Memorialul WC-urilor dispărute din București

Ce credeți că promovează această budă așa-zis ecologică, suită pe un piedestal în Piața Unirii?

Scrisesem zilele trecute despre monumentele din București. Ieri mi-a atras atenția unul proaspăt. Mă rog, nu e chiar monument, dar ar putea fi. E un soi de anti reclamă la țigările de contrabandă. Din campania aia controversată, plătită de British Tobacco anul trecut, în care ni se spunea pe toate afișele că „de aia nu avem noi autostrăzi, pasaje, borduri și semafoare că voi fumați fără timbru. Ia fumați, măi, țigări legale, ca să mâncăm și noi o pâine!”. Campanie de conștientizare, cică, prin care Ministerul de Interne lupta împotriva contrabandei, cu bani de la producătorii oficiali de tutun.

Înțeleg că Graffiti BBDO ar fi făcut campania. Nu știu câți bani a luat pe ea – când sunt bani privați nu se spune – dar îmi imaginez că nu i-a costat prea mult ca să pună buda asta zis ecologică fix în Piața Unirii, nu departe de km 0 al urbei. Se știe că închirierea unei bude nu e o avere decât în bugetul primăriei (care plătea pentru cabinele astea albastre vreo 6 milioane de euro în 2006. Îmi imaginez că acum o fi dând mai mult, că au apărut alea cu apă și curent).

Ce vreau să spun, însă, e că dacă n-ar exista inscripția de sub ea și poza de pe lateral – unul cu maieu și tatuaj, care lipește țigări contrafăcute stând pe WC – monumentul ăsta ar putea foarte bine să fie închinat zecilor de WC-uri publice ale orașului, care după 89 și-au dat obștescul sfârșit pe altarul consumerismului capitalist, transformându-se în cârciumi sau cofetării.

Dacă tot e să plângem de dorul lucrurilor pe care le aveam înainte de 89 și le-am pierdut, mi se pare că WC-ul public e totuși unul dintre lucrurile alea pe care le regreți rar, dar cu toată ființa ta, în momente de maximă importanță. Iar ridicarea unei bude la rang de monument este mai potrivită ca oricând în București, unde în ciuda bugetelor generoase cheltuite de primărie pe tema asta, tot timpul vezi câte unul pișându-se la gard. Desigur, de dragul protejării mediului înconjurător.

Etichete: , , , ,

One Response la “Memorialul WC-urilor dispărute din București” Subscribe

  1. Krokodilul Chichiricios 06/08/2013 at 00:54 #

    Păi în pasaj, la Universitate, adio și n-am cuvinte. Mai există vreo budă publică decentă în București ? Dacă ești cunoscător, la Unirea- și la Bucur Obor. Dacă te apucă oarece după ce ai băut must (cum mi s-a întâmplat acum n ani la defuncta grădină Lido) și ești departe de casă- și pentru că vine vremea mustului- mori ca un erou pe altarul noțiunii de curățenie practicate de Primăria Capitalei de la primul primar post-revoluționar (ăla de veni în teniși- na că îmi scapă numele) până la actualul Oprescu.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Din câte încercări reușește un nevăzător să intre la metrou

florin georgescu metrou2

Din cel puțin două, la fel ca noi ăștia care nu nimerim să băgăm cartela cum trebuie în noii turnicheți. Asta de când s-a lansat aplicația gratuită Tandem acces, care le permite nevăzătorilor să folosească metroul ca toată lumea

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Tata

tata

Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.