Trist dar optimist protestul din seara asta din coasta Parlamentului. N-aș fi crezut că există o astfel de alăturare de senzații. Trist pentru că am fost puțini – până într-o sută – optimist pentru că media de vârstă a participanților bătea spre adolescență. Un pic hipsteri, un pic rockeri, o idee sataniști și per total prea puști ca să fi plătit vreodată impozite la stat. O adunătură fără niciun Dumnezeu, ar fi zis cineva…
Dar, de vreme ce ăia care muncesc ca să plătească impozitele nu catadicsesc să ceară socoteală statului despre cum le folosește banii, e bine că măcar puștimea care vine din urmă are de gând s-o facă. Cel puțin momentan.
E încurajator că 60 de copii care au învățat religie confesional la școală în ultimii 18 ani au ales să-și petreacă azi două ore între statuile lui Mihai Viteazu, Gheorghe Lazăr, Heliade Rădulescu și Spiru Haret – niște deschizători de drumuri în felul lor, chiar dacă unii cu crucea în mână – ca să protesteze la adresa finanțării bisericii de către stat. 
Nu vreau să mă gândesc cum vor fi oamenii ăștia peste 5-10 ani. Poate se vor vinde și ei multinaționalelor sau băncilor, pentru o casă pe credit și o mașină în leasing, ca noi. Poate că nu. Depinde de ei, că pentru ei se face și Catedrala Neamului, dacă e să se facă, nu? 😉
Trist că adunarea asta a fost sunată de Remus Cernea, un soi de icon al României moderne: un tip care n-a bifat căsuțele devenirii în societatea burgheză (are facultate, dar n-are licență, stă cu părinții, poartă plete și însemne eco), dar are gânduri politice mari. Trist, ziceam, pentru că tot ce a putut el să mobilizeze astă seară a fost acel segment care nu contează nici măcar în stabilirea bugetelor de publicitate, darmite în calcularea intențiilor de vot. Poate că e nevoie de altă figură decât Cernea ca să coalizeze segmentul 25-40 de ani, sictirit de politică și de muncă în zadar, dornic să emigreze, dar care mai trage cu un ochi și la o alternativă românească. Segmentul ăsta e cu un picior afară, dar încă nu e prea târziu să mai fie tras înapoi. Contează, însă, mesajul, credibilitatea și mijlocul de comunicare.
Pe Facebook, locul în care Cernea a anunțat acum două zile manifestarea de azi, au spus că vin peste 700 de oameni. E clar că deși ne imaginăm că segmentul ăla de oameni acolo șade, e nevoie de mai mult decât un like și un share ca să-l faci să iasă din casă sau să plece mai devreme de la job. Trist e că toți oamenii din segmentul ăla aștepată ca alții să facă pentru ei ceea ce trebuie, iar ei să dea eventual like după.
Optimist e faptul că puștimea ar putea să nu repete greșelile noastre și să-și croiască singură lumea în care vrea să trăiască. Eu una asta am simțit în seara asta, că există măcar un viitor. Depinde de ei cum și-l aștern.
P.S. Scuzați calitatea pozelor, dar am fost așa de emoționată că totuși se ține protestul ăsta, încât am plecat la luptă cu arma neîncărcată. Am luat aparatul foto, dar nu și cardul de memorie. Așa că am făcut niște poze cu telefonul, ca o pițipoancă care sunt câteodată 😀
Eu aş uita tristeţile şi aş privi mai mult la partea plină a paharului: e totuşi un început, e un timid pas înainte. Celelalte, deocamdată, nu ar trebui să conteze atât de mult.
OK. Cine fură „revoluţia” asta?… Remus Cernea? Cine-i ăsta?… 😀
Un fost candidat la președinție 🙂
Independent.
Pe masura ce moare populatia batrana se schimba situatia. In orice caz, romanii nu au traditia protestutuli. Dupa secole de robie si dupa regimuri totalitare, ideea protestului a devenit straina.
hai mă că nu cred că ne mai apasă secolele de robie, mai degrabă cei 20 de ani de „dermocrație”, vorba rușilor.
Censorship is never over for those who have experienced it. It is a brand on the imagination that affects the individual who has suffered it, forever.
Noam Chomsky
Tineretul a invatat de la adulti ca protestul nu e necesar, nu se face..
„ca o pițipoancă care”…Dollo, ce s-a intamplat, te-au convertit pustii aia?
Dacă mă converteau scriam codificat 😉 K o pitzi kre, gen… 😛
O cacofonie nu strică la casa omului, din când în când
nu stiu cum se face ca iara nu ne-am vazut, mai dolores, desi eram cativa oameni acolo :). altfel, nu cred ca e un pas inainte. am revazut recent un clip din 2004, de la protestul din parcul carol (am fost si la ala). erau chiar multi oameni:
https://www.youtube.com/watch?v=-CMNTIkSRU8
Ei, atunci cred că era însuflețit protestul și de faptul că avea susținerea lui Băsescu (primar pe atunci) și reprezenta cumva o premieră pentru România: să te opui bisericii. Acum deja a intrat în rutină și mesajul ăsta. Remus Cernea nu e Băsescu, deși ar fi vrut el într-o vreme…
Da, ciudat că nu ne-am văzut. Data viitoare 🙂
Pai io-s convins ca mai multa lume e acum in Catedrala in Timisoara decit ati protestat voi ieri la Bucuresti.
Aritmetica e simpla….
Nu înţeleg ce ar trebui să însemne msajul tău. Că dacă 10 manelişti se întâlnesc cu un rocker rezultă pe cale de consecinţă că maneliştii au dreptul să-l bată şi/sau să-i ia banii?
Sau poate că pe cale de consecinţă, că dacă există 7 milioane (există peste 7 milioane) care sunt împotriva finanţării publice a CMN ar trebui să fie bucuroşi să fie jefuiţi pentru CMN că există poate 7.000.001 oameni care sunt pentru finanţarea publică?
Cum merge treaba asta?
Din păcate
Si la meciul Poli-Steaua au fost o gramada. Aaa – dar stadioane (cvasi-)megalomanice deja s-au facut din bani publici si nu a comentat nimeni … hmmm, asa ca totusi e o diferenta. 🙂