Târguri degeaba

Așa zisele târguri de produse tradiționale îmi par din ce în ce mai triste. Scumpe și fără clienți.

Așa zisele târguri de produse tradiționale îmi par din ce în ce mai triste. Și nu mă refer la faptul că printre produsele alea făcute după rețete vechi, autentice, s-a insinuat prea multă marfă procesată industrial. Asta e deja o chestie cunoscută. Mă uitam azi la târgul organizat în Parcul 23 August (dap, la Onțanu, o să ziceți că am musai ceva cu el, dar nu e el de vină la treaba asta – na, am zis-o și pe asta!) ce lipsit de clienți poate fi în miezul unei zile de sâmbătă, toamna, când se presupune că a venit tot omul din concedii și are chef de o plimbare în parc+o aprovizionare cu mâncare bună, direct de la producător.

Nu e mai puțin adevărat că oamenii ăia, gătiți frumos în costume tradiționale, care te îmbie să guști gratis din bucatele lor, afișează niște prețuri de-ți cam cade basca. Păi 98 de lei kilul de batog de nu știu ce pește? Sau pastramă de pește. E drept că n-o fi greu un peștic din ăla, dar prețul pare cam piperat. Niște cotlet crud-afumat de vită – 40 de lei kilu. Or fi făcute de mâna iscusită a gospodarului, fără chimicale sau conservanți, dar la prețul ăsta, nu știu, poate că pur și simplu nu e de nasul nostru să mâncăm sănătos și tradițional.  Sau ne-am săturat de ele.

În fine, se mai vindea fasole la ceaun – cam cenușie, cred că fusese afumată bine – și sarmale în foi de varză – cam pline de orez. Multe gogoși și nelipsitul kurtos.  În rest, miere cu tot felul de adaosuri, magiun de Topoloveni, bere germană la pahar – 4 lei 400 de ml, și multe articole de artizanat din lemn și nu numai.

Nu e cazul să vă spun la ce stand era totuși ceva animație, nu? La grătarul cu mici și friptură la grătar. Tradițional.

Tags: , , , ,

4 Responses to “Târguri degeaba” Subscribe

  1. Ana 10/09/2011 at 22:26 #

    Hmmm…

    Cum pe la sfarsitul saptamanii trecute si inceputul saptamanii asteia am fost pe drumuri si am trecut prin secuime mi-a trebuit sa iau kurtos si turta dulce de la un targ de produse traditionale. Mult mai scumpe fata de Bucuresti si nu m-au dat pe spate. Nu mi-au displacut, dar nu merita banii aia…

    PS – Mi-a placut Piatra Neamt (am trecut si pe acolo).

    • Dollo 11/09/2011 at 14:48 #

      Da, Piatra e frumoasă

  2. Farfuridi 12/09/2011 at 23:12 #

    Eu ma indoiesc serios ca toate produsele astea care au invadat targurile traditionale sunt traditionale. am vazut eu o multime de sunci&branze homemade in care urlau colorantii. doar aia se vedeau cu ochiu’ liber, dar cred ca erau plini si de alte prostii

    • Dollo 13/09/2011 at 09:23 #

      Da, și asta e adevărat, nu prea ai cum să împiedici asta.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

teclas

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