Viitorul Coreii de Nord. Vă mai amintiți, tovarăși pionieri? Parcă acu 30-35 de ani eram noi viitorul de aur al patriei 🙂 Eu una am fost, uite dovada:
Mai multe poze incredibil de triste (din Coreea de Nord) aici.
Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.
Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.
În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.
in picioare, in spate, bruneta, rasucita din profil, privesti in sus spre „tovarasa”
neah, e a IV-a de la drapta la stanga (primul rand), pt ca mama ei facea mancare buna si atunci…
La noi a fost bine, comparativ cu situatia de acolo…
Care era salutul pionieresc? „Tot înainte!”?… 🙂
Era ceva în două părți. Zicea cineva „Pentru gloria poporului și înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului, înainte!” și răspundeam toți în cor: „Tot înainte!”
Da’ ce fetze au copiii aia coreeni… Chuckie ar fi invidios…
La Doftana mancau toti din mancarea facuta de mama ta, nu? =))
Nu, pe vremea aia mâncam bomboane de ciocolată 🙂