Viitorul Coreii de Nord. Vă mai amintiți, tovarăși pionieri? Parcă acu 30-35 de ani eram noi viitorul de aur al patriei 🙂 Eu una am fost, uite dovada:
Mai multe poze incredibil de triste (din Coreea de Nord) aici.
O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉
Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.
Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților
Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai
Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.
Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.
in picioare, in spate, bruneta, rasucita din profil, privesti in sus spre „tovarasa”
neah, e a IV-a de la drapta la stanga (primul rand), pt ca mama ei facea mancare buna si atunci…
La noi a fost bine, comparativ cu situatia de acolo…
Care era salutul pionieresc? „Tot înainte!”?… 🙂
Era ceva în două părți. Zicea cineva „Pentru gloria poporului și înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului, înainte!” și răspundeam toți în cor: „Tot înainte!”
Da’ ce fetze au copiii aia coreeni… Chuckie ar fi invidios…
La Doftana mancau toti din mancarea facuta de mama ta, nu? =))
Nu, pe vremea aia mâncam bomboane de ciocolată 🙂