Un week-end cu spumă

La Bruxelles. Dați fuga repede până la primărie, că mai prindeți o halbă până la închiderea standurilor

Subţiri sau mai dolofane, mai parfumate sau mai aromate, blonde, brune sau arămii – pe toate le puteţi vedea şi mai ales degusta, în acest weed-end, dacă treceţi prin Bruxelles, în Grande Place. Braserii mai mici sau mai mari din toată Belgia – circa 50 la număr, s-au reunit pentru trei zile în cadrul celei de-a 13 ediţii a Sărbătorii Berii, în punctul zero al capitalei Europei.

de Carmen Dinu

Dacă vă place berea, atunci puteţi degusta nu mai puţin de 350 de sortimente de bere, fie în ambalajul tradiţional (sticle de diverse forme şi culori), fie la halbă.

Nu ştiu unde se află Belgia în statisticile privind consumul de bere, dar sigur in aceste zile ea se află în top, cu atâtea sortimente la dispoziţia amatorilor băuturii cu sau fără spumă.

Iubitorii de tradiţii nu puteau rata parada organizată prin centrul oraşului de producătorii de bere, cu vehicule şi şarete istorice ale braseriilor, în paralel cu grupurile muzicale şi reprezentanţii producătorilor de bere, îmbrăcaţi în costume tradiţionale, (un fel de emblemă a firmei).

Pentru a putea degusta diferitele sortimente de bere este nevoie să achiziţionaţi jetoane – dopuri de sticle de bere. “Plătind” 2 sau 3 jetoane veţi primi o sticlă sau un pahar de bere, în funcţie de sortiment. 1 jeton costă 1 euro. Casa se închide cu 2 ore înainte de ora închiderii oficiale a standurilor. Un jeton de 2 euro pentru pahar trebuie achiziţionat de asemenea (un fel de garanţie că vizitatorul nu va pleca cu paharul din care a băut berea). De altfel, un control al eventualelor bagaje pe care le deţineţi este prevăzut la ieşirea din perimetru şi nimeni nu se supără.

Organizatorii spun că anul trecut evenimentul a atras 75.000 de vizitatori, recordul fiind stabilit la ediţia din 2009, când nu mai puţin de 84.000 persoane au venit la degustat bere belgiană.

Este o cifră impresionantă pentru un spaţiu destul de redus. Week-end-ul berii este  organizat de Asociaţiile producătorilor de bere în colaborare cu oraşul Bruxelles.

  

Etichete: , , ,

One Response la “Un week-end cu spumă” Subscribe

  1. Ioana 05/09/2011 at 12:19 #

    Ai de capu’ meu de pofta mi-ai facut:) In vacanta din octombrie sigur ne mai facem un drum pana la Bruxelles, ca pe aici berea belgiana (aia ca lumea) parca ii aur lichid atata-i de scumpa.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.