În Germania a mai izbucnit un scandal pe marginea supravegherii electronice, după ce acum câțiva ani se descoperise că mari companii de stat și private autohtone își spionaseră ilegal angajații. De data asta e vorba de un soft denumit … cum altfel, „calul troian”, cu care autoritățile cică ar putea intercepta de la distanță cam tot ce face lumea pe computerele personale. Bomba a fost lansată de o organizație – Chaos Computer Club – care e citată cu precauție de presă, dar larg comentată de politicienii din diverse zone ale Germaniei. Toți se grăbesc să acuze Ministerul de Interne. Desigur, cancelarul Angela Merkel ia în serios chestiunea și anunță și ea că cercetează situația, Partidul Verzilor și cel al Piraților se revoltă la unison, toți sunt de acord că este încălcată grav legea germană. Pe larg găsiți detalii în ediția online a Spiegel.
Ca una care a cercetat tema asta, a interceptării comunicațiilor, toată vara, pot să vă spun că am înțeles cu totul altfel situația din Germania, comparativ cu ceea ce se întâmplă la noi. La ei majoritatea angajatorilor și chiar sindicatele admit că patronul este pus de multe ori în situația ingrată de a răspunde în fața legii pentru un angajat corupt. Prin urmare, multe companii recurg la monitorizări destul de intruzive în viața angajaților (de exemplu le verifică conturile bancare – scandalul Deutsche Bahn) ca să depisteze eventualele acte de corupție interne înaintea autorităților.
Teama de corupție, și nu neapărat curiozitatea bolnăvicioasă a șefului pentru ceea ce scrie Mimi pe email, a dus la astfel de încălcări ale legii, cu riscul de a ultragia o națiune întreagă traumatizată de nazism și fosta securitate est-germană.
Softul despre care e vorba în recentul scandal, însă, duce lucrurile într-o altă ligă. Aceea a monitorizării practicate de stat, de care cei mai mulți dintre noi nu suntem deloc conștienți. Ba chiar o tratăm cu o inocență demnă de o cauză mai bună. De câte ori am povestit despre subiectul documentat de mine vara asta am primit numai replici de genul: „Dar cine să stea să citească tot ce scriu eu?” sau „Nimeni nu e interesat de prostiile pe care le scriu eu pe email” sau „Nu am nimic de ascuns” și „Dar am o parolă lungă la email!”.
N-aș vrea să cad în extrema paranoică din care se vede că totul e interceptat pe lume, și că trăim într-o lume orweliană deja, dar aș vrea să urmăriți cu răbdare cele două filmulețe din link-ul ăsta. Mi le-au recomandat niște specialiști IT dintr-o firmă care se ocupă și cu supravegherea electronică. Și țineți cont că în filmele astea e vorba despre un experiment făcut rudimentar. Imaginați-vă că la dispoziția statelor stau cu totul alte posibilități tehnice.
Hai, să tastați bine! 😉
Să dăm şi nişte linkuri mai tehnice un pic.
German Government R2D2 Trojan (Bundestrojaner):
http://www.f-secure.com/weblog/archives/00002249.html
http://www.ccc.de/en/updates/2011/staatstrojaner
VirusTotal: which are the security solutions to detect it:
Oct. 9, 16/43: http://www.virustotal.com/file-scan/report.html?id=3407bf876e208f2dce3b43ccf5361c5e009ed3daf87571ba5107d10a05dc7bc4-1318176017
Oct. 10, 25/43: http://www.virustotal.com/file-scan/report.html?id=3407bf876e208f2dce3b43ccf5361c5e009ed3daf87571ba5107d10a05dc7bc4-1318244707
Microsoft too sees it now: http://p.twimg.com/AbZDBwMCEAAkH1G.png
Oct. 10, later on, 29/43:
http://www.virustotal.com/file-scan/report.html?id=3407bf876e208f2dce3b43ccf5361c5e009ed3daf87571ba5107d10a05dc7bc4-1318277241
Pe mine m-ai pierdut pe alocuri 🙂
Ah, mi-a intrat comentariul la spam pe motiv de linkuri incluse…
hm, la naiba!
iti mai propun un subiect, poate iti foloseste la ceva. prin carrefour sunt unii de la citybank ce racoleaza clienti pentru a le da un card. daca platesti cu cardul lor cumparaturile, ei spun ca ai 5% reducere.
eu am picat in plasa lor, daca o fi plasa si am semnat niste contracte de emitere de card, de asigurare de viata etc. urma ca ei sa sune la firma, sa-mi verifice nivelul de venit si apoi sa-mi emita cardul. n-au mai dat nici un semn de viata. daca le spui celor care racoleaza clientii, ridica nevinovati din umeri si spun ca le pare rau, retragandu-se incet in banca lor. care o fi poanta?
Păi poate nu aveai nivelul de venit urmărit de ei. În general cred că ard de nerăbdare să te încalțe cu un card. Și pe mine m-a racolat una de la o bancă într-un mall, dar i-am zis că n-am niciun venit. Și s-a uitat aia la mine de parcă aș fi înjurat-o: păi și din ce trăiți?! mă întreabă ea șocată. Sau au vrut doar să-și facă o bază de date, dar asta mi se pare mai puțin probabil, pentru că de regulă astea se găsesc de cumpărat…
Nu pricep de ce simt oamenii nevoia să mintă ca să scape de o sâcâială. Nu trebuia să-i spui că n-ai venituri, îi spui că nu te interesează, şi dacă insistă, te uiţi în ochii viţicii şi-o bagi în pizda mă-sii. În genere, e mai bine să foloseşi un limbaj unequivocal (cum ar spune Funeriu) şi pe care să-l înţeleagă.
Păi nu mințeam, atunci chiar n-aveam venit, că tocmai îmi dădusem demisia și trăiam din economii 🙂 Altfel, oricum nu mă încadrez nici acum la condițiile lor, că veniturile mele sunt fluctuante, nu am un angajator stabil… sunt un soi de pierde vară
trebuia sa-i spui ca esti o mimoza pudica si fotosintetizatoare… =))
He,he,he … toti care v-ati dat datele sunteti acum pe liste, ca membri ai cine stie carui partid politic sau ati „semnat” pentru cine stie ce viitor referendum … sau poate ca doar veti primi anunturi despre „linoleum pentru trafic greu” :).
Cand o s-o punem de un chef mostru o sa avem grija sa scriem cat mai usor de inteles denumirile bauturilor spirtoase si gazoase, nu ? Si s-o gasi cineva sa ne ajute sa nu avem si musafiri „neinvitati”.
Pe mine nu m-a racolat careva … una din doua : sau par „inabordabil” sau par „n-are rost, imi fac mai mult draci” …