Cică anul ăsta nu s-au mai pierdut așa mulți dinți la Oktoberfest, ca în alți ani, de unde organizatorii au tras concluzia că s-a îmbunătățit adezivul dentar. Dar e impresionantă cifra obiectelor pierdute de bețivani: 1300 de articole de îmbrăcăminte, 520 de portofele, 1000 de cărți de identitate, 390 de telefoane mobile, 370 de ochelari, 90 de camere foto, 80 de bijuterii și peste 400 de chei.
Mă întrebam dacă la nemți chiar nu s-a auzit de „ce-am găsit să fie al meu!”, pe care noi românii l-am făcut lege? Când colo, cică ar fi fost înregistrate și 479 de furturi și 379 de agresiuni. Dar poliția zice că numărul incidentelor a fost mai mic anul ăsta, pe fondul unui consum crescut, totuși, de bere.
Au mai fost pierduți 37 de copii și niște verighete, probabil „hastily removed during extramarital flirting sessions”, zice Spiegel Online. Asta mi-a amintit de mine când eram copil și mă rușinam să port aparatul dentar. Îl scoteam de fiecare dată când ajungeam în pragul școlii, ca să nu mă vadă colegii că port aparat de îndreptat dinții. Mi se părea că dinții strâmbi erau mai sexy decât o sârmă peste ei 😀 Și dentistul nu pricepea niciodată cum puteam să „pierd” aparatul, de vreme ce el era destul de bine fixat în gură. Așa și ăștia care ți-au pierdut verighetele, oare cum explicau acasă pierderea de pe deget? 🙂
Una peste alta organizatorii zic că a fost un Oktoberfest normal, iar amuzante sunt declarațiile tipului de la „obiecte pierdute”, care lucrează de 20 de ani acolo: „Îmi amintesc că în primul an când am început lucrul am găsit vreo cinci sau șase seturi de dinți falși, iar un pensionar a venit aici și le-a încercat pe toate. Din păcate niciunul nu era al lui”.
Nu vreau să-mi imaginez ce gust aveau dinții ăia încercați de pensionarul cu pricina, dacă adăugăm cealaltă declarație a tipului de la „lost&found”: „Job-ul meu este amuzant, dar implică și mult stres, mai ales în noaptea când vin oameni din ce în ce mai beți ca să reclame diverse obiecte pierdute. Și când deschid gura te lovește un damf de bere sau Schnapps….!”
:)) lasa ca si eu am facut-o de ras pe sor-mea cand am venit aici de ziua ei, inainte sa ne mutam de tot :))
am gasit un pulover pe strada, si am insistat sa-l iau ca era foarte misto, si chiar masura mea, iar sora-mea si cumnata-meu mi-au zis ca sunt nebuna si ca ii fac de ras in oras :))
de-atunci si pana acum am vazut diverse obiecte de imbracaminte, asezate frumos pe cate un gard langa locul unde au fost gasite pe strada. de obicei stau zile, saptamani la rand in acelasi loc pana le gaseste cel care le-a pierdut, sau poate le „gaseste” vreun roman in trecere :))
da, eu ma gandeam ce sanse ar avea sa existe un lost&found la o manifestare din asta romaneasca. Practic nu ar avea obiect de activitate. Cred:)
Ei, ceva de treaba tot s-ar mai gasi … multi si-ar pierde cumpatul, multe si-ar pierde consortii (cu rugaminte, sau spaga, „cine il gaseste sa si-l pastreze”), multi pierde-vara (chiar daca s-ar organizeaza toamna), mai toti si-ar „pierde şirul” dupa cateva beri …