Ziua 6: Cum au făcut turcii

Visul erotic al oricărui recenzor: „Strada pustie, nu circulau decât recenzorii și poliția. Au ieșit doi din casă și i-au arestat, doamnă, pe cuvântul meu!”

Știți cum au făcut turcii, doamnă? Eram în Turcia acum câțiva ani și am văzut. Ne-au spus: luați-vă mâncare, apă, sucuri și stați în hotel N-aveți voie să ieșiți afară două zile. Cine iese e arestat! Am zis, fugi dom-le de aici, ce e asta? Și când colo, așa era. Era recensământ. Strada pustie, nu circulau decât recenzorii și poliția. Au ieșit doi din casă și i-au arestat, doamnă, pe cuvântul meu!”.

Domnul poartă un maieu negru cu „guler” din aur și o cruce. Și pe degete are ceva auriu, dar nesemnificativ. Tocmai și-a băgat câinele în cealaltă cameră și m-a poftit în bucătărie. E mai mult decât cooperant, într-un bloc devenit ostil de la o zi la alta, în materie de CNP. Azi nu mi-a mai dat nimeni CNP-ul, „dacă tot nu mai e obligatoriu”… Fraieri ăia care l-au dat deja! Domnul cu maieu negru însă are o problemă. El stă acolo, dar n-ar vrea să fie recenzat acolo, ci la casa pe care o revendică în alt oraș. Îmi povestește despre procese, interlopi, politicieni, judecători implicați, un roman polițist de capă, spadă și jurnale de știri din alea cu „breiching niuz”, senzațional, exclusivitate și tot tacâmul. Zice că sigur o să aud de cazul lui în curând la TV, că e pe cale să izbândească în lupta cu hidra mafiotă care i-a furat casa.

S-a consultat cu avocatul care i-a zis că n-ar fi bine să fie recenzat la altă adresă decât aia pentru care luptă în justiție. Eu încerc să-i explic că în felul ăsta nu va fi recenzat nicăieri, că dacă acolo nu stă, nu are cum să fie recenzat. Zice că are el grijă, a „vorbit cu cine trebuie”. Totul e aranjat.

Șeful nu încetează să mă uimească cu profunzimile sale

Ziua de azi a fost grea. Pe de-o parte ne-au chemat la Școala x. „Dacă aveți întrebări, nelămuriri”, zice șefu. El sigur n-are niciuna, că și azi era la fel de convins că oamenii trebuie să dea CNP-ul, doar că între timp se apucase să mai citească și el formularele și mi-a zis că i se par aberante unele întrebări. Cum ar fi alea despre materialul din care e făcut blocul. „Adică ce mare lucru, dacă întrebi omul din ce e făcut blocul, de ce nu ți-ar spune și CNP-ul?” zice șefu.

În realitate am pierdut timpul degeaba acolo, că era doar întâlnirea recenzorilor șefi, care trebuiau să învețe cum se vor centraliza datele după 31, când se încheie recensământul. Dar cum șeful meu e cel mai special dintre toți, înțelesese că trebuie să ne cheme și pe noi, recenzorii. Iar dintre toți am venit eu, care am tot felul de întrebări, și un altul care găsise prea multe familii pe teren, comparativ cu câte i se alocaseră, și voia să protesteze.

Coordonatoarea i-a zis să se spele pe cap cu ele, că el s-a angajat să fie recenzor, nu l-a obligat nimeni, și cui să mai dea ea acum să recenzeze, că și așa nu are destui recenzori. El a zis că nu are cum să-i recenzeze pe toți că îi ia cel puțin o oră la fiecare familie. M-am băgat și eu în seamă și i-am zis că bate câmpii, că doar nu le numără firele de păr. Coordonatoarea a zis și ea că nu poate să dureze atât că la ea a durat zece minute când a venit recenzorul, și ce naiba face el o oră? Omul s-a enervat și a început să țipe, spunând că poate eu oi fi speedy gonzales …

Dacă tot eram acolo să ridic probleme am întrebat-o și eu pe coordonatoare cine mă recenzează și pe mine, că la noi în bloc n-a călcat niciun purtător de geantă albastră. Ea mi-a zis că s-a săturat de atâtea întrebări, că de când a început recensământul ea nu mai are viață, nu-și mai poate ține orele, că cineva a pus pe biletele din ușile oamenilor numărul ei și o sună populația din sector ca la gară. Zicea că și la WC a ajuns să se ducă cu telefonul după ea. Până la urmă mi-a zis că persoana care ar trebui să recenzeze blocul meu e chiar în custodia șefului meu. Care habar nu avea.

Inutil să vă mai povestesc că l-am lăsat pe șefu într-o totală confuzie când am plecat, pentru că i se cereau niște date despre recenzorii pe care-i are el în custodie, și el dădea din umeri, cu tabelul recenzorilor în față: „și eu ce să fac acum? eu nu am cum să-i sun că nu mai am credit și niciunul nu are număr de Orange”.

Dați doamnă cu biciu-n mine!

Revenind la oile mele, domnul cu maieu negru mi s-a împotrivit până la capăt, așa că i-am recenzat doar familia. Totuși, el îi admira pe turci, că au făcut un recensământ „calumea” , „cu biciul doamnă, așa se fac lucrurile, nu ca la noi”. N-am înțeles dacă a fost o invitație sau doar o simplă fantezie de-a lui neîmplinită. Dar timpul alocat de mine per familie recenzată nu mi-a permis să stau ca să aflu…

Azi am recenzat primii atei din bloc (o familie) și un personaj important în lumea academică. Omul m-a privit cu înțelegere și mi-a răspuns la întrebări, dar a promis că o să-l întrebe pe ăla de le-a făcut „ce dracu a fost în capul lui”. Pesemne îl cunoaște. Cu ocazia asta m-am gândit pentru prima dată cum o fi ăla care a făcut întrebările din formular, și cum s-o simți el când vine recenzorul să-i pună lui propriile întrebări. O fi ca un scriitor care-și vede cartea ecranizată sau ca un părinte care nu se mai înțelege cu copilul pe care l-a făcut?

Citiți jurnalul meu de recenzor:

Cum s-a facut instruirea recenzorilor – partea 1, Care-i capul familie tale? Si cum se închina el?

Cum s-a facut instruirea recenzorilor – 2, Recensamantul, treaba romaneasca

Ziua 1, certitudinile și pixul recenzorului șef

Ziua 2, dragă, eu unde dorm?

Ziua 3, azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac

Ziua 4, si chinez, si ateu, si friguros

Ziua 5, dimineața, la TV CNP-ul nu e obligatoriu, pe teren nu se stie

Ziua 5 bis, scrieți „fără religie”, să nu mai dea ăștia bani la biserică

Ziua 6: Cum au făcut turcii

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Ziua 8: Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd și semnez

Ziua 9: Azi am anulat o căsătorie

Ziua 10: Cine-l recenzează pe Boc?

Etichete: , , ,

88 comentarii la “Ziua 6: Cum au făcut turcii” Subscribe

  1. spufi 25/10/2011 at 11:52 #

    am luat acu posturile din urma, ca am chiulit lately si am gasit unde scriai si explicatia aberatiei… eu sunt convinsa totusi ca asa a ramas din vechile formulare care aveau sens in societatea patriarhala cum era ea acu ceva ani, cand banii in casa ii aducea barbatul… trebuiau sa scoata prostia asta, nu sa ii dea un sens mai „politically corect”, cum ca nu ar fi musai barbatul. dar e greu la deal cu boii mici…

    DAR, sa lasam prostiile, ca mai am una noua: cica daca nu ai declarat CNP-ul esti pasibil de amenda, deoarece este informatie obligatorie…

    • Dollo 25/10/2011 at 11:59 #

      s-a abolit și asta cu CNP-ul, lucrurile se schimbă cu viteze amețitoare pe plaiuri mioritice 🙂

  2. spufi 25/10/2011 at 12:05 #

    esti precisa? ca informatia de care zic e de azi… viteze ametitoare indeed :))

    http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/10/25/declararea-cnp-ului-a-redevenit-obligatorie-incredibilele-suceli-ale-ins/

    • Dollo 25/10/2011 at 15:16 #

      Nu-s precisă, că pe noi nu ne-au anunțat oficial nici că că, nici că că, tot ce știm e de la TV, și facem pe teren cum ne taie capul și vrea cetățeanul

  3. Andi 25/10/2011 at 12:29 #

    Am citit asa fugitiv primul articol din serie si acesta (pauze scurte, deh – restul mai pe seara, pe tren) si imi place ca stii sa faci haz de necaz – multumesc pentru ca m-ai facut sa zambesc de cateva ori. Din pacate (sau fericire, depinde cum o iei), eu fiind in strainatate n-o sa dau ochii cu recenzorul si chiar ma intreb ce-or sa zica vecinii despre mine – sper sa-i treaca prin cap chiriasului sa-mi sune parintii ca sa dea niste raspunsuri corecte. Faza faina e ca m-am casatorit dupa ce am plecat in strainanate si chiar daca eu si sotia avem acelasi domiciliu in tara, vecinii n-o cunosc deloc, asa ca e posibil sa nu fie recenzata.
    Legandu-ma de cateva din contrarierile pe care le-ai avut, as putea sa-ti dau niste explicatii posibile. La faza cu formularele model completate cu roman si ortodox, cine le-a completat mai mult decat sigur a pus un nume fictiv, dar apoi datele le-a pus pe ale lui personale. Iar la timpul necesar pentru a recenza o familie, depinde de recenzor: pensionarii cu chef de vorba si scriere inceata s-ar putea sa aiba nevoie chiar si de mai mult de o ora (faza asta am vazut-o cand am fost intr-o comisie de votare la alegeri. Eram cate doi – eu si cu inca un student – si cand s-au impartit strazile, le-am luat pe cele mai populate. Ei bine, cozile s-au format tot la mosulicii din comisie, cu toate ca tot ce era de facut era sa cauti persoana in lista si s-o pui sa semneze).
    Spor in continuare si haz cat mai mult!

    • Dollo 25/10/2011 at 15:19 #

      Da, am avut și eu pensionari vorbăreți, dar nu chiar de o oră, că mai poți să te și extragi singur din casa aia, pe motiv că te așteaptă „clienții” 😉
      În legătură cu declararea voastră (a ta și a soției) de asta ar trebui să se ocupe părinții, care vă știu și datele și de când sunteți plecați. Dacă chiar vreți să fiți recenzați ar trebui ca părinții voștri să meargă la primărie și să vă declare sau să ia legătura cu recenzorul din blocul vostru pentru asta…
      Mulțumesc pentru aprecieri 🙂

  4. Ciprian 25/10/2011 at 12:45 #

    Si eu sunt recenzor si am nimerit la case. Am fost atacat de caini cu stapanul linga el dupa ce am terminat recensamantul. Nu au sonerie si nu aude nimeni cand strig la poarta, trebuie sa gasesc momentul in care ii vad peste gard.
    Despre CNP, exista oameni care spun ca a auzit la stiri ca nu e obligatoriul CNP-ul si ca ei nu-l declara.
    Unii imi declara ca ei sunt in chirie, iar pe buletin adesa era cea pe care o recenzam.
    Am persoana care mi-a spus ca el nu serveste cu recensamantul.

    • Andreea 25/10/2011 at 15:16 #

      Si ce daca adresa din buletin e cea la care se face recensamantul? Domiciliul nu inseamna ca esti proprietar si nu are nimic in comun cu titlul sub care folosesti un imobil.

    • Dollo 25/10/2011 at 15:20 #

      Deci eu am avut noroc 🙂 Până acum…

  5. zergu 25/10/2011 at 12:56 #

    „N-am înțeles dacă a fost o invitație sau doar o simplă fantezie de-a lui neîmplinită.” Hahaha! Asta a fost tare!

    „Cu ocazia asta m-am gândit pentru prima dată cum o fi ăla care a făcut întrebările din formular, și cum s-o simți el când vine recenzorul să-i pună lui propriile întrebări. O fi ca un scriitor care-și vede cartea ecranizată sau ca un părinte care nu se mai înțelege cu copilul pe care l-a făcut?”

    Asta chiar e interesant și e o întrebare bună de tot. Mizez pe mândria proprie. Parcă-l și văd pe om zicându-și în sine cu superioritate „Uite bă, la întrebarea asta am corectat eu, că nu era clară! Și fătuca asta habar n-are chestia asta. Și ce frumos sună acum.” Și apoi răspunde sec fără să trădeze deloc gândurile lui.

    • Dollo 25/10/2011 at 15:28 #

      Da, autorul ăsta ar merita intervievat 🙂

  6. Capul familiei 25/10/2011 at 13:05 #

    Nu sunt statistician, dar sunt sociolog, iar intrebarea referitoare la capul gospodariei nu are, in opinia mea, un caracter patriarhal, cum ar putea parea la prima vedere, ci este un proxy prin care pot fi determinate caracteristicile unei gospodarii.

    De exemplu, o locuinta nu echivaleaza cu o gospodarie, deoarece ea poate fi impartita de mai multe gospodarii: parintii care locuiesc in aceeasi casa cu copiii adulti, care au venituri si cheltuieli separate, reprezinta un exemplu de gospodarii separate in cadrul aceleiasi locuinte, adultii fara vreo legatura de rudenie (de ex. studenti) care locuiesc impreuna in aceeasi casa, au venituri si cheltuieli separate si nu traiesc in uniune consensuala, reprezinta de asemenea gospodarii separate, etc. Fara aceasta intrebare, ar fi greu de stabilit cate gospodarii (familii) exista in Romania, din cati membri e compusa o gospodarie, care sunt veniturile medii ale unei gospodarii (familii), care sunt conditiile de locuit ale unei familii, etc.

    Imaginati-va o situatie in care parintii pensionari locuiesc impreuna in aceeasi casa cu cei doi copii adulti ai lor si cu partenerul (de uniune consensuala) al unuia dintre ei. In acest caz, avem un exemplu de locuinta cu 3 gospodarii separate, ai caror membri au diferite legaturi de rudenie (sot-sotie, parinti-copii, frati, parteneri de uniune consensuala, socrii-ginere/nora informali) insa la care doar intrebarea despre capul gospodariei ar putea da detalii satisfacatoare despre situatia economica, activitatea profesionala, studiile si conditiile de viata ale fiecareia din cele 3 gospodarii.

    INS-ul a lasat alegerea capului gospodariei la latitudinea respondentilor, insa Eurostat recomanda ca acesta sa fie ales prin criterii obiective, de exemplu persoana adulta care contribuie cel mai mult la venitul gospodariei.

    „In each household it is necessary to identify as its head (or reference person) a particular individual
    whose personal characteristics can be used in the classification and analysis of information on the
    household. The social group, occupation and employment status, income, sex and age etc. of the
    head are often used to classify the sample households for presentation of the results and for
    weighting classifications used in the derivation of the survey estimates. The identification of such a
    person can also be relevant in the collection of the data, for instance in determining the appropriate
    respondent for certain items of information if not all respondents are asked about the same
    individual information.

    A common practice used in some countries (Ireland, Luxembourg, Portugal and Finland) is to consider as head, the person designated as such by the household concerned. Some countries use more objective and specific criteria such as the person contributing most to the income of the household (Belgium, Denmark, Germany, the Netherlands, Austria and Spain); the person owning or renting the household accommodation (United Kingdom); or the oldest active male (Greece).

    Eurostat recommends that the assignment of the reference person should be based on objective
    criteria. For the tabulation of consumption patterns in the Household Budget surveys, the appropriate criterion is the contribution to household income, by preference the person to be chosen should be the adult (16+) contributing most to the total income of the household.”

    http://ec.europa.eu/eurostat/ramon/statmanuals/files/KS-BF-03-003-__-N-EN.pdf

    • Andreea 25/10/2011 at 15:18 #

      Zau daca inteleg! Cum adica „Fara aceasta intrebare, ar fi greu de stabilit cate gospodarii (familii) exista in Romania, din cati membri e compusa o gospodarie, care sunt veniturile medii ale unei gospodarii (familii), care sunt conditiile de locuit ale unei familii, etc.”? Ce legatura are capul gospodariei cu toate astea?! E foarte simplu sa ii imparti in gospodarii dupa cum se gospodaresc (adica contribuie impreuna financiar, in munca, etc), la ce ne trebuie o notiune in plus, mai ales una atat de vaga??

