Ia-o p-asta de dinți!

Consumul de pastă de dinți în România e printre cele mai mici din Europa, așa că la Real Vitan se vinde la raionul de vinuri, doar-doar...

Azi, în Real Vitan, am văzut că se vindea pastă de dinți la raionul de vinuri. Nu știu care a fost raționamentul merketingilor care au decis asta, dar îmi vin în minte câteva variante:

– bărbații întotdeauna uită să cumpere pastă de dinți și de aia li s-au pus câteva tuburi în raftul cu vinuri portugheze;

– vinul roșu, se știe, pătează smalțul dinților la fel ca și cafeaua, țigările… pare o idee bună să cumperi un vin roșu sec și o pastă de dinți cu care să te răzui pe smalț după fiecare pahar. În cazul ăsta nu înțeleg de ce nu au făcut o promoție, să lipească cu bandă din aia galbenă sticla cu vin de o pastă de dinți, iar sloganul să fie „Rubiniul face casă bună cu sidefiul!”. Știu de ce, că pasta costă cât o sticlă de vin roșu acceptabil. Ar fi trebuit probabil să cumperi un bax de vin ca să capeți o pastă moka.

– au citit recent „La paradisul femeilor” a lui Zola, și au deci să bulibășească între ele raioanele ca să zăpăcească clientela și s-o facă să cumpere diverse, chiar dacă n-are nevoie, doar pe motiv că dă cu ochii de produsele alea.

– consumul de pastă de dinți în România e printre cele mai mici din Europa, și s-au gândit să pună cel mai prost vândut produs lângă cele mai bine vândute, doar-doar s-o lua ca râia între ele.

Mie una imaginea asta mi-a amintit de tinerețe. Și acum să vă explic și titlul. Eram într-o excursie la munte, prin liceu, și unul din grup avea nevoie de ceva de la mercerie-parfumerie, cum erau ele pe vremea aia. Restul grupului l-a așteptat la ușă, dar un altul din grup s-a trezit în timp ce ăla era deja înăuntru să-i strige, din ușă, „băi, ia o pastă de dinți!”.

Numai că dintr-o regretabilă eroare a omis să pună „ă-ul ” la pastă, așa că a ieșit în mod surprinzător pentru toată lumea „băi, ia-o p-asta de dinți!”, un îndemn pe care o duduie din magazin l-a luat ca pe un afront personal și ne-a admonestat vârtos, vorbindu-ne despre rușine, decență, vremea ei, generația nouă, tinerii din ziua de azi…

Gluma cu „ia-o p-asta de dinți” a fost la vremea ei (finele anilor 80) „share-uită” intens și a primit multe like-uri și zâmbete. Ba chiar a fost replicată deseori pe stradă, când băieșii vedeau vreuna care merita luată de dinți…

Tags: , , , ,

7 Responses to “Ia-o p-asta de dinți!” Subscribe

  1. Dragos B 15/10/2011 at 19:51 #

    E cu aroma de vin / struguri. O fi avand si ceva alcool. Un maso ar spune „Ia-o si p-asta *în* dintzi!”

    • Dollo 16/10/2011 at 10:02 #

      ăla ar fi un canibal, nu? 🙂

  2. Dragos B 16/10/2011 at 11:14 #

    Ei, as putea derapa mult si bine pe temã dar mi-e teama sa nu izbesc vreo fire mai delicata… 🙂

  3. mircea 16/10/2011 at 11:26 #

    Eu ani de zile am stricat statisticile, fiindca mi-am luat Elmexu’ si Aronalu’ de prin strainataturi….

    • Dollo 16/10/2011 at 12:43 #

      He, he, pe alea le-am descoperit și eu anul ăsta când am fost în Germania. Până atunci tot contribuiam la bunăstarea dentiștilor care recomandă toți în cor Paradontax, de parcă am fi o națiune de paradonți. De curând am dat peste o stomatoloagă normală la cap care mi-a spus că nu trebuie să folosesc pe termen lung aceeași pastă, pentru că se obișnuiește organismul cu substanța activă anti-germeni și nu mai are niciun efect. Deci trebuie alternate precum șampoanele.

  4. Glass and Iron 17/10/2011 at 09:34 #

    Pai scrie : „Protejeaza smaltul dintilor impotriva eroziunii acide” deci este clar : vinul ala nu mai este deloc vin, a ajuns otet – CH3-COOH. Chiar este un gest uman – bai, luati de aici daca vreti sa beti acizii astia … 🙂
    Te-ai uitat la raionul cu pasta de dinti si periute ? Acolo nu se gasesc cumva si tirbusoane ?

    • Dollo 17/10/2011 at 15:11 #

      N-am căutat, dar e posibil să fie tirbușoare pe acolo, că și pastele de dinți se schimbă rar la noi, mai degrabă cumperi tirbușoane 🙂

Leave a Reply

Oldies but goldies

Visiting Transilvania: “Traditional roma people on the left!”

Port traditional la un copil care cersea in Sighisoara

Turul bisericilor fortificate săseşti din Transilvania a fost, pentru cei şase ziarişti, o ocazie să cunoască România reală, cu drumuri proaste, cu monumente dărăpănate, cu prea mulţi “roma people” în locuri în care li se spunea că au trăit “the saxons”, dar şi cu oameni ospitalieri şi calzi, cu mâncare multă şi gustoasă, şi cu peisaje fabuloase.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale