Lăbăreală

Concluzii după patru luni de muncă pentru bursa mea: 76% lăbăreală, 14% productivă, 9% neproductivă. Cam asta e România, fraților!

Gata, am terminat și predat articolul pentru bursa care mi-a ocupat toată vara. Am documentat subiectul în trei țări în afară de România, a fost pentru mine cea mai interesantă experiență profesională din 17 ani de carieră. În final a trebuit să iasă un articol de 2500 de cuvinte despre monitorizarea angajaților la locul de muncă. Natura subiectului a făcut ca, din aceeași documentare să se nască și un al doilea articol, înrudit, de 1000 de cuvinte, despre monitorizarea practicată de stat. O să puteți citi articolele cel mai târziu în luna octombrie, după ce vor fi editate și aprobate de organizatorii bursei. La finele lui noiembrie o să aflu dacă munca mea a fost mai bună decât a celorlalți nouă bursieri sau printre primele trei cele mai bune. Dacă nu, nu 🙂

Ceea ce v-aș mai spune, așa cu titlu de impresii de după documentare ar fi că:

– cel mai mult mi-au plăcut berea de la Belgrad și curry wurstii de la Berlin;

– cel mai mișto popor dintre cele vizitate mi s-a părut ăla german. Și ca mentalitate și ca stil de viață;

– cel mai scump și rece loc mi s-a părut Londra;

– cel mai bine la capitolul conștientizarea situației, lupta împotriva abuzurilor patronilor și cunoașterea propriilor drepturi stau germanii;

– costul total al documentării și excursiilor făcute pentru asta a fost de 2500 de euro. Din care bursa a acoperit doar 2000 😉

– am făcut interviuri cu 23 de persoane în toate cele patru țări (inclusiv România);

– suma cuvintelor rostite în aceste interviuri a fost de 28.330, adică 142.800 de litere (semne după cum se numără în jurnalism);

– suma cuvintelor din toate documentele citite online (că au fost și niște cărți tipărite din care m-am documentat) pentru acest subiect a fost de 38.232, adică 251.932 de semne;

– am mai avut un document uriaș, de 163.000 de cuvinte (dap!) ce reprezenta arhiva discuțiilor pe messenger dintre doi angajați de la Adevărul Holding, despre care se crede că au fost monitorizați de patronat, de aceea conversațiile lor au ajuns publice. Mărturisesc că nu am avut nici răbdarea, nici plăcerea bolnavă a unora să citesc tot. Mi-au fost de ajuns câteva pagini ca să-mi formez concluzia că nu mă înteresează nici măcar să cunosc persoanele în cauză.

Prin urmare, ca un total final: am intervievat și citit preț de 66.562 cuvinte, din care a trebuit să fac un articol de 2500 de cuvinte. Evident că n-am fost capabilă de atâta concizie, așa că am trimis un text de 2900 de cuvinte, plus al doilea text de 1000. Voi vedea la finele lui septembrie cum decide editoarea englezoaică să procedeze cu ele.

Ca ilustrație pentru acest post – despre un demers care pentru voi nu înseamnă nimic, dar pentru mine înseamnă, probabil, încununarea carierei mele jurnalistice sau cântecul de lebădă, dacă n-o fi să mai apuc ceva mai bun de aici încolo – am ales captura de ecran de la un program de monitorizare a angajaților, făcut de firma Amplusnet, și care caracterizează astfel activitatea zilnică a celor monitorizați:

– 76% lăbăreală

– 14% productivă

– 9% neproductivă.

Cam asta e România, fraților!

 

 

Etichete: , , , ,

12 comentarii la “Lăbăreală” Subscribe

  1. Andreea 02/09/2011 at 19:50 #

    Ma bucur ca ai terminat. Meriti felicitari oricare ar fi rezultatul! 🙂

    • Dollo 02/09/2011 at 20:02 #

      Ei, știi tu cine e de vină 😉 Trebuie să mai bem o cafea, acum că ne-am adunat din concedii, ce zici?

      • Andreea 02/09/2011 at 20:03 #

        Aprob afirmativ! Poate ne auzim la telefon saptamana viitoare.

        • Dollo 02/09/2011 at 20:04 #

          Așa facem.

          • Andreea 08/09/2011 at 20:04 #

            Multumesc pentru flori, esti o scumpa 🙂

  2. Ioana 02/09/2011 at 22:46 #

    Faina chestie ai facut, te invidiez cand ma gandesc cat de multumita tre’ sa fii. Abia astept sa dau si eu de momente din astea in care sa simt ca lumea e prea mica pentru mine (si ego-ul meu) 🙂

    • Dollo 03/09/2011 at 10:37 #

      A, nu, eu n-am simțit că lumea ar fi prea mică, dimpotrivă, am văzut ce de lume există și ce de chestii mișto s-ar putea face. Iar eu stau blocată aici în niște subiecte care se învârt în buclă. Pentru că, apropos, după ce am terminat articolul de bursă m-am întors la oile noastre. Și acum lucrez (pentru presa din Ro) la un articol despre același subiect care încinge mințile românilor de 20 de ani încoace: sistemul centralizat de termoficare. Nothing is changed here.

  3. Andreea 02/09/2011 at 22:48 #

    Felicitari ! Bafta in continuare !!

  4. mircea 03/09/2011 at 03:11 #

    Procentajele mi se par de bun simt.
    🙂 Daca te citeste Boc sau Base te face pe loc consilier prezidential!

    • Dollo 03/09/2011 at 10:35 #

      Mai ales că s-a eliberat acum un loc la Cotroceni, taman bine 🙂

  5. Gilbert 03/09/2011 at 04:18 #

    Deci să presupun că articolul ăla de 2900 de cuvinte se încadrează cumva în procentul acela de 76%?… 😀

    • Dollo 03/09/2011 at 10:34 #

      Vom vedea în noiembrie 😉

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Moarte chiaburilor din sănătate!

Rares Nechifor, embolizare uterina

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?