Clubul cărții – etapa electorală

Votați ce carte vă face cu ochiul și câștigați o întâlnire cu mine ;)

Știu, am promis că votăm duminică, apoi luni, și am fost neserioasă. De vină a fost Romtelecom, care mi-a tăiat Internetul și a promis că îl repară în 72 de ore. Sper să fie paroliști. Până atunci am găsit o soluție de avarie ca să mă țin și eu de promisiune.

Așadar, în urma părerilor liber exprimate aici, fac o scurtă recapitulare a elementelor de constituire a Clubului cărții, așa cum am înțeles că v-ați dori:

– cartea aleasă pentru citire/dezbatere va fi votată în prealabil pe blog,

– întâlnirea va avea loc o dată pe lună, stabilită de comun acord cu participanții,

– participarea nu vă obligă cu nimic – nu costă, nu e musai să vă divulgați numele real (puteți alege un nume de club) și nici nu vă vor fi divulgate date personale pe acest blog,

– dacă nu vă place cartea votată de majoritate nu e musai să participați în acea lună, veți participa la altă carte,

– întâlnirile se pot ține fie în oraș, la o cafenea/berărie/ceainărie, fie la unul dintre participanți acasă, dacă există astfel de inițiative,

– dacă există și doritori de a participa online la dezbatere o să încercăm să găsim o modalitate de a face discuțiile și prin sistem de videoconferință. Dar numai dacă toți participanții se simt confortabil cu asta.

– întreaga idee din spatele acestor întâlniri este aceea de plăcere. Să cunoaștem oameni noi, cu idei noi, și să discutăm niște subiecte generate de cărți. Am zis!

Acum, pentru prima întâlnire, iată ce cărți au fost propuse: câteva de  Herta Muller, câteva de Aurora Liiceanu, Cimitirul de piane, Micul prieten, Oana Pellea, și, firește Saramago.

Votați și apoi vedem cine se angajează să o citească pe aia care iese pe primul loc 🙂

Ce carte citim la Club?

Vezi Rezultatele

Aveți dreptul la 3 alegeri, din toată lista.

Tags: ,

6 Responses to “Clubul cărții – etapa electorală” Subscribe

  1. Béranger 04/10/2011 at 13:13 #

    Dear Oprah,

    Gherţa Miulăr sucks.

    Sincerely yours,
    B.

    • Dollo 04/10/2011 at 13:16 #

      Am auzit, dar fu propunerea unor cetățeni de bine 🙂 Ai libertatea să votezi altceva. Nu te inspiră nimic?

      • Béranger 04/10/2011 at 13:27 #

        Saramago, dar oricum nu particip la întâlniri…

  2. Dragos B 04/10/2011 at 13:21 #

    Sanda Marin – „Carte de bucate” si vreau o intalnire cu mama ta, nu cu tine. La ea acasa, la masa. Daca nu se poate, vin si-n poarta cimitirului / bisericii. 🙂

  3. Escu 04/10/2011 at 13:21 #

    +1 Béranger.

  4. ady 04/10/2011 at 23:48 #

    recunosc, mi-am votat propriile propuneri si inca una. nu ma pasioneaza memoriile.
    ce-am propus am citit si detin. restul sper sa le gasesc la biblioteca, daca iese altceva la vot. 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Și nevaccinați, și cu sănătatea garantată de stat

vaccinare2

Dialog între doi medici la Comisia de Sănătate din Senat:
– Niciun guvern nu poate impune ca în corpul supușilor săi să fie inoculate cu forța anumite medicamente.
– Dar de ce obligăm bolnavii de sifilis să se trateze?
– Da, îi tratăm cu forța pentru că sifilisul se transmite pe cale sexuală, dar SIDA și minoritățile sunt libere…

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta