Bunicile Toshibei, la Hollywood ;)

Casting de mâțe negre la Hollywood, în 1961

6 comentarii la “Bunicile Toshibei, la Hollywood ;)” Subscribe

  1. Dragos B 25/10/2011 at 11:01 #

    Pfuai, cat ghinion pe metrul liniar… … … !!! 🙂

  2. maryus315 25/10/2011 at 14:25 #

    Acu’ daca esti postas adevarat sari peste toate si duci posta 🙂

  3. ady 25/10/2011 at 20:36 #

    mie, o pisica neagra imi aminteste intotdeauna de mirciulica si melania al rodicai ojog brasoveanu. 🙂
    cica numa’ intalnita brambura aduce ghinion. pe langa casa omului aduce noroc.

    • ady 25/10/2011 at 20:37 #

      ma rog, mirciulia si melania ai …., nu al. 😉

    • Dollo 25/10/2011 at 22:04 #

      Uite eu n-am verificat cât noroc ne-a adus Toshiba, dar bucurie ne aduce în fiecare zi 🙂

  4. Dragos B 25/10/2011 at 23:19 #

    Recensamant cu foi suplimentare la Onesti: primarul a decis sa numere cainii si pisicile din oras
    http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2011/10/26/recensamant-cu-foi-suplimentare-la-onesti-primarul-a-decis-sa-numere-cainii-si-pisicile-din-oras.html

    – masura este ilegala, iar chestionarele au fost scose din uz

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.