Ziua 3: Azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac

... și am aflat că pe noile cărți de identitate nu mai sunt trecute numele părinților. Suntem cetățeni europeni, fără mamă, fără tată.

Ospitalitatea românească și-a luat revanșa. Sper să fie o veste bună pentru cei cărora le murise umorul azi și m-au pus la zid că am îndrăznit „să acuz” oamenii, deși nu le-am cerut nimic. În opinia mea ospitalitatea e ceva care există, se oferă, nu se cere, dar nu ne luăm din atâta lucru.

Din păcate, divulgându-vă compoziția plăcintei de dovleac cu care am fost servită, precum și numărul de mililitri de Coca Cola băuți la cineva, îmi voi atrage, din nou, oprobriul public, pentru că „dau informații esențiale din casele oamenilor recenzați”. Nu pot să trec, însă, cu vederea că plăcinta aia cu dovleac a fost exact ca aia făcută de mama, cu multă nucă și scorțișoară.

În rest, a doua zi de recenzare propriu-zisă n-a mai fost așa de dramatică precum precedenta:

– am avut o sticlă cu apă la mine, n-am mai avut alergii, am primit și un pahar cu Cola, o felie de plăcintă, precum și alte câteva întrebări gen „să vă servesc cu ceva?” pe care le-am refuzat politicos.

– aș putea să plusez spunând că la final m-am abținut eroic la ultimele două familii recenzate, după atâta apă băută… deh, o  vezică are omul. Dar nu insist, ca să nu vă mai indignez. Oricum, ultima casă recenzată s-a lungit mult, datorită discuției politice cu capul familiei. Am vorbit și despre lipsa de oportunități a tinerilor (familia avea trei copii majori din care unul șomer) și discriminarea maturilor rămași șomeri după 45 de ani. Politic vorbind omul nu avea vreo preferință. Se întreba doar până când o să fie așa de lipsit de speranță?

– am întâlnit în special bărbați mai sceptici cu privire la „utilitatea” recensământului și la relevanța lui, dar și-au lăsat nevestele să răspundă pentru familie, în timp ce ei s-au refugiat în oala cu ciorbă la bucătărie.

–  tați care nu știu ce studii au făcut copiii lor sau unde lucrează,

– tineri care m-au primit în casă spunând că recensământul e o îndatorire civică, dar în timp ce dădeau răspunsurile au fost sunați de părinți care i-au îndemnat să nu mai zică nimic dacă nu e toată familia acasă.

procentul religios și-a păstrat componența: 8 ortodocși și doi de altă religie, deci să stea liniștiți cei care aveau neliniști în sensul ăsta.

– cineva m-a întrebat de ce se cere inițiala tatălui la toate numele, în timp ce întrebările privitoare la copii sunt adresate numai femeilor. Adică, de ce nu se trece și inițiala mamei, dacă e așa importantă mama? N-am știut să răspund.

– după cum, am observat că noile cărți de identitate, eliberate în ultimul an, nu mai conțin numele părinților individului. O chestie ciudată, dacă stăm să ne gândim că statul ăsta, pe care mulți îl acuză zilele astea că vrea să ne controleze prin cantitatea informațiilor pe care ni le cere, nu se sinchisește să ne scrie și din cine ne-am născut, pe buletinele de identitate.

Am citit că CNP-ul a suscitat mari polemici politice în media azi, mie nu mi s-a împotrivit încă nimeni, toată lumea a oferit CNP-ul firesc, fără întrebări. Cineva m-a întrebat pe blog ce se întâmplă dacă nu dai totuși CNP-ul? Nu știu sigur, dar înclin să cred că nimic. La final, când se vor strânge fișele, e posibil să se mulțumească și cu faptul că sunt totuși completate cu niște nume și adrese. Și să se lase păgubași cu CNP-ul.

Vacanța copiilor strică socotelile recenzorilor

Cei care nu ați dat ochii cu recenzorul, încă, așteptați-vă că mulți și-au programat în week-end cele mai multe vizite. Sperând că vor găsi mulți acasă. Din păcate cred că vor lua o mică țeapă, pentru că azi au luat copiii o vacanță de o săptămână, și mulți dintre cei cu care am vorbit și eu azi erau pe picior de plecare din București, pe perioada vacanței. O mișcare total anti-recensământ, pe care organizatorii se pare că n-au luat-o în seamă atunci când au programat adunarea datelor. Vacanțele copiilor îi cam motivează și pe părinți să plece de acasă.

O să văd și eu mâine pe cine găsesc acasă, pentru că deocamdată în blocul meu majoritatea oamenilor par să fie căsătoriți, și cu copii minori.

Dar mai avem timp până pe 31 octombrie 🙂

 

citiți și: Ziua a 2-a: Dragă, eu unde dorm?

 

 

 

 

Tags: , ,

22 Responses to “Ziua 3: Azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac” Subscribe

  1. Dragos 25/10/2011 at 00:05 #

    Initiala tatalui e o reminiscenta de pe vremea cand in acelasi sat erau 20 de Vasile Arhanghelitei, si atunci ii diferentiai dupa numele tatalui. Acelasi scop il servea si numele parintilor de pe B.I. / C.I. (fiul lui Natural si Mercedesa).
    Acum ca avem CNP-uri si SPCLEP-uri, nu se prea mai justifica niciuna dintre ele.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.