Clubul cărții – etapa electorală

Votați ce carte vă face cu ochiul și câștigați o întâlnire cu mine ;)

Știu, am promis că votăm duminică, apoi luni, și am fost neserioasă. De vină a fost Romtelecom, care mi-a tăiat Internetul și a promis că îl repară în 72 de ore. Sper să fie paroliști. Până atunci am găsit o soluție de avarie ca să mă țin și eu de promisiune.

Așadar, în urma părerilor liber exprimate aici, fac o scurtă recapitulare a elementelor de constituire a Clubului cărții, așa cum am înțeles că v-ați dori:

– cartea aleasă pentru citire/dezbatere va fi votată în prealabil pe blog,

– întâlnirea va avea loc o dată pe lună, stabilită de comun acord cu participanții,

– participarea nu vă obligă cu nimic – nu costă, nu e musai să vă divulgați numele real (puteți alege un nume de club) și nici nu vă vor fi divulgate date personale pe acest blog,

– dacă nu vă place cartea votată de majoritate nu e musai să participați în acea lună, veți participa la altă carte,

– întâlnirile se pot ține fie în oraș, la o cafenea/berărie/ceainărie, fie la unul dintre participanți acasă, dacă există astfel de inițiative,

– dacă există și doritori de a participa online la dezbatere o să încercăm să găsim o modalitate de a face discuțiile și prin sistem de videoconferință. Dar numai dacă toți participanții se simt confortabil cu asta.

– întreaga idee din spatele acestor întâlniri este aceea de plăcere. Să cunoaștem oameni noi, cu idei noi, și să discutăm niște subiecte generate de cărți. Am zis!

Acum, pentru prima întâlnire, iată ce cărți au fost propuse: câteva de  Herta Muller, câteva de Aurora Liiceanu, Cimitirul de piane, Micul prieten, Oana Pellea, și, firește Saramago.

Votați și apoi vedem cine se angajează să o citească pe aia care iese pe primul loc 🙂

Ce carte citim la Club?

Vezi Rezultatele

Aveți dreptul la 3 alegeri, din toată lista.

Etichete: ,

6 comentarii la “Clubul cărții – etapa electorală” Subscribe

  1. Béranger 04/10/2011 at 13:13 #

    Dear Oprah,

    Gherţa Miulăr sucks.

    Sincerely yours,
    B.

    • Dollo 04/10/2011 at 13:16 #

      Am auzit, dar fu propunerea unor cetățeni de bine 🙂 Ai libertatea să votezi altceva. Nu te inspiră nimic?

      • Béranger 04/10/2011 at 13:27 #

        Saramago, dar oricum nu particip la întâlniri…

  2. Dragos B 04/10/2011 at 13:21 #

    Sanda Marin – „Carte de bucate” si vreau o intalnire cu mama ta, nu cu tine. La ea acasa, la masa. Daca nu se poate, vin si-n poarta cimitirului / bisericii. 🙂

  3. Escu 04/10/2011 at 13:21 #

    +1 Béranger.

  4. ady 04/10/2011 at 23:48 #

    recunosc, mi-am votat propriile propuneri si inca una. nu ma pasioneaza memoriile.
    ce-am propus am citit si detin. restul sper sa le gasesc la biblioteca, daca iese altceva la vot. 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

machupicchu12

Ca să vizitezi Machu Picchu – casa de vacanță a lui Pachacuti, omorât de spanioli cu varicelă, descoperită 500 de ani mai târziu de un american – trebuie să bagi 140 de dolari în pușculița din Bermude a vreunui politician peruan, pe cel mai scump bilet de tren din lume.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Cu cât ne-a botezat Samsung Biblioteca Națională

Biblioteca Națională Samsung

Statul român plătește un credit de 104 milioane de euro pentru clădirea Bibliotecii Naționale, iar firma Samsung și-a pus numele pe ea, cu câteva televizoare în valoare de 300.000 de euro. O afacere marca Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.