Târguri degeaba

Așa zisele târguri de produse tradiționale îmi par din ce în ce mai triste. Scumpe și fără clienți.

Așa zisele târguri de produse tradiționale îmi par din ce în ce mai triste. Și nu mă refer la faptul că printre produsele alea făcute după rețete vechi, autentice, s-a insinuat prea multă marfă procesată industrial. Asta e deja o chestie cunoscută. Mă uitam azi la târgul organizat în Parcul 23 August (dap, la Onțanu, o să ziceți că am musai ceva cu el, dar nu e el de vină la treaba asta – na, am zis-o și pe asta!) ce lipsit de clienți poate fi în miezul unei zile de sâmbătă, toamna, când se presupune că a venit tot omul din concedii și are chef de o plimbare în parc+o aprovizionare cu mâncare bună, direct de la producător.

Nu e mai puțin adevărat că oamenii ăia, gătiți frumos în costume tradiționale, care te îmbie să guști gratis din bucatele lor, afișează niște prețuri de-ți cam cade basca. Păi 98 de lei kilul de batog de nu știu ce pește? Sau pastramă de pește. E drept că n-o fi greu un peștic din ăla, dar prețul pare cam piperat. Niște cotlet crud-afumat de vită – 40 de lei kilu. Or fi făcute de mâna iscusită a gospodarului, fără chimicale sau conservanți, dar la prețul ăsta, nu știu, poate că pur și simplu nu e de nasul nostru să mâncăm sănătos și tradițional.  Sau ne-am săturat de ele.

În fine, se mai vindea fasole la ceaun – cam cenușie, cred că fusese afumată bine – și sarmale în foi de varză – cam pline de orez. Multe gogoși și nelipsitul kurtos.  În rest, miere cu tot felul de adaosuri, magiun de Topoloveni, bere germană la pahar – 4 lei 400 de ml, și multe articole de artizanat din lemn și nu numai.

Nu e cazul să vă spun la ce stand era totuși ceva animație, nu? La grătarul cu mici și friptură la grătar. Tradițional.

Tags: , , , ,

4 Responses to “Târguri degeaba” Subscribe

  1. Ana 10/09/2011 at 22:26 #

    Hmmm…

    Cum pe la sfarsitul saptamanii trecute si inceputul saptamanii asteia am fost pe drumuri si am trecut prin secuime mi-a trebuit sa iau kurtos si turta dulce de la un targ de produse traditionale. Mult mai scumpe fata de Bucuresti si nu m-au dat pe spate. Nu mi-au displacut, dar nu merita banii aia…

    PS – Mi-a placut Piatra Neamt (am trecut si pe acolo).

    • Dollo 11/09/2011 at 14:48 #

      Da, Piatra e frumoasă

  2. Farfuridi 12/09/2011 at 23:12 #

    Eu ma indoiesc serios ca toate produsele astea care au invadat targurile traditionale sunt traditionale. am vazut eu o multime de sunci&branze homemade in care urlau colorantii. doar aia se vedeau cu ochiu’ liber, dar cred ca erau plini si de alte prostii

    • Dollo 13/09/2011 at 09:23 #

      Da, și asta e adevărat, nu prea ai cum să împiedici asta.

Leave a Reply

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

AmitaBhose_Vaideeni1980

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.