Târguri degeaba

Așa zisele târguri de produse tradiționale îmi par din ce în ce mai triste. Scumpe și fără clienți.

Așa zisele târguri de produse tradiționale îmi par din ce în ce mai triste. Și nu mă refer la faptul că printre produsele alea făcute după rețete vechi, autentice, s-a insinuat prea multă marfă procesată industrial. Asta e deja o chestie cunoscută. Mă uitam azi la târgul organizat în Parcul 23 August (dap, la Onțanu, o să ziceți că am musai ceva cu el, dar nu e el de vină la treaba asta – na, am zis-o și pe asta!) ce lipsit de clienți poate fi în miezul unei zile de sâmbătă, toamna, când se presupune că a venit tot omul din concedii și are chef de o plimbare în parc+o aprovizionare cu mâncare bună, direct de la producător.

Nu e mai puțin adevărat că oamenii ăia, gătiți frumos în costume tradiționale, care te îmbie să guști gratis din bucatele lor, afișează niște prețuri de-ți cam cade basca. Păi 98 de lei kilul de batog de nu știu ce pește? Sau pastramă de pește. E drept că n-o fi greu un peștic din ăla, dar prețul pare cam piperat. Niște cotlet crud-afumat de vită – 40 de lei kilu. Or fi făcute de mâna iscusită a gospodarului, fără chimicale sau conservanți, dar la prețul ăsta, nu știu, poate că pur și simplu nu e de nasul nostru să mâncăm sănătos și tradițional.  Sau ne-am săturat de ele.

În fine, se mai vindea fasole la ceaun – cam cenușie, cred că fusese afumată bine – și sarmale în foi de varză – cam pline de orez. Multe gogoși și nelipsitul kurtos.  În rest, miere cu tot felul de adaosuri, magiun de Topoloveni, bere germană la pahar – 4 lei 400 de ml, și multe articole de artizanat din lemn și nu numai.

Nu e cazul să vă spun la ce stand era totuși ceva animație, nu? La grătarul cu mici și friptură la grătar. Tradițional.

Tags: , , , ,

4 Responses to “Târguri degeaba” Subscribe

  1. Ana 10/09/2011 at 22:26 #

    Hmmm…

    Cum pe la sfarsitul saptamanii trecute si inceputul saptamanii asteia am fost pe drumuri si am trecut prin secuime mi-a trebuit sa iau kurtos si turta dulce de la un targ de produse traditionale. Mult mai scumpe fata de Bucuresti si nu m-au dat pe spate. Nu mi-au displacut, dar nu merita banii aia…

    PS – Mi-a placut Piatra Neamt (am trecut si pe acolo).

    • Dollo 11/09/2011 at 14:48 #

      Da, Piatra e frumoasă

  2. Farfuridi 12/09/2011 at 23:12 #

    Eu ma indoiesc serios ca toate produsele astea care au invadat targurile traditionale sunt traditionale. am vazut eu o multime de sunci&branze homemade in care urlau colorantii. doar aia se vedeau cu ochiu’ liber, dar cred ca erau plini si de alte prostii

    • Dollo 13/09/2011 at 09:23 #

      Da, și asta e adevărat, nu prea ai cum să împiedici asta.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Când gardul te dă de gol că ești nababul satului (III)

gardul

Proba șanțului și a zidului drept la sate; Viață de turnător de beton la mână; Azi ești tânăr și mâine îți cumperi gard jaluzea

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma