Clubul cărții – etapa electorală

Votați ce carte vă face cu ochiul și câștigați o întâlnire cu mine ;)

Știu, am promis că votăm duminică, apoi luni, și am fost neserioasă. De vină a fost Romtelecom, care mi-a tăiat Internetul și a promis că îl repară în 72 de ore. Sper să fie paroliști. Până atunci am găsit o soluție de avarie ca să mă țin și eu de promisiune.

Așadar, în urma părerilor liber exprimate aici, fac o scurtă recapitulare a elementelor de constituire a Clubului cărții, așa cum am înțeles că v-ați dori:

– cartea aleasă pentru citire/dezbatere va fi votată în prealabil pe blog,

– întâlnirea va avea loc o dată pe lună, stabilită de comun acord cu participanții,

– participarea nu vă obligă cu nimic – nu costă, nu e musai să vă divulgați numele real (puteți alege un nume de club) și nici nu vă vor fi divulgate date personale pe acest blog,

– dacă nu vă place cartea votată de majoritate nu e musai să participați în acea lună, veți participa la altă carte,

– întâlnirile se pot ține fie în oraș, la o cafenea/berărie/ceainărie, fie la unul dintre participanți acasă, dacă există astfel de inițiative,

– dacă există și doritori de a participa online la dezbatere o să încercăm să găsim o modalitate de a face discuțiile și prin sistem de videoconferință. Dar numai dacă toți participanții se simt confortabil cu asta.

– întreaga idee din spatele acestor întâlniri este aceea de plăcere. Să cunoaștem oameni noi, cu idei noi, și să discutăm niște subiecte generate de cărți. Am zis!

Acum, pentru prima întâlnire, iată ce cărți au fost propuse: câteva de  Herta Muller, câteva de Aurora Liiceanu, Cimitirul de piane, Micul prieten, Oana Pellea, și, firește Saramago.

Votați și apoi vedem cine se angajează să o citească pe aia care iese pe primul loc 🙂

Ce carte citim la Club?

Vezi Rezultatele

Aveți dreptul la 3 alegeri, din toată lista.

Etichete: ,

6 comentarii la “Clubul cărții – etapa electorală” Subscribe

  1. Béranger 04/10/2011 at 13:13 #

    Dear Oprah,

    Gherţa Miulăr sucks.

    Sincerely yours,
    B.

    • Dollo 04/10/2011 at 13:16 #

      Am auzit, dar fu propunerea unor cetățeni de bine 🙂 Ai libertatea să votezi altceva. Nu te inspiră nimic?

      • Béranger 04/10/2011 at 13:27 #

        Saramago, dar oricum nu particip la întâlniri…

  2. Dragos B 04/10/2011 at 13:21 #

    Sanda Marin – „Carte de bucate” si vreau o intalnire cu mama ta, nu cu tine. La ea acasa, la masa. Daca nu se poate, vin si-n poarta cimitirului / bisericii. 🙂

  3. Escu 04/10/2011 at 13:21 #

    +1 Béranger.

  4. ady 04/10/2011 at 23:48 #

    recunosc, mi-am votat propriile propuneri si inca una. nu ma pasioneaza memoriile.
    ce-am propus am citit si detin. restul sper sa le gasesc la biblioteca, daca iese altceva la vot. 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

begonia1

Primarul Negoiță a cumpărat gazon la preț dublu față de piață, apoi l-a tăiat și aruncat ca să planteze în loc begonii. Cât au costat ele și de ce primarul refuză să spună?

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale