Am scris aici despre motorul României și care ar fi scenariile pentru a-l reporni.
În timpul ăsta, Abramburica, în frunte cu PSD-ul care o garantează, a făcut o propunere legislativă pentru a salva, chipurile, miile de loaze care nu au luat BAC-ul anul ăsta.
În realitate grija lor e să nu cumva să stea producția de diplome din universitățile private.
O concluzie a celor spuse mai sus e ilustrată magistral în clipul de mai jos. Ăsta e motorul României. Că tot zicea Pleșu că imnul național ne indică drept o națiune „comatoasă”.
Abramburica zice ca „. Nu îi poţi lăsa în stradă şi nici nu rezolvi nimic dacă vor îngroşa numărul şomerilor. În primul rând, dacă vor recupera pe parcursul anului pregătitor, atunci îşi vor putea continua studiile universitare. Pentru cei care nu vor urma acest an pregătitor soluţia sunt şcolile postliceale şi nici aici ministerul nu a mişcat un deget. În acest moment aceşti elevi sunt părăsiţi de toată lumea””
E un argument destul de puternic care confirma realitatea ca studentia e doar o forma de amanare a somajului. Nu merita parasiti, dar nu merita nici sa intre asa usor in invatamantul superior.
Păi despre cât mișcă și cât nu ministerul ăla e de blamat în parte și Abramburica. La vremea ei și ea „și-a adus contribuția” la bulversarea sistemului. Apoi, nu înțeleg de ce din toate variantele este exclusă munca? Toată lumea vorbește de alternativele: șomeri sau studenți. Nu putem munci dacă nu avem diplome? Dacă sistemul de învățământ e incapabil să-i învețe o meserie există întotdeauna nevoia care te învață. Vorba aia veche românească. Dacă economia are nevoie de ei îi poate învăța „la locul de muncă”. Atunci când am terminat eu liceul (1988) care mă calificase ca „prelucrător prin așchiere”, dar economia era sătulă de prelucrători, m-am angajat ca necalificat într-un loc care m-a calificat, în 6 luni, într-o altă meserie, de care acel loc avea nevoie. Și așa am ajuns și „tipăritor tipar plan”. Pentru că la acel moment, acolo de asta era nevoie. Dar acum ne place să gândim doar în termene lungi și neapărat cu studii superioare.
Propunerea din partea lui Andronescu ar duce la formarea unui nou tip de universitate/facultate mai limitat, dedicat tinerilor absolventi din scoli de vocatie.
Problema ramane faptul ca in Romania se produce putin. Putem sa discutam de mesteri si ucenici, dar sunt la fel de raspanditi ca autostrazile. …Singurele spatii economie active si deschise pentru absolventi de liceu sunt cele din economia de servicii, iar acelea sunt „dead-end”-uri. In rest, pile si nepotism.
Ce poti sa faci cu atatia tineri fara experienta si specializari? Maturatori de strada, culegatori de gunoi… dar aceste joburi sunt deja ocupate de tigani 🙂
Tocmai discutam cu un prieten despre acest subiect iar concluzia „unanima” pe care o bombaneam in duet era „ui ar in diiip şit !” da’ diiiip rau de tot … asa cum il baga Fat frumos pe Zmeu in pamant inainte sa-i taie capul ? nu ! mai adanc !
Pe vremuri (nu ma condamnati ca aduc aminte de acele vremuri) daca terminai un liceu („terminat” insemna Diploma) aveai de ales intre invatamant superior si munca (cu sau fara repartitie). Fara Diploma erai „muncitor necalificat” si gata. Din liceele de specialitate „plecai” cu repartitia in buzunar. O luai de „jos” dar aveai unde si „urcai” in timp. La fel si dupa invatamantul superior.
Vremurile s-au schimbat – nu cred ca mai este careva dispus sa se „faca” muncitor necalificat cu toate ca exista locuri unde se poate munci pe aceasta pozitie. Iar facultatile sunt, de multe ori, doar de forma. Iar unii dintre absolventi au impresia ca trebuie sa fie, din start, macar un „amarat” de CEO.
Absolventi fara repartitie, „liberi” sa umble brambura si sa isi caute singuri, medici fara loc de rezidentiat, ingineri fara ateliere, pedagogi fara scoli, etc. fara etc.
Comitetul de Stat al Planificării nu era chiar o imbecilitate comunista. Acum nimeni nu mai stie nimic, se fac „experti” in nimic pe banda rulanta, dupa „boom”-ul ASE-ului cand toata lumea a vrut sa fie la „relatii internationale” a urmat „boom”ul juristilor cand toata lumea a vrut sa invarta legi pe degete, apoi a urmat „boom”-ul PR-istilor si a marketing-ului … acum este doar BUMMM ! In timp ce Romania pare, pe zi ce trece, mai mult un FÎSSS !
Pun pariu ca pe nimeni, dintre factorii de decizie ai zilei, nu mai intereseaza perspectivele generale. Acum conteaza strict perspectivele personale.
Vrea cineva sa tina pariul ? 🙂
Despre soluția calificării la locul de muncă ziceam și eu. Nu te ține nimeni ca pe parcurs să înveți și să-ți completezi studiile. Dacă ai cu ce…
Offtopic: Imi place bruneta cu tatele alea misto. Dar nu de asta, ci din cauza vocii…Miruna Manescu
Și când ți-am zis eu că ai o chestie cu țâțele ai zis că am înțeles eu greșit 😛
Bre, s-a uitat juniorul meu la videoclip de două ori! Şi, în final, a concluzionat: „This is from Romania!!!”
Şi, la rândul nostru, am concluzionat şi noi: ce bine că „aici, la noi” există încă o ierarhie valorilor… Da’ să ştii că tot mă doare sufletul pentru situaţia în care s-a ajuns…
Gilbert, ăsta era răspunsul la întrebarea de la tine de pe blog. Se pare că dacă nu a dat lumea de bine, oricum știe să se simtă bine, ceea ce pentru unii e cam tot dracul ăla 🙂
Fac un calcul: 18 ani cat au ei acum plus 20 pana cand o sa ies eu la pensie egal 38 de ani. E varsta la care un om ar fi „productiv 100%”. Asta inseamna ca prima mea pensie o sa cam intarzie?
poți avea norocul să nu mai prinzi pensia 😉 eu așa mă consolez
n-am eu bafta asta :))))
pese: acum mi-ai dat de gandit, oare chiar vreau sa nu mai apuc pensia? nu de alta, dar chiar e bine sa ai grija ce-ti doresti, iar daca n-o apuc, se cheama ca-contribui degeaba acum la propasirea neamurilor lor?
bafta si-o mai face si omul;)
as vrea sa pot comenta ceva, dar mi se pare asa de trist subiectul, ca am ramas fara cuvinte