    • Dollo 25/10/2011 at 15:23 #

      Asta cu gospodăriile multiple în aceeași casă se înțelege de la sine, discuția era mai degrabă de semantică sau orgoliu 😉 Eu am avut gospodării care au declarat ca și cap pe bărbatul familiei, deși el e șomer, soția la fel și sunt întreținuți de copiii lor

    • Alexandra 26/10/2011 at 09:21 #

      Totusi, inteleg impartirea pe gospodarii insa nu inteleg de ce trebuie ales si un „sef de trib”? Si mai ales in situatiile mai simple cand nu exista decat o singura gospodarie?

      • Dollo 26/10/2011 at 12:09 #

        Păi dacă tu care esti psiholog nu înțelegi, eu ce să mai zic ? :))

  7. Gabik 25/10/2011 at 13:14 #

    A venit recenzorul si la noi. Nu ne-a intrebat nimic in legatura cu „capul familiei” ( lucru care m-a intristat pentru ca voiam sa ma afim si sa zic ca eu sunt…Din pacate, mi-am amintit de intrebarea asta dupa ce a plecat!) In schimb, ne-a intrebat si pe sot si pe mine daca traim in vreo uniune consensuala si cu alta persoana?! Acuma, eu ce era sa zic, sau sotul, fiind amindoi de fata….? L-am luat pe NU in brate!!! ( hi, hi)
    In rest, procedura nu a fost dureroasa. Am incercat sa-l mai destindem cu niste glumite pe baiat (recenzorul) care se vedea ca era obosit si stresat ( cine stie ce o mai fi patit pe unde i-or fi „recenzat” lui ochisorii)…P.S.: Am dat si CNP-ul. Pe al meu oricum il vede toata Posta Romana ca e inscris pe talonul de pensie…(precautiuni inutile). P.P.S: recenzorul n-a vrut sa fie servit cu nimic! Mi-a parut rau: tocmai facusem niste biscuiti la cuptor…o minune!

    • Gama 25/10/2011 at 13:29 #

      Gabik:

      :)))))

    • Andreea 25/10/2011 at 13:56 #

      A intrebat daca traiti intr-o uniune consensuala SI cu alta persoana? Chiar ca merita un biscuit! :)))

    • Dollo 25/10/2011 at 15:26 #

      Păi nu prea avea rost să vă întrebe de uniune consensuală, de vreme ce erați deja căsătoriți. Aia cu uniunea e o întrebare care se adresează numai femeilor care spun că sunt necăsătorite. Bărbații nici măcar nu sunt întrebați. Deci a fost un exces de zel în cazul lui sau o oboseală accentuată care l-a făcut să nu mai distingă sexele 😉

      • Andreea 25/10/2011 at 17:26 #

        Mai Dollo, din cate vaz, amandoi sunt intrebati de uniune consensuala, dar numai femeia e intrebata de anul constituirii :)))))))))))))))))))))))))))))
        Cata minte!

        • Dollo 25/10/2011 at 22:12 #

          Da, așa e, ai dreptate, mă gândeam de fapt la anul căsătoriei/uniunii și la intrebarea privind copiii. Doar astea se pun la femei. M-am zăpăcit și eu. Oricum ăla nu avea de ce să-i întrebe dacă trăiesc în uniune, de vreme ce spuseseră da la căsătorie. Asta era ideea pe care voiam eu s-o subliniez…

  8. Mihai 25/10/2011 at 13:35 #

    Cred că motivul principal pentru care oamenii sunt reticenţi faţă de recenzori este că le e teamă că informaţiile pe care le dau vor fi folosite personal de către oamenii care fac recenzia şi nu doar de către stat.

    Cred că dumneavoastră faceţi prin ultimele articole exact acest lucru, folosiţi informaţii pe care oamenii vi le dau într-un mod confidenţial. Faptul că nu daţi nume sau că o faceţi într-un mod elevat sau haios nu cred (părere personală) că scuză această lipsă de discreţie. O persoană care este recenzată de dumneavoastră se poate recunoaşte în aceste articole şi se poate simţi lezată de încălcarea intimităţii.

    • Dollo 25/10/2011 at 15:27 #

      Personajele descrise aici prin frânturi de situații pot fi mii, zeci de mii în țara asta. Vă recunoașteