Viitorul Coreii de Nord. Vă mai amintiți, tovarăși pionieri? Parcă acu 30-35 de ani eram noi viitorul de aur al patriei 🙂 Eu una am fost, uite dovada:
Mai multe poze incredibil de triste (din Coreea de Nord) aici.
„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.
Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.
in picioare, in spate, bruneta, rasucita din profil, privesti in sus spre „tovarasa”
neah, e a IV-a de la drapta la stanga (primul rand), pt ca mama ei facea mancare buna si atunci…
La noi a fost bine, comparativ cu situatia de acolo…
Care era salutul pionieresc? „Tot înainte!”?… 🙂
Era ceva în două părți. Zicea cineva „Pentru gloria poporului și înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului, înainte!” și răspundeam toți în cor: „Tot înainte!”
Da’ ce fetze au copiii aia coreeni… Chuckie ar fi invidios…
La Doftana mancau toti din mancarea facuta de mama ta, nu? =))
Nu, pe vremea aia mâncam bomboane de ciocolată 🙂