pleca, nu toți absolvenții și-ar găsi loc de muncă pe piața internă. În raportul „O sănătate centrată pe nevoile cetățeanului”, elaborat de o comisie prezidențială în 2008, se sublinia faptul că mai mult de jumătate dintre absolvenții de medicină rămân în afara sistemului, pentru că „în fiecare an numărul de locuri pentru rezidenţiat reprezintă doar aproximativ 48% din numărul absolvenţilor facultăţilor de medicină”.

Conform legii, începând cu promoția din 2005 absolvenții de medicină neconfirmați de rezidențiat pot efectua doar trei ani de practică supravegheată în unităţi sanitare publice sau în cabinete de medicină de familie, la solicitarea acestor unităţi. Altfel ei nu au drept de liberă practică și devin doar niște absolvenți fără calificare. „Ca atare există, o risipă mare de resurse: după şase ani de studiu doar o mică parte din absolvenţii unei promoţii pot intra într-un ciclu de specializare care să le ofere dreptul de practică”, admite raportul Comisiei prezidențiale.

România în statisticile medicale: personal medical sub necesităţi, gestiune dezastruoasă a sistemului

Numărul de medici şi asistente la 10.000 de locuitori în diferite ţări ale lumii (Click pe imagine pentru mărire)
  • Țările est şi central-europene alocă între 6 şi 8% din PIB pentru sănătate, iar ţările din OECD între 10 şi 12% din PIB. Mult deasupra României, care a alocat cel mai mult în 2008 – anume 4,5% din PIB.
  • România are una dintre cele mai ridicate rate de internare din lume. Sectorul spitalicesc din România consumă în mod constant peste 50% din bugetul CNAS, la care se adaugă fondurile de la Ministerul Sănătăţii Publice pentru investiţii şi fondurile pentru programele derulate prin spitale
  • Aproape 100 de localităţi din țară nu au medic. La nivel naţional, numărul de locuitori care revin la un medic în zona rurală este de peste 6 ori mai mare decât în urban. Şi aceste date ascund însă importante dezechilibre regionale, în timp ce în regiunile din Sud şi Sud-est revin 773 şi, respectiv 655 locuitori la 1 medic, în regiunea de Nord-Est se înregistrează 1 medic la 2778 locuitori
  • Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că România se află pe locul 31 din 33 de ţări, cu o densitate de 1,9 medici la 1000 locuitori, doar Albania şi Bosnia-Herţegovina înregistrând densităţi mai mici decât ţara noastră. România ocupă ultimele locuri, înregistrând o situaţie la fel de critică, şi pentru asistentele medicale (3,89 asistente medicale la 1000 locuitori), dentişti (cu 0,22 dentişti la 1000 locuitori) şi farmacişti (0,06 farmacişti la 1000 locuitori)
  • Un studiu al Băncii Mondiale (Raport privind plăţile informale în sector sanitar din Romania, prezentat de LEGICON şi CURS pentru Ministerul Sănătăţii, în cadrul unui proiect al Băncii Mondiale, 2005) estima că totalul plăţilor informale din România anului 2004 era peste 300 milioane de euro şi că reprezintă o mare parte din plăţile totale de numerar (41%)

„Și Băsescu dacă ar fi venit să-l operez mi-ar fi dat șpagă”. Cauzele migrării

Motivaţia financiară pare să stea pe locul doi între argumentele medicilor care aleg să profeseze în altă ţară.

Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor, spune că principalele trei motive ar fi:

  • nerealizarea careierei profesionale, imposibilitatea planificării unei evoluții în condițiile de schimbări dese dictate de interese politice
  • veniturile – care erau și așa mici, după ajustările bugetare dictate de criză au scăzut cu 35%.
  • poziția socială din România, campaniile de denigrare duse la adresa medicilor în special de media, dar și de clasa politică.

Un exemplu, întâlnit pe forumul de discuţii al medicilor care au plecat sau au intenţia să plece din ţară (http://www.imed.ro/forum/viewforum.php?f=2).

Rezultatele unui sondaj făcut pe forumul medicilor care sunt plecaţi sau interesaţi de plecarea din ţară.


Iulian Tănase este un neurochirurg care a ales acum cinci ani să profeseze în SUA
. A plecat cu tot cu familie, dar nu se consideră emigrat, ci doar „plecat să practic medicina în afara granițelor, pentru că în România s-a dorit ca medicii să părăsească țara”. Tănase are acum 39 de ani și încă se află în perioada de training în SUA. Spune că și în România câștiga bine ca chirurg, dar nu din salariu.

