A zi i-am cunoscut pe primii oameni fără religie din blocul recenzat de mine. Am recenzat până acum peste 50 de gospodării din bloc, deci am trecut de jumătatea cotei alocate, și ponderea o dețin fără îndoială ortodocșii. Cele două familii despre care vă spun au pregătiri diferite, nu se înscriu neapărat în portretul robot al ateului, dar ambele au avut aceeași motivație pentru care au ales să răspundă la întrebarea „cărei religii considerați că aparțineți?” cu varianta „fără religie”. Părerea proastă pe care au dobândit-o în ultimii ani despre Biserica Ortodoxă Română.
Oamenii mor de foame și ei ne jupoaie ca să construiască biserici
„Scrieți fără religie, ca să nu mai dea ăștia bani la biserică. Stau cu icoana deasupra ușii, dar când văd ce afaceri face biserica sau cum te jupoaie dacă faci un parastas mi se face silă. Mai bine ne declarăm fără religie poate va conta undeva”, a comentat tatăl. La fel ca el s-a declarat toată familia.
Ceilalți erau dezamăgiți de ce văzuseră în ultima vreme la televizor, despre afacerile arhiepiscopiilor ortodoxe, comparativ cu activitatea caritabilă reală a bisericii. Au decis să se declare fără religie cu aceeași speranță: statul să nu mai finanțeze biserica. „Oamenii mor de foame și ei ne jupoaie ca să construiască biserici”, a fost supărarea celuilalt tată de familie.
Probabil că procentul celor ca ei va fi la fel de nesemnificativ în final, precum numărul ateilor la precedentul recensământ. Ascuns în masa mare de credincioși de fațadă. Un alt tip recenzat azi a admis că „ar merita să scriu acolo ateu, dar se supără mama pe mine. Lasă, scrieți de data asta ortodox…!
***
Cred că procentele nu vor fi mult diferite acum față de recensământul din 2002, în ciuda campaniilor de conștientizare derulate în ultimii ani. Iar motivul stă în modul în care se recenzează efectiv locuințele. Pentru recenzor este suficient să ia datele de la un reprezentant al familiei, care deține datele celorlalți membri și acordul lor ca să le dea. Pot să număr pe degetele de la o mână de câte ori am avut în jurul mesei de recenzare toată familia adunată. În aproape toate cazurile am primit datele de la un singur membru al familiei. Fizic nu ai timpul necesar ca să revii la aceeași adresă de 5 ori să zicem, dacă nimerești o familie cu 5 membri, fiecare cu programul lui.
Recenzarea online ar fi dat rezultate mai aproape de realitate
Să presupunem că în general tinerii s-ar înscrie în acel procent de „rebeli” care ar fi dispuși să se declare atei sau fără religie. Ei de regulă nu sunt găsiți acasă (ca să nu mai spun de faptul că mulți sunt încă tolerați în casele părintești), dar datele lor figurează în recensământ, oferite de mama, tata sau bunica. Ce credeți că răspund aceștia pentru ei la întrebarea despre religie? Declară religia în care au fost botezați, chiar dacă tinerii poate n-au mai dat pe la biserică de când au fost băgați în cristelniță. Cu tonul acela mirat-apăsat, atunci când îi întrebi. Ortodox, cum, se mai poate și altceva?
Altfel ar fi stat situația dacă într-adevăr România s-ar fi comportat ca o națiune europeană și ar fi dat posibilitatea acelor câteva milioane de români cu acces la internet să se recenzeze online. În felul ăsta am fi fost mai siguri că majoritatea recenzaților ar fi răspuns personal pentru ei, așa cum i-ar fi tăiat capul. Și nici nu se mai făcea atâta tapaj inutil despre securitatea datelor, dreptul recenzorului de a intra în casă, furt de CNP-uri în scopuri politice etc.
Lăsând la o parte erorile de organizare, slaba pregătire a recenzorilor, bâlbele cu CNP-ul, întrebările care stârnesc ba amuzamentul, ba indignarea, recensământul ăsta nu va arăta cu siguranță adevărul în multe privințe. Oamenii preferă să mintă de exemplu și ce număr de ore lucrează săptămânal, de teamă că firmele care-i exploatează să nu pățească ceva dacă statul află că muncesc peste 10 ore pe zi. Iar asta se datorează, printre altele, faptului că nu au încredere în teoria că datele astea folosesc strict în scop statistic. Azi m-au întrebat cel puțin cinci oameni „care este relevanța datelor adunate la recensământ?”. Una era sigură că cineva vrea să câștige „din nou” alegerile cu CNP-ul ei, alta a refuzat să mă primească în casă, și s-a chinuit să scoată ditai masa pe hol pentru zece minute de recenzare. Oamenii au căpătat apucături paranoide mai ales după ultimele zile în care au fost bombardați cu informații contradictorii și pe alocuri eronate despre recensământ. Mulți au răsuflat ușurați azi după ce am încheiat de completat formularele, spunând: „cum, doar atât? Pentru întrebările astea se face atâta caz la TV?”.
Nu știu ce Românie va arăta recensământul, dar tare mă tem că va fi doar imaginea zugrăvită de acea treime din familie care „răspunde” pentru toată lumea și stă mai mult pe acasă.
P.S. A, uitasem, dacă v-ați ținut respirația în așteptarea răspunsului de la „șefu” cu privire la obligativitatea de a da CNP-ul, să știți că așa cum v-a sunat pe voi, așa și pe mine 😀 Deci rămâne cum am stabilit.
Citiți jurnalul meu de recenzor:
Cum s-a facut instruirea recenzorilor – partea 1, Care-i capul familie tale? Si cum se închina el?
Cum s-a facut instruirea recenzorilor – 2, Recensamantul, treaba romaneasca
Ziua 1, certitudinile și pixul recenzorului șef
Ziua 3, azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac
Ziua 4, si chinez, si ateu, si friguros
Ziua 5, dimineața, la TV CNP-ul nu e obligatoriu, pe teren nu se stie
Ziua 5 bis, scrieți „fără religie”, să nu mai dea ăștia bani la biserică
Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP
Ziua 8: Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd și semnez
Ziua 9: Azi am anulat o căsătorie
Ziua 10: Cine-l recenzează pe Boc?
La intrebarea asta cu religia, i-am cerut doamnei recenzor sa treaca „crestin” -caci asa se numeste religia careia ii apartin. A fost un pic socata si m-a intrebat: „adica ortodox”? Asa ca am intrebat-o si eu, tot un pic socat: „da’ ce, ortodocsii sunt crestini”?
Stie cineva care minte inteleapta de la INSEE s-a gandit sa lase in chestionar o singura rubrica -religia, fara sa mai adauge una legata de cult? Pentru ca eu apartin cultului greco-catolic, parte integranta a crestinismului; asta daca tot au avut spatiul si precautia necesara sa ma intrebe daca WC-ul are apa curenta, nu de alta…
Păi avea suficient loc pe linia punctata sa scrie si cultul si religia. Oricum codul e unul singur pentru greco-catolici
„Nu știu ce Românie va arăta recensământul, dar tare mă tem că va fi doar imaginea zugrăvită de acea treime din familie care „răspunde” pentru toată lumea și stă mai mult pe acasă.”
OK, dar hai s-o luăm şi invers: tu ai făcut minimul efort de a insista pe vizite de week-end pentru a minimiza numărul de oameni declaraţi de România-care-stă-pe-acasă? Nu crezi că ai creat tu însăţi situaţia deplânsă în citat mergând să ceri declaraţii în timpul săptămânii?
În week-end am recenzat cam o treime din bloc. Urmează celălalt week-end, mă bazez că îi voi găsi acasă pe cei pe care nu i-am găsit. Deci am făcut un efort mai mult decât minim ca să suplinesc neajunsul despre care vorbesc. Totuși, chiar și în week-end tot nu poți să-i obligi pe toți să fie acasă, că vine recenzorul. De regulă tot unul din familie răspunde pentru toți.
Esti norocos /norocoasa. Eu sunt singurul din bloc fara religie. Si in rest ai dreptate, recensamantul e facut pe genunchi de recenzori care se grabeau prea tare. Munca multa , remuneratie mica 😉
Păi de unde știi că ești singurul? Poate o fi mai găsit recenzorul și alții 🙂
Nu , sunt singurul. La mine a venit ultimul dintr-un grup de ultimi 5 (care nu fost gasiti acasa la prima recenzie ) 😉
mama mea m-a trecut ortodox, dar am ajuns la timp si am rugat-o pe domana recenzor sa modifice. I-am zis sa ma treaca „fara religie”. „- Adica ateu!”; „- Nu ateu. Nu sunt fara Dumnezeu, sunt fara religie”. M-a trecut fara religie… :-))