În limbaj de cartier, un pic rasist și o țâră xenofob (cum îi șade bine tolerantului popor român), David Mark ar fi cum e mai rău: jumate ungur, jumate țigan. Corect politic s-ar zice „maghiarom”. Oricum, fizicul nu-l trădează c-ar fi rom, iar educația nici atât. Omul a făcut studii pe afară, conduce un ONG care militează pentru emanciparea romilor și de curând a intrat în politică. Pe locul doi în conducerea noului partid al romilor: Alianța Civică Democrată a Romilor din România. Un soi de Tea Party rromânesc, o construcție politică interesantă, formată din ong-iști care au decis că au luptat destul cu arme neguvernamentale pentru bunăstarea populară, vor să încerce la scară națională, să vadă dacă sunt mai breji ca politicienii. Desigur, lansarea acestui partid nu a făcut valurile „republicii” lui Neamțu și a altor gomoși care își fâlfâie aripile mai nou prin spațiul virtual, în așteptarea alegerilor. Romii consideră că sunt victimele discriminării. Eu aș zice că ale ignoranței media, care nu știe să asculte nimic, crede că le știe ea pe toate.
Atât cât pricep eu din politică (nu mult) aș zice că discursul lor pare bun și pentru majoritari, nu numai pentru minoritatea romă. Dar mai e mult până când o să strângă ei 500.000 de voturi (câte și-au propus) , adică atunci când acei oameni pentru care au ei idei de scoatere din sărăcie vor vota cu conștiința și nu cu mâna pe sacoșa cu zahăr și ulei de la concurență. Asta e valabil pentru toți românii, nu numai pentru ăia de etnie romă, ca să fim înțeleși.
Vă propun să-l citiți pe David, într-un soi de replică la ce spuneau Sever Voinescu și Vasile Dâncu aici. Din motive pe care nu mi-e permis să le discut, David încă nu a putut fi publicat acolo, așa că îi pun eu textul aici, pentru că mi se pare că nu zice rău.
Voi ce ziceți?
***
Modelul social romanesc intre USA si EU
Romania sufera din lipsa de originalitate, nu pentru ca nu are oameni creativi si inteligenti, ci pentru ca ne-am obisnuit sa-i imitam pe cei mari. Numai ca Romania nu este mare nici economic, nici din punct de vedere al populatiei si nici teritorial. Asadar de ce o discutie daca alegem modelul american sau modelul social (vest) european? De ce nu o discutie despre ce are nevoie Romania?
Faptul ca formatul social mostenit din comunism, axat pe rolul exclusiv al statului in organizarea sociala, nu mai este nici de viitor si nici sustenabil economic este evident. Relele lui ne sunt cunoscute: faliment economic, dependenta de asistenta sociala si pasivitate civica generalizata. Perpetuarea si manipularea asistentialismului de catre politicienii romani din motivatii pur electorale este un subiect bine cunoscut.
Ce nu discutam in Romania si ne sunt mai putin cunoscute sunt relele si excesele modelului neoconservator, generic la noi numit modelul american. As vrea sa subliniez ca acesta nu este neaparat un model american, ci ca vorbim de un model ideologic al neoconservatorilor din SUA, un model sustinut indeosebi de partidul republican. Elementele lui: interventie minimala a statului in economie si societate, taxe mici aproape de zero, sustinerea antreprenoriatului prin dereglementare??, un rol mai mare al sectorului privat in dezvoltarea proiectelor publice si in prestarea serviciilor de sanatate si sociale. Toate acestea aparent favorizeaza clasa de mijloc, asigura libertate economica si creaza oportunitati pentru cetateni stimuland economia si creind locuri de munca. Numai ca asa cum noi criticam sistemul nostru social-economic tot asa cetatenii americani incep sa-si puna intrebari privind propriul model. Ce a iesit la suprafata in 2008 a uluit intreaga lume si a zguduit fundamental doctrina neconservatoare.
Premiem munca, doar ca atunci cand corporatile fac jocul acestea “premiaza” munca prin disponibilizari masive, inchideri de unitati de productie si transferarea acestora “peste mari” din rationamente ce tin doar de profitabilitate si mai putin de nevoile angajatiilor. Nu putem uita nici de falimentele planificate – Enron – in urma carora peste noapte angajatii s-au trezit ca salariile, economiile, pensiile agonisite au disparut pur si simplu intr-o clipa. Criza financiara din 2008 a dus pana la insuportabilitate aceste excese. Azi cea mai mare problema a SUA este rata somajului ce ramane de peste 9%. Recent, Romania a simtit gustul amar al premilor acordate de corporatii odata cu plecarea Nokia.
Orice impozit si taxa inseamna o ingradire a libertatii economice, numai ca impozitele si taxele sunt cele ce ne dau politie, drumuri, scoli, spitale si armata. “Taxele sunt ceea ce platim pentru civilizatie” sublinia Oliver Wendell Holmes Jr. inca din secolul 19, cu ecouri in senatul SUA din zilele noastre. In plus “taierea” taxelor pare sa fi favorizat doar pe cei bogati, in timp ce conturile acestora au crescut, veniturile famililor americane din clasa de mijloc au stagnat in ultimi zece ani, ne spun jurnalistii de la NY Times. A crescut doar nivelul de indatorare fata de banci. In SUA decalajul intre cei 1% cei mai bogati cetateni fata restul 99% a tot crescut in ultimi cincizeci de ani. Azi 1% dintre cetateni detin 23.5% din veniturile totale per gospodarie.
In 2008 statul a “salvat” bancile din banii contribuabilului, cetateanul din clasa de mijloc a fost “liber” sa se descurce cum stia mai bine. Criza financiara este un rezultat direct a politici de dereglementare? dusa de Alan Greenspan timp de aproape doua decenii. Miscarea Ocupy Wall Street este reactia la excesele sistemului financiar si a corporatiilor. Este o miscare ce pare sa ia avant mai ales ca majoritatea participantilor sunt tineri, educati, fara un loc de munca cu timp destul pentru proteste si marsuri mai scrie New York Times.
Revenind in tara noastra. Din cauza structuri sociale autohtone, Romania nu este nicidecum pregatita sa acomodeze un model economic propus de neoconservatori. In primul rand un astfel de model presupune o clasa mijlocie de dimensiuni mari ce contribuie major la bugetul de stat chiar daca ratele de taxare sunt minimale. Ori atunci cand cea mai mare parte din cetatenii romani sunt rasplatiti cu un salariu mediu de 350 de euro/luna, iar micile afaceri functioneaza mai mult “la negru”, nu putem vorbi de o clasa de mijloc in mod real.
In al doilea rand cultura antreprenoriala este inca un concept strain inRomania. Clientela nou imbogatita din afacerile cu statul nu are nici etica dezvoltarii sustenabile si nu poate fi considerata competitiva. Atunci cand afacerile sunt cu statul cu greu putem vorbi de o competitie reala. In Romania vorbim inca de “capitalism de cumetrie” si traditionala noastra spaga.
Asadar solutiile “de dreapta” simpliste, magice, au toate sansele sa produca acelasi faliment ca si cele “de stanga”. Instituire a unui sistem ce lasa marea masa de oameni saraci – cetateni cu o educatie precara, tineri ce nu au avut norocul sa se nasca cu lingurita de aur in gura – fara oportunitati reale va naste tensiuni sociale de o intensitate fara precedent. Izbucniri de acest fel in tarile dezvoltate sunt un semnal de alarma pe care ne prefacem ca nu il auzim.
Liberalismul economic presupune competitivitate in urma unei investitii reale. In Romania tranzitia spre liberalism economic, daca este dorita, trebuie precedata de o investitie serioasa in oameni (resurse umane) iar acest lucru este posbil doar prin educatie. Antreprenorii, cercetatorii, specialistii, muncitorii, intr-un cuvant clasa de mijloc romaneasca ce va produce valoare adaugata se formeaza in sistemul de educatie. Societatea civila are un rol important in domeniul social, al educatiei non-formale sau al formarii profesionale dar nu poate inlocui scoala, universitatile si sistemul de sanatate. Educatia si sanatatea sunt doua sisteme in care ne incapatanam sa nu investim in avantajul bordurilor, a salilor de sport si a patinoarelor.
Coruptia generalizata, nepotismul si neaplicarea legii raman principalele cauze ale subdezvoltarii Romaniei. Tinerii cu potential din Romania emigreaza deja de pe bancile facultatilor, nu pentru ca nu sunt competitivi ci pentru ca nu exista competitie loiala. Pierdem o generatie de antreprenori, specialisti, medici, educatori pentru ca nu impunem legea si o conduita morala ce sta de fapt la baza liberalismului. Liberalismul economic nu poate fi separat de drepturile cetatenesti, domnia legii, egalitate de sanse si educatia de calitate pentru toti.
Dilema Romaniei este tot cea veche, modelele nu le vom gasi peste mari si nici la vecini, ci trebuie sa gasim propriul model adaptat realitatilor din tara noastra. Un model care sa asigure bunastare azi si un viitor generatiilor urmatoare. Totusi daca ne place sa-i imitam pe cei mari, ar trebui sa imitam spiritul critic si modul in care ei cauta un model mai echitabil si mai sustenabil pentru a asigura viitorul.
David Mark
Director Executiv, Alianta Civica a Romilor din Romania, www.acrr.ro
P.S. Poza este făcută de mine la o petrecere în care ziaristul Viorel Ilișoi venise în port „tradițional” de lăutar și ne-a distrat cu vioara lui. David e în plan secund, urmărindu-l amuzat.
Se poate o mica interpretare a ideii din introducere („David Mark ar fi cum e mai rău: jumate ungur, jumate țigan”) ? – David nu prea suna, nici a maghiar, nici a tigan … 🙂 🙂
Ideile sunt bune, fara sa fie originale. Imi vine in minte o replica (parafrazata acum) : „Toate bune si frumoase cum le talmacesti dumneata, neica Mark, dar noua… noua ni e frica de gargara …”. Adica din astea am auzit noi pana acuuuuuum, cu nemiluita ! Avem podurile pline de discursuri interesante, luari de pozitie curajoase, analize pertinente si „radiografii clare” ale societatii romanesti. La treaba sa va vedem, neicusorule, rezultatele conteaza puicusorule. Si sa nu credeti ca astept rezultate de azi pe maine; in timp, dar sa se vada ceva.
Pot sa imi exprim o parere ? : ma indoiesc. Dar nu inseamna ca nu as sustine ceva sau pe cineva care ar putea schimba in bine. Pana la un punct pot sa sustin si ceva sau pe cineva care pare a fi fara speranta. Si fara sa conteze ca ar veni din partea unui om, jumatate maghiar, jumatate tigan si jumatate … David :).
Dar noua ni e frica de … vorbeală.
Parcă Dollores sună românește 😉 În rest, ai dreptate, dar în alegeri nu prea ai alte garanții, decât speranța și feeling-ul. Și dreptul de a schimba ce ai ales peste paru ani… eventual cu mai mult succes. Eu am semnalat doar un om de vârstă apropiată cu a mea care a intrat în politică. Ce o să facă acolo vom vedea.
Speranta am, cat incape ! Feeling – il tot „calibrez” pe masura ce trece timpul :). Asa cum ziceam, sunt alaturi de oricine care vrea schimbare in bine dar pastrez o rezerva, datorata experientei de pana acum.
„David” – cat se poate de evreiesc 🙂 🙂 … adica „jumatate ungur, jumatate tigan si jumatate evreu” 🙂 🙂 Natii cu care noi am „coabitat” bine de-a lungul timpului.
Rominia e un proiect ratat in forma in care a fost organizata la 1918..
David asta e doar inca unul dintre multi…iar partea cu „a intrat in politica” il decredibilizeaza.
FF slab…gloseaza pe aceeasi tema ca toate „costumele” ce vor o bucatica din placinta electorala aka un post inalt+restu de avantaje financiare.
O burta goala, ce cu vorbe vrea a sa se umple din munca altora.
Dacă toți cei care se bagă în politică se discreditează, cum ar trebui să fie guvernată o țară, după părerea ta? Nu bag mâna în foc pentru nimeni din politică, într-adevăr, dar mă întreb care e soluția, pentru a mișca lucrurile, totuși?
Sa nu mai votam……in masa…..se va da totul peste cap……si probabil se va produce mult asteptata rasturnare sociala, politica……Asta cu nevotatul in masa n-a fost incercata niciodata, in rest, s-a votat in toate pozitiile si cu toate culorile si toate aliantele, conventiile si alte nazbatii…….
Da, asta cu nevotatul în masă a fost „încercată” de Saramago în „Eseu despre luciditate”. S-a terminat prost 😉
Ala a fost doar un exercitiu de imaginatie, eu vorbeam de punerea in practica…….
Cum adica „sa nu mai votam” ?? Adica sa nu voteze nici varul, matusa si cumnatul lui … (persoana importanta, nu spui cine) ? Adica sa nu merga la vot nici familiile si neamurile barosanilor ? Ei, s-o vad si pe asta !
Noi TREBUIE sa votam fiindca „ei” vor vota, cu siguranta. Adica TREBUIE sa ne gandim ca toate neamurile unui candidat vor vota „iures”, inca de la prima ora. Pe ei trebuie sa ii „acoperim” cu voturile noastre, pe cei care se gandesc „Pai daca var’miu e barosan, ce-ar fi sa imi trag si eu o afacere „desteapta” ? Ca d-aia am luptat pentru democratie.”.
sa se trezeasca singuri macar o data cei din partide si de la conducere
sa stea goale sectiile de votare si urnele
pur si simplu sa ii ignoram..doar asa vor disparea
„tara” se conduce de la sine…sau de la bruxelles.
10 sau 20 de ani nu as da nici unei institutii conducatori romini sau emanati din votul rominilor
kestia asta ce ii zice rrrrrominia mai bine ar fi desfiintata
Pentru ignorarea asta, paradoxal, ne trebuie tot uniune, unitate, solidaritate. Pentru acest gând/acțiune/non-acțiune de a nu mai vota deloc. Ori această unitate ne lipsește nouă și ca națiune, că dacă am fi avut-o sigur n-am fi fost un proiect ratat. Deci, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nici măcar pentru a nu vota deloc românii nu vor fi așa de solidari.
da, stiu ca din pacate nici macar asa ceva nu se poate face in tara asta
nu prea suna bine viitorul