Memorialul WC-urilor dispărute din București

Ce credeți că promovează această budă așa-zis ecologică, suită pe un piedestal în Piața Unirii?

Scrisesem zilele trecute despre monumentele din București. Ieri mi-a atras atenția unul proaspăt. Mă rog, nu e chiar monument, dar ar putea fi. E un soi de anti reclamă la țigările de contrabandă. Din campania aia controversată, plătită de British Tobacco anul trecut, în care ni se spunea pe toate afișele că „de aia nu avem noi autostrăzi, pasaje, borduri și semafoare că voi fumați fără timbru. Ia fumați, măi, țigări legale, ca să mâncăm și noi o pâine!”. Campanie de conștientizare, cică, prin care Ministerul de Interne lupta împotriva contrabandei, cu bani de la producătorii oficiali de tutun.

Înțeleg că Graffiti BBDO ar fi făcut campania. Nu știu câți bani a luat pe ea – când sunt bani privați nu se spune – dar îmi imaginez că nu i-a costat prea mult ca să pună buda asta zis ecologică fix în Piața Unirii, nu departe de km 0 al urbei. Se știe că închirierea unei bude nu e o avere decât în bugetul primăriei (care plătea pentru cabinele astea albastre vreo 6 milioane de euro în 2006. Îmi imaginez că acum o fi dând mai mult, că au apărut alea cu apă și curent).

Ce vreau să spun, însă, e că dacă n-ar exista inscripția de sub ea și poza de pe lateral – unul cu maieu și tatuaj, care lipește țigări contrafăcute stând pe WC – monumentul ăsta ar putea foarte bine să fie închinat zecilor de WC-uri publice ale orașului, care după 89 și-au dat obștescul sfârșit pe altarul consumerismului capitalist, transformându-se în cârciumi sau cofetării.

Dacă tot e să plângem de dorul lucrurilor pe care le aveam înainte de 89 și le-am pierdut, mi se pare că WC-ul public e totuși unul dintre lucrurile alea pe care le regreți rar, dar cu toată ființa ta, în momente de maximă importanță. Iar ridicarea unei bude la rang de monument este mai potrivită ca oricând în București, unde în ciuda bugetelor generoase cheltuite de primărie pe tema asta, tot timpul vezi câte unul pișându-se la gard. Desigur, de dragul protejării mediului înconjurător.

Etichete: , , , ,

One Response la “Memorialul WC-urilor dispărute din București” Subscribe

  1. Krokodilul Chichiricios 06/08/2013 at 00:54 #

    Păi în pasaj, la Universitate, adio și n-am cuvinte. Mai există vreo budă publică decentă în București ? Dacă ești cunoscător, la Unirea- și la Bucur Obor. Dacă te apucă oarece după ce ai băut must (cum mi s-a întâmplat acum n ani la defuncta grădină Lido) și ești departe de casă- și pentru că vine vremea mustului- mori ca un erou pe altarul noțiunii de curățenie practicate de Primăria Capitalei de la primul primar post-revoluționar (ăla de veni în teniși- na că îmi scapă numele) până la actualul Oprescu.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.