Cea mai bună halva

Se numea Unirea, era făcută la Iași și arăta ca o cărămidă învelită în hârtie unsuroasă. Azi am descoperit una la fel ca halvaua copilăriei mele. Feleacul, făcută la Cluj.

O fi pentru unii aia turcească. Pentru mine va rămâne pentru totdeauna un etalon în materie de halva produsul care nu mai există pe piața capitalistă, dar cu care mi-am obișnuit papilele din copilărie: aia făcută de fabrica de ulei din Iași, învelită în hârtie cerată, veșnic unsuroasă. Arăta ca o cărămidă împachetată în hârtie unsuroasă. Se numea Unirea. Cei care ați copilărit în comunism știți despre ce vorbesc.

Nu era vreo halva fină, nu avea arome identic naturale, cacao, mirodenii sau alte adaosuri: era o masă de sâmburi de floarea soarelui, zdrobiți și compactați, cu zahăr, de o culoare căcănie dar cu un gust minunat.

Pentru că gustul meu s-a format pe această halva grosolană, nu mai pot aprecia nicio altă specialitate din familia halvalelor, de la turci sau aiurea. Și am încercat, pentru că e un dulce care-mi place. Azi am găsit la un supermarket Halvaua Feleacul, produsă la Cluj, fără alte adaosuri, doar sâmburi și zahăr. Plus glucoză, evident. Seamănă cel mai bine cu vechea halva de care vă spuneam.

Șmecheria e că trebuie s-o pipăi un pic atunci când o cumperi, să nu fie tare ca piatra, că asta înseamnă că e deja învechită.

***

Și ca să vă fac poftă, vă mai povestesc o amintire din copilăria mea, legată de halvaua Unirea 😀

Străbunica mea, mama lui mamaie, a trăit până pe la 90 și ceva de ani. De când am prins-o eu și mi-o amintesc, avea placă dentară. Care placă, însă, se cam lărgise și-i clămpănea când vorbea. Sau i se atrofiaseră ei gingiile, e greu de spus. Cert e că bunicuța (așa îi spuneam noi, nepoții) găsise o metodă ieftină și eficientă de fixare a dinților în gură, fără să mai apeleze la dințar. Care oricum nu exista în sat… Băga niște halva în gură, o morfolea acolo și când intra între placă și cerul gurii o lăsa să se lipească. Și o ținea așa o zi-două. Până când mesteca altă halva… 🙂 Halvaua Unirea își merita numele.

Și tot timpul avea un zâmbet dulce și cuceritor, bunicuța, vă asigur :))

 

Tags: , , , ,

18 Responses to “Cea mai bună halva” Subscribe

  1. Mircea 06/07/2014 at 16:24 #

    Mai gasiti halva naturala prin piete,se vinde la kg,vrac,are gustul acela placut pe care il stiti din coplirarie,cred ca e de origine din Rep. Moldova.
    Am cumparat din supermarket si halva Feleacul,o mizerie,esenta de rom !? fara masura…si fara gust.
    Cine nu a mancat halva adevarata,prb spune ca e buna
    Am gasit prin suprmarketuri si cateva sortimente de halva de susan buna ( cam scumpa) la cutii de aprox 400g.

  2. ovidiu 30/08/2014 at 07:55 #

    sunt total de acord cu domnul de mai sus,halvaua de Feleacu nu mai este buna.Am cumparat ieri o halva si are un gust oribil,plina de esenta de rom si inca un aspect,tare de-ti rupi dintii.Am vazut pe ceva site ca fabrica merge prost,dar nici nu ma mira cu asa produse, candva era o halva tare buna dar acum e o mizerie

  3. Doina 28/11/2015 at 15:10 #

    Am cumpărat vineri două pachete de halva de Feleac , dar e mizerabilă ; este dulce nepermis de mult și au turnat un butoi de rom ( ce caută romul în halva , nu știu ) ceea ce-i dă un gust de prăjitură cu rom de-ți face jigăraie ( iți vine înapoi numai miros de rom ) .
    Nu se mai respectă nicio tradiție și nicio rețetă și bagă tot felul de esențe de-ți dai mațele afară .

  4. Andrei 15/05/2021 at 07:51 #

    Exact! Dollo, te inseli maxim, boss… Feleacul e o mizerie. Halva cum facea Unirea n-o sa mai gasesti niciodata.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască