Gomboți = găluști cu prune

De ce nu știu ardelenii ce sunt alea găluști cu prune? Pentru că n-o cunosc pe mama, firește ;)

E u nu le-am dus niciodată dorul, pentru că mama face în fiecare toamnă. Și nu mi se pare genul de desert după care să tânjești și să mai vrei în restul anului. O dată-de două ori în an e suficient. Dar s-a întâmplat într-o iarnă, parcă, acum vreo doi ani, să fiu la o masă la o cârciumă cu niște colege. Mă uitam în meniu unde am văzut la desert oferta de „gombot cu prune”. Io, deșteaptă, zic, ia uite și ăștia, au scris greșit compot. Una dintre colege, bistrițeancă de la mama ei, sare în sus și zice: vaaai, are gomboț? De când n-am mai mâncat!. O întreabă extaziată pe chelneriță dacă chiar are, și nu cumva e doar așa, de teazing. Aia se jură că are, și fata comandă o porție. Eu, curioasă, na, să văd cum e compotul ăla scris greșit, o întreb: dar ce e ăla mă? Aaa, e ceva foarte bun, o să vezi, o prăjitură pe care o făcea mama, n-am mai mâncat demult…

Ce mai, m-a convins, am luat o porție. Când a venit aia cu gomboții, câte doi pe farfurie, m-am desumflat: erau găluști cu prune! Cică așa le zice în Ardeal. În fine, le-am mâncat, dar nu erau ca ale mamei, categoric.

Ale mamei sunt așa.

*

1-2 kg de cartofi, se fierb și se pasează. Mama zice că ies mai bine așa, pasați, decât dați prin mașină, pentru că prin mașină rămân fără suc. Se obține deci un soi de piure, pe care îl amestecați cu 2 linguri de griș (ca să fie aluatul mai afânat), două ouă și două linguri de făină.

**

Prunele (mama a folosit doar jumătate de kg), e de preferat să fie mai mici, ca să nu vă iasă ditamai obuzele de găluști. Și ar mai fi ideal să fie soi din ăla, când le strângi între degete să iasă sâmburele din ele, ca să vă fie ușor să le scobiți. Odată des-sâmburite, prunele vor fi umplute cu o linguriță cu zahăr și, după preferință, mama le-a băgat în loc de sâmbure și un miez de nucă. Puteți fi inventivi și cu o migdală sau alte semințe care vă plac.

***

După ce umpleți și prunele cum v-am spus, le cuplați cu aluatul: faceți un soi de pătrățel din aluat, băgați pruna la mijloc și o înveliți cât să fie ermetic închisă într-un guguloi. E bine ca după ce faceți guguloiul să-l dați prin făină, ca să nu se lipească și să rămână închis la fierbere.

****

Guguloaiele astfel formate le puneți la fiert într-o oală cu apă care tocmai dă în clocot. Le fierbeți ( pe rând, câte 5-7 o dată) până când găluștile se ridică la suprafață.

După ce le scoateți din oală le mermeliți într-o tigaie unde în prealabil ați încins un cub de unt, și în care ați rumenit timp de câteva minute niște pesmet (făcut din două pachete cu biscuiți banali dați prin mașina de tocat). Pesmetul rumenit se condimentează, când e gata, cu zahăr vanilat (după gust), ceva praf de scorțișoară și nucă pisată.

În timp ce mermeliți găluștile prin pesmetul ăsta nu e musai ca tigaia să mai fie pe foc, dar e musai ca pesmetul să fie cald, ca și gălușca. Aveți grijă să nu ardeți pesmetul, că arată trist găluștile.

La final, nu băgați una cu totul în gură, mai așteptați să se răcească sau tăiați-o măcar cu lingurița, ca să fiți siguri că nu vă rămâne pruna fierbinte în gât.

Hai, poftă bună la gomboț, eu am mâncat deja trei până acum. Și am băut niște vin fără alcool. O să vă zic și de ăsta zilele astea…, mare păcăleală!

Etichete: , , , ,

38 comentarii la “Gomboți = găluști cu prune” Subscribe

  1. Kitana 22/09/2011 at 14:19 #

    la Timisoara se zice gomboti, la Sibiu galuste cu prune; cum bunica-mea e din Tm stiu si ardeleneste si banateana
    „şcătulă ” stiti ce e? 🙂 cutie

    • Dollo 22/09/2011 at 22:22 #

      Deci, câți gomboți încap într-o șcătulă? 🙂

  2. Anonymous Coward 03/03/2012 at 10:35 #

    … ca exista usoare abateri de la reteta.

    Pesmetu’ tre’ facut din paine alba, nu din biscuiti, ca biscuitii au un gust al lor care nu se pasale cu restu’. Si tre’ amestecat cu ceva zahar inainte sa tavalesti gombotii prin el, si ceva scortisoara.

    Si cand ii tai si-i mananci, le aplici acelasi tratament ca la sarmale: pui smantana. Dupa care mai pui ceva zahar (nu mult), ceva scortisoara, tai toti gombotii odata, ii amesteci bine, sa se faca sos din smantana si zama de prune, si abia dupa aia mananci, avand grija sa ajunga sosu’ pe toate bucatile de aluat.

    Fara scortisoara, si fara asocierea smantanei cu zama de prune, gombotii is cam seci.

    Mai o chestie: smantana tre’ sa fie din piata, din aia de dac-o tii trei zile-n frigider se face unt.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.