Viitorul Coreii de Nord. Vă mai amintiți, tovarăși pionieri? Parcă acu 30-35 de ani eram noi viitorul de aur al patriei 🙂 Eu una am fost, uite dovada:
Mai multe poze incredibil de triste (din Coreea de Nord) aici.
Mama, aplecată asupra crucii lui, exclamând cu o imperceptibilă urmă de satisfacție: „Deh, Nelule, ai murit așa cum ai trăit, ca un câine!”. Mi-am dat seama că ea nu l-a iertat niciodată.
Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?
Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.
Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.
in picioare, in spate, bruneta, rasucita din profil, privesti in sus spre „tovarasa”
neah, e a IV-a de la drapta la stanga (primul rand), pt ca mama ei facea mancare buna si atunci…
La noi a fost bine, comparativ cu situatia de acolo…
Care era salutul pionieresc? „Tot înainte!”?… 🙂
Era ceva în două părți. Zicea cineva „Pentru gloria poporului și înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului, înainte!” și răspundeam toți în cor: „Tot înainte!”
Da’ ce fetze au copiii aia coreeni… Chuckie ar fi invidios…
La Doftana mancau toti din mancarea facuta de mama ta, nu? =))
Nu, pe vremea aia mâncam bomboane de ciocolată 🙂