Lost&found la Oktoberfest: acte, telefoane, dinți falși, verighete, copii

Cum poți să-ți recuperezi dinții pierduți la bere?

Cică anul ăsta nu s-au mai pierdut așa mulți dinți la Oktoberfest, ca în alți ani, de unde organizatorii au tras concluzia că s-a îmbunătățit adezivul dentar. Dar e impresionantă cifra obiectelor pierdute de bețivani: 1300 de articole de îmbrăcăminte, 520 de portofele, 1000 de cărți de identitate, 390 de telefoane mobile, 370 de ochelari, 90 de camere foto, 80 de bijuterii și peste 400 de chei.

Mă întrebam dacă la nemți chiar nu s-a auzit de „ce-am găsit să fie al meu!”, pe care noi românii l-am făcut lege? Când colo, cică ar fi fost înregistrate și 479 de furturi și 379 de agresiuni. Dar poliția zice că numărul incidentelor a fost mai mic anul ăsta, pe fondul unui consum crescut, totuși, de bere.

Au mai fost pierduți 37 de copii și niște verighete, probabil „hastily removed during extramarital flirting sessions”, zice Spiegel Online.  Asta mi-a amintit de mine când eram copil și mă rușinam să port aparatul dentar. Îl scoteam de fiecare dată când ajungeam în pragul școlii, ca să nu mă vadă colegii că port aparat de îndreptat dinții. Mi se părea că dinții strâmbi erau mai sexy decât o sârmă peste ei 😀 Și dentistul nu pricepea niciodată cum puteam să „pierd” aparatul, de vreme ce el era destul de bine fixat în gură. Așa și ăștia care ți-au pierdut verighetele, oare cum explicau acasă pierderea de pe deget? 🙂

Una peste alta organizatorii zic că a fost un Oktoberfest normal, iar amuzante sunt declarațiile tipului de la „obiecte pierdute”, care lucrează de 20 de ani acolo: „Îmi amintesc că în primul an când am început lucrul am găsit vreo cinci sau șase seturi de dinți falși, iar un pensionar a venit aici și le-a încercat pe toate. Din păcate niciunul nu era al lui”.

Nu vreau să-mi imaginez ce gust aveau dinții ăia încercați de pensionarul cu pricina, dacă adăugăm cealaltă declarație a tipului de la „lost&found”: „Job-ul meu este amuzant, dar implică și mult stres, mai ales în noaptea când vin oameni din ce în ce mai beți ca să reclame diverse obiecte pierdute. Și când deschid gura te lovește un damf de bere sau Schnapps….!”

 

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “Lost&found la Oktoberfest: acte, telefoane, dinți falși, verighete, copii” Subscribe

  1. blo 05/10/2011 at 16:54 #

    :)) lasa ca si eu am facut-o de ras pe sor-mea cand am venit aici de ziua ei, inainte sa ne mutam de tot :))
    am gasit un pulover pe strada, si am insistat sa-l iau ca era foarte misto, si chiar masura mea, iar sora-mea si cumnata-meu mi-au zis ca sunt nebuna si ca ii fac de ras in oras :))
    de-atunci si pana acum am vazut diverse obiecte de imbracaminte, asezate frumos pe cate un gard langa locul unde au fost gasite pe strada. de obicei stau zile, saptamani la rand in acelasi loc pana le gaseste cel care le-a pierdut, sau poate le „gaseste” vreun roman in trecere :))

    • Dollo 05/10/2011 at 16:59 #

      da, eu ma gandeam ce sanse ar avea sa existe un lost&found la o manifestare din asta romaneasca. Practic nu ar avea obiect de activitate. Cred:)

      • Glass and Iron 06/10/2011 at 08:56 #

        Ei, ceva de treaba tot s-ar mai gasi … multi si-ar pierde cumpatul, multe si-ar pierde consortii (cu rugaminte, sau spaga, „cine il gaseste sa si-l pastreze”), multi pierde-vara (chiar daca s-ar organizeaza toamna), mai toti si-ar „pierde şirul” dupa cateva beri …

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea?

tarau-victoriei-an

Povestea neromanțată a unei românce care a făcut pușcărie nevinovată, ca urmare a unui lanț de erori judiciare, deschis în 2000 de o anchetă a procurorului Cristian Panait, închis abia după 15 ani de procese

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Și ce ne-a dat nouă UE? Mai mult ne-a luat!

dabuleni

Cum se vede Uniunea Europeană de la margine, de pe malul românesc și mai prost al Dunării – de la Cazane până la Dăbuleni.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.