Scrisesem zilele trecute despre monumentele din București. Ieri mi-a atras atenția unul proaspăt. Mă rog, nu e chiar monument, dar ar putea fi. E un soi de anti reclamă la țigările de contrabandă. Din campania aia controversată, plătită de British Tobacco anul trecut, în care ni se spunea pe toate afișele că „de aia nu avem noi autostrăzi, pasaje, borduri și semafoare că voi fumați fără timbru. Ia fumați, măi, țigări legale, ca să mâncăm și noi o pâine!”. Campanie de conștientizare, cică, prin care Ministerul de Interne lupta împotriva contrabandei, cu bani de la producătorii oficiali de tutun.
Înțeleg că Graffiti BBDO ar fi făcut campania. Nu știu câți bani a luat pe ea – când sunt bani privați nu se spune – dar îmi imaginez că nu i-a costat prea mult ca să pună buda asta zis ecologică fix în Piața Unirii, nu departe de km 0 al urbei. Se știe că închirierea unei bude nu e o avere decât în bugetul primăriei (care plătea pentru cabinele astea albastre vreo 6 milioane de euro în 2006. Îmi imaginez că acum o fi dând mai mult, că au apărut alea cu apă și curent).
Ce vreau să spun, însă, e că dacă n-ar exista inscripția de sub ea și poza de pe lateral – unul cu maieu și tatuaj, care lipește țigări contrafăcute stând pe WC – monumentul ăsta ar putea foarte bine să fie închinat zecilor de WC-uri publice ale orașului, care după 89 și-au dat obștescul sfârșit pe altarul consumerismului capitalist, transformându-se în cârciumi sau cofetării.
Dacă tot e să plângem de dorul lucrurilor pe care le aveam înainte de 89 și le-am pierdut, mi se pare că WC-ul public e totuși unul dintre lucrurile alea pe care le regreți rar, dar cu toată ființa ta, în momente de maximă importanță. Iar ridicarea unei bude la rang de monument este mai potrivită ca oricând în București, unde în ciuda bugetelor generoase cheltuite de primărie pe tema asta, tot timpul vezi câte unul pișându-se la gard. Desigur, de dragul protejării mediului înconjurător.
Păi în pasaj, la Universitate, adio și n-am cuvinte. Mai există vreo budă publică decentă în București ? Dacă ești cunoscător, la Unirea- și la Bucur Obor. Dacă te apucă oarece după ce ai băut must (cum mi s-a întâmplat acum n ani la defuncta grădină Lido) și ești departe de casă- și pentru că vine vremea mustului- mori ca un erou pe altarul noțiunii de curățenie practicate de Primăria Capitalei de la primul primar post-revoluționar (ăla de veni în teniși- na că îmi scapă numele) până la actualul Oprescu.