Veniturile erau foarte mari în România. Sunt chirurg și știți și dumneavoastră că tot omul plătește, așa se simte el în siguranță și probabil pentru a evita să i se ceară, ceea ce se întâmplă din păcate. Dar erau venituri considerate ilegale; în orice zi putea cineva să vina la tine cu bani și apoi să cheme poliția și procuratura. Sau mai rău, să ai presa la ușă. E ridicol. Și Băsescu dacă ar fi venit la mine să se opereze mi-ar fi dat șpagă, dar dacă vroiau, te puteau aresta oricând. Ca medic trebuie să ai prestanță, să induci respect prin profesionalism și atitudine, nu poți să accepți să te tragi de șireturi cu oricine că ți-a dat un plic cu bani. Să te înjosești în fiecare zi pentru că societatea în care trăiești te obligă la asta”, spune Tănase.

El nu are un salariu mare acum în SUA, dar cât are îi permite să: „am o casă mare, mașină, să călătoresc, să am copilul la școală privată, să-i ofer o educație decentă. După ce o să termin pregătirea, salariul o să fie mai mare, nu pot să vă dau o sumă exactă, în specialitatea mea nu există o sumă fixă, depinde cât de mult vrei să muncești. Dar din suma asta sunt taxele foarte mari. Oricum, e prea mult pentru un om decent”.

Cât ar fi destul ca să rămână în țară?

Iulian Tănase subliniază că nu banii sau lipsa lor l-au făcut să plece din țară. Dacă ar fi fost să schimbe ceva ca să rămână? „Nu cred că un salariu anume m-ar fi făcut să rămân în țară, ci mai degrabă un cadru organizat, un minim respect pentru o muncă foarte dificilă și complexă. Eu sper să mă pot întoarce curând în țară și să mă bucur de țara mea”.

Pe plan internațional există o cutumă tacită sau stipulată legal în privința unui minim salarial acceptabil pentru cadrele medicale.

  • minim 800 de euro pentru rezidenți și 1200 de euro pentru specialiști, se spune într-un raport al Băncii Mondiale.
  • Sau de circa trei ori câştigul mediu la nivel naţional. În 2008 în România acest raport era pentru medicii specialişti de circa 1,5 – 2 faţă de câştigul mediu salarial pe economie.
  • O asistentă ar trebui să aibă circa 1/3-1/2 din venitul medicului. În România un medic rezident are de regulă cam 1/3 din venitul unui medic specialist
  • În 2007 salariul mediu brut în sectorul de sănătate a fost de circa 86% din salariul mediu brut la nivel naţional, conform datelor INS.

Totuși, în ciuda faptului că bugetele sănătății au crescut atât în cifre absolute, de la circa 90 Euro/locuitor la peste 200 Euro/locuitor în ultimii ani, cât şi ca pondere în PIB de la cca. 3% la peste 4% în aceeaşi perioadă de timp, aceasta nu a asigurat și o creștere corespunzătoare a salariilor. România continuă să fie pe unul dintre ultimele locuri din UE în ceea ce priveşte resursele alocate sănătăţii.

Soluţiile altor ţări ca să-şi ţină medicii acasă

– Ungaria are 30.000 de medici și anual produce 800 de medici, dar tinerii aleg să plece în Germania, UK sau Suedia. În 2010 au plecat 1.111 medici, cu 25% mai mult decât în 2009 – afirma un oficial al Ministerului de resort ungar, citat de AFP. Câștigul lunar al unui medic în Ungaria e între 550 și 740 de euro

– Anul acesta Ungaria încearcă să împiedice exodul tinerilor medici oferindu-le burse de 370 de euro/lunar începând din noiembrie 2011, în schimbul angajamentului că vor lucra zece ani în Ungaria și vor refuza „atențiile” de la pacienți– informează agenția de presă MTI;

– România și Bulgaria nu iau nicio măsură – comentează agenția de presă AFP într-o analiză a fenomenului est-european;

– 1200 de asistente și infimiere pleacă anual din Bulgaria să muncească în alte țări. Bulgaria are 28.000 de medici și 31.000 de asistente. Necesarul ar fi de 60.000

– Polonia a redus semnificativ exodul începând din 2005 prin creșteri salariale și investiții în educație și formare.

– Cehia – peste 3800 de doctori din 20.000 cați are sectorul public au demisionat pentru nerezolvarea revendicărilor salariale. Guvernul de la Praga le-a acordat măririle cerute, eșalonat până în 2013.

– în Marea Britanie peste 35% din numărul de medici specialişti şi-au făcut studiile universitare în afara Marii Britanii, la nivelul SUA procentul fiind de circa 33%.

Soluţii vehiculate în România, de-a lungul anilor

Soluțiile cerute insistent tuturor guvernelor din ultimul deceniu, de CMR sunt:

  • salariul minim al unui medic să fie de 3 salarii medii pe economie;
  • punerea la îndemâna medicilor de mijloace prin care își pot realiza cariera;
  • finanțarea și dotarea unităților medicale;
  • depolitizarea sistemului și valorizarea poziției sociale, creșterea respectului față de medic.

Comisia prezidențială a sugerat și ea câteva soluții în 2008

  • sporirea intrărilor în sistemul sanitar prin creşterea numărului de locuri în instituţiile de învăţământ medical.
  • limitarea pierderilor, printr-o strategie coerentă referitoare la reţinerea personalului medical în sistem. Pierderile anuale estimate de comisie erau între 10% şi 30 %, incluzând aici atât personalul care emigrează, cât și pe cei care renunţă la profesie;
  • salarizare – adoptarea metodologiei de salarizare aplicate în alte sisteme publice, de exemplu salarizarea din justiţie
  • imigrația

Ce s-a făcut concret:

– Eugen Nicolăescu, fost ministru liberal al sănătății în Guvernul Tăriceanu, anunța în 2007 că are în vedere un act normativ prin care să-i împiedice pe medici să plece, înăsprind cerințele birocratice. Nu l-a aplicat legal, dar,

– Ministerul Sănătății a birocratizat destul de mult acordarea de certificare de conformitate, care legal se eliberează în 30 de zile, dar în practică unele întârzie cu lunile și până la un an; Aceasta este o metodă birocratică de a întârzia plecările afară, acuză unii medici pe forumurile de specialitate.

– Vasile Astărăstoaie spune că nu este legală împiedicarea plecărilor, atâta vreme cât pe diploma obținută în sistemul public de învățământ nu scrie că ești obligat să lucrezi (un număr de ani) în România.

– La nivelul autorităţilor sanitare şi în principal la nivelul Ministerului Sănătăţii nu există o politică coerentă privind resursele umane în sănătate. Singura planificare actuală se bazează pe capacitatea de școlarizare a facultăților, și nu pe nevoile sistemului sau ale cetățenilor. Mai concret, facultățile produc medici, bugetul îi finanțează, și Ministerul le dă adeverințe să profeseze afară.

– Ministerul Sănătății a enunțat însă două deziderate europene pe care vrea să le atingă până în aprilie 2012, dar nu spune și cum va face: Creşterea cu 10% a proporţiei personalului medical calificat din număr total de angajaţi din sistemul serviciilor de sănătate. Creşterea cu 10 % a proporţiei personalului medical cu studii superioare din număr total de angajaţi din sistemul serviciilor de sănătate.

– În schimb, în urmă cu câteva zile, vicepreședintele Sanitas, Marius Sepi, declara pentru Mediafax că nu mai sunt bani nici pentru salariile astea mizere: „Cele mai multe spitale din România sunt de gradul 4 şi 5 şi din informaţiile noastre acestea nu pot să se încadreze să plătească salariile angajaţilor în trimestrul patru„, a spus Sepi.

Ce spun politicieni şi „oameni din sistem” despre emigraţia medicilor:

  • Traian Băsescu, președintele României, 2010, TVR – „Sunt de acord că medicii pleacă în străinătate pe salarii mai bune. Cel mai bun lucru a fost liberalizarea pieței muncii. Să nu mai facem o dramă din faptul că plecăm. Statul român nu poate să își plătească medicii și profesorii cum merită, asta-i realitatea. Fiecare medic sau profesionist are dreptul să plece unde este mai bine plătit și apreciat. Din păcate, la ora actuală, România nu poate asigura salarii și condiții la nivel înalt”.
  • Cristian Preda, europarlamentar PDL, 2011, Antena 3 – „Sunt absolut șocat cum stăm și ne uităm ca proștii cum ne pleacă cu zecile, cu sutele, medicii din țară. Sunt orașe întregi în Alsacia – am chiar prieteni care au mers în orașe de 14.000-15.000 de locuitori, sunt deja 14-15 medici români – un medic român la 1000 de francezi. Aceiași francezi care ne înjurau pentru rromi și pentru alte mizerii, cheamă medici români”.
  • dr. Vasile Astarastoaie, președinte CMR, octombrie 2011 – „Exodul medicilor și blocarea posturilor creează o situație extraordinară. Ministerul Sănătății este de acord că avem nevoie de oameni, dar la guvern posturile sunt blocate. Ei vor la 7 plecări o angajare. Nu am mai văzut așa ceva în 30 de ani, de când sunt în Sănătate.”
  • Profesorul Gheorghe Burnei, chirurg ortoped pediatru, Spitalul Marie Curie – „Anul trecut am fost la un pas să plec și eu, dar până la urmă am reușit să obținem în instanță obligarea Ministerului să reînființeze specializarea aceasta desființată cu zece ani în urmă (chirurgie ortopedie pediatrică). Totuși, deși avem o decizie judecătorească executorie din mai 2011. Serviciul juridic de la Ministerul Sănătății doarme pe hârtii și refuză să scoată posturile la concurs. Au murit copii cu fracturi minore, care ar fi putut fi salvați dacă am fi avut suficient personal de specialitate. Fiecare ministru nu a făcut decât să demoleze ce a făcut celălalt. Și am ajuns în situația asta. Cum văd eu sistemul în 2020? Ca într-un război, știți, când un medic se agață de un pacient, doi, că nu-i poate salva pe toți”.

Etichete: , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

oprescu_telegondola

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților