Vă fac o carte?

Împrumut. Nu aveti voie să faceți cornete din ea, trebuie s-o citiți și s-o dați mai departe, iar ea să călătorească prin țară timp de un an de zile.

Azi am primit o carte împrumut. Nu știu de ce mi-am amintit cu ocazia asta de primele mele experiențe cu cărți împrumutate. După ce mi s-a deschis apetitul pentru citit am dat buzna în biblioteca școlii generale. Și pe vremea aia (cred că aveam 12-13 ani) era așa un folclor prin școală despre anumite cărți din bibliotecă pe care noi ăștia mici nu aveam voie să le citim. „Regii blestemați” era pe lista interziselor, deși se găsea pe rafturi. Așa că am luat primul volum și când am ajuns cu el la tovarășa bibliotecară mi-a zis să iau alta, pentru vârsta mea, iar pe aia mi-a refuzat-o. După asta a comentat amuzată cu alt profesor ceva de genul „ia te uită, ăștia mici, la ce le stă lor capul, vor să citească Regii blestemați!”. Cam cum am zice noi azi că adolescenții vor să intre pe site-uri porno, în loc să pună mâna să citească bibliografia.

A fost cam ca atunci când întrebam la tutungerie ce e în cutiuțele alea chinezești pe care sunt desenați fluturași, și vânzătoarea mă trimitea la plimbare. În cutiuțele alea erau prezervative, dar asta era prin anii 70, că din 80 n-au mai zburat fluturașii prin tutungeriile comuniste.

Refuzul bibliotecarei m-a făcut și mai curioasă să citesc Regii blestemați, lucru care s-a întâmplat până la urmă, că am împrumutat-o de la o colegă, parcă.

Revenind, cartea primită azi se numește „Zilele regelui”, de Filip Florian, și a ajuns la mine ca urmare a unei trageri la sorți. Dorinescu este stăpânul cărții și al ideii de a o împrumuta. Eu sunt prima pe lanțul ăsta trofic, și am libertatea de a adăuga câte ceva la condițiile puse de Escu aici.

Ideea e așa: cartea asta va face ocolul României în 365 de zile, cu puțin noroc și cu mult interes din partea bloggerilor autohtoni, o vom citi cât mai mulți și apoi ea va ajunge înapoi la stăpân – întreagă și nevătămată – la anul pe vremea asta.  Suntem rugați să ne dăm cu părerea despre ea, fie pe blogurile noastre, fie pe blogul stăpânului. Fie în realitate, iar aici intervine contribuția mea: eu aș prefera ca acela/aceea care dorește cartea asta de la mine să vină la mijlocul distanței dintre noi și înainte de a primi cartea să schimbăm două-trei vorbe în jurul unei cești cu ceva. Adică să avem un dublu câștig: o carte bună (zice Dorinescu) și cunoașterea unui om nou. Nu sunt în România distanțe așa de mari încât să nu putem sacrifica o zi pentru un drum dus-întors până la un punct de mijloc între București și …x oraș, cu o pauză de o oră pentru întâlnire.

Ce ziceți, vă băgați? Trebuie să aveți blog, asta e condiția pusă de Dorinescu.  Condiția mea e să vă văd la ochi, să nu vă trimit cartea prin curier.

Aveți timp de gândire până când citesc eu cartea. Vă anunț când o scot la drum. Și dacă merge cercul ăsta zic să-l diversificăm și cu alte cărți. Eventual să ne întâlnim periodic și să discutăm despre ele. Ca un soi de club al cărții, că doar suntem niște intelectuali, nu? 😛

Etichete: , , , , ,

21 comentarii la “Vă fac o carte?” Subscribe

  1. Jovi 05/09/2011 at 19:22 #

    Mi-a placut ideea lui Dorinescu de la inceput, este o idee super care ar merita si popularizata, dar si continuata si de alti bloggeri.
    Eu ma autopropun drept continuator al lantului… Asa ca te rog sa ma treci pe lista, ne putem vedea in Bucuresti 🙂

    • Dollo 05/09/2011 at 19:42 #

      OK, esti în pole position acum 🙂

  2. lector 05/09/2011 at 22:55 #

    thx but no thx: n-as lua o carte de la cineva care poate a citit-o pe buda 😀

    • Dollo 05/09/2011 at 23:14 #

      :)) nope, acolo merg doar cu laptopul. si, cand arde, si cu telefonul 😛 Dar până la urmă, ce ar fi așa o tragedie, că doar și regele merge acolo, nu?

      • Dragos B 06/09/2011 at 08:48 #

        Pai ar fi o carte de tot cãcatul…

  3. Razvan Rosca 06/09/2011 at 00:16 #

    foarte tare ai inceput :)) …

  4. Victoria 06/09/2011 at 09:52 #

    interesanta ideea! daca eram mai aproape ma bagam sigur!

    • Dollo 06/09/2011 at 10:16 #

      Trebuia să ai blog. Nu distanța contează, citește cu atenție nu te grăbi 😉

  5. Xanaxdu 06/09/2011 at 14:14 #

    Discriminare! O fi chestia asta cu bataie culturala, dar in acelasi timp se dovedeste nu chiar atit de altruista. Faptul ca e obligatoriu sa ai blog ca sa citesti cartea suna a tentativa de popularizare/reactivare a blogului initiatorului ideii. Si prin urmare nu mai suna asa de inocenta ideea.
    Dar, intr-adevar, e faina ideea originala de a impartasi pareri despre carti. Eu citind mai mult in engleza, etc, sint o mare consumatoare de forumuri si reviews de pe amazon.com. Ar fi misto sa existe ceva similar si pentru cartile in romana (sau poate exista deja si nu stiu eu)

    • Escu 06/09/2011 at 15:11 #

      Am pus conditia respectiva pentru a avea un control asupra cartii. Stiu la cine e, pot sa fac o „harta” a cartii. Vreau sa stiu cati oameni au citit-o si unde-i pot gasi. Iti sugerez sa citesti postarea mea initiala pentru toate detaliile. Nu am pus-o ca sa popularizez blogurile.
      Despre partea de review-uri, iti sugerez elefant.ro si toate editurile romanesti. Toate au optiunea de a lasa un review.

    • Dollo 06/09/2011 at 16:12 #

      Păi nu ne ține nimeni să citim aceleași cărți și să încingem acilea un forum 🙂 Aștept propuneri de titluri de la voi. Dacă nu propun eu ce am pe noptieră, să vă văz 🙂

  6. Alexandra 07/09/2011 at 10:49 #

    Mi se pare o idee minunata, oricum majoritatea cartilor pe care le-am citit erau imprumutate (detin putine carti ale mele) iar cele pe care le am au umblat si prin maini straine.

    • Escu 07/09/2011 at 10:56 #

      Pai ce mai astepti? Te inscrii ? 😀

      • Alexandra 09/09/2011 at 10:27 #

        Ma. Count me in.

  7. Kitana 07/09/2011 at 14:23 #

    o idee f buna sa putem schimba pareri despre cartile citite, o chestie gen forum
    Eu n-am blog asa ca nu ma bag, in schimb as putea reciti „regii blestemati” 🙂

  8. Alina 07/09/2011 at 21:20 #

    Ma inscriu si eu…in urmarire de carte. Imi place ideea! Eu sunt in Bucuresti, posesor de blog si de placere de a citi. Seara frumoasa!

    • Dollo 07/09/2011 at 22:54 #

      OK, Alina, te punem pe listă 🙂

  9. anatati 08/09/2011 at 12:57 #

    Am citit şi condiţiile de la Dorinescu şi mă înscriu şi eu dacă nu ai dat-o deja mai departe 🙂

    • Dollo 08/09/2011 at 13:00 #

      Lista e deschisă, cel puțin până termin și eu cartea de citit 🙂

  10. dojo 08/09/2011 at 18:13 #

    Nu cred ca voi putea sa fac vreo calatorie momentan, deci ramane sa iau cartea cand e prin zona. In ceea ce priveste noi stand la taclale, viata e lunga, cine stie cum dam una de alta 😉

    • Dollo 08/09/2011 at 21:49 #

      Ei, stai că abia mă apucai de citit, mai e până o termin. Și dacă te înscrii pe listă nu e de ajuns, cică trebuie să te și trag la sorți 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Cai din Letea

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1