Clubul cărții – etapa electorală

Votați ce carte vă face cu ochiul și câștigați o întâlnire cu mine ;)

Știu, am promis că votăm duminică, apoi luni, și am fost neserioasă. De vină a fost Romtelecom, care mi-a tăiat Internetul și a promis că îl repară în 72 de ore. Sper să fie paroliști. Până atunci am găsit o soluție de avarie ca să mă țin și eu de promisiune.

Așadar, în urma părerilor liber exprimate aici, fac o scurtă recapitulare a elementelor de constituire a Clubului cărții, așa cum am înțeles că v-ați dori:

– cartea aleasă pentru citire/dezbatere va fi votată în prealabil pe blog,

– întâlnirea va avea loc o dată pe lună, stabilită de comun acord cu participanții,

– participarea nu vă obligă cu nimic – nu costă, nu e musai să vă divulgați numele real (puteți alege un nume de club) și nici nu vă vor fi divulgate date personale pe acest blog,

– dacă nu vă place cartea votată de majoritate nu e musai să participați în acea lună, veți participa la altă carte,

– întâlnirile se pot ține fie în oraș, la o cafenea/berărie/ceainărie, fie la unul dintre participanți acasă, dacă există astfel de inițiative,

– dacă există și doritori de a participa online la dezbatere o să încercăm să găsim o modalitate de a face discuțiile și prin sistem de videoconferință. Dar numai dacă toți participanții se simt confortabil cu asta.

– întreaga idee din spatele acestor întâlniri este aceea de plăcere. Să cunoaștem oameni noi, cu idei noi, și să discutăm niște subiecte generate de cărți. Am zis!

Acum, pentru prima întâlnire, iată ce cărți au fost propuse: câteva de  Herta Muller, câteva de Aurora Liiceanu, Cimitirul de piane, Micul prieten, Oana Pellea, și, firește Saramago.

Votați și apoi vedem cine se angajează să o citească pe aia care iese pe primul loc 🙂

Ce carte citim la Club?

Vezi Rezultatele

Aveți dreptul la 3 alegeri, din toată lista.

Tags: ,

6 Responses to “Clubul cărții – etapa electorală” Subscribe

  1. Béranger 04/10/2011 at 13:13 #

    Dear Oprah,

    Gherţa Miulăr sucks.

    Sincerely yours,
    B.

    • Dollo 04/10/2011 at 13:16 #

      Am auzit, dar fu propunerea unor cetățeni de bine 🙂 Ai libertatea să votezi altceva. Nu te inspiră nimic?

      • Béranger 04/10/2011 at 13:27 #

        Saramago, dar oricum nu particip la întâlniri…

  2. Dragos B 04/10/2011 at 13:21 #

    Sanda Marin – „Carte de bucate” si vreau o intalnire cu mama ta, nu cu tine. La ea acasa, la masa. Daca nu se poate, vin si-n poarta cimitirului / bisericii. 🙂

  3. Escu 04/10/2011 at 13:21 #

    +1 Béranger.

  4. ady 04/10/2011 at 23:48 #

    recunosc, mi-am votat propriile propuneri si inca una. nu ma pasioneaza memoriile.
    ce-am propus am citit si detin. restul sper sa le gasesc la biblioteca, daca iese altceva la vot. 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

De ce țin oamenii cu PSD

flyere

Deoarece în multe județe e cel mai mare angajator. Pe banii noștri, baronii PSD patronează instituții de stat supradimensionate cu angajați fictivi care muncesc în realitate pentru partid. Înțelegeți de ce se oftică Dragnea că el e singurul fraier judecat pentru o astfel de faptă pe care o practică cu succes toți colegii lui în continuare?

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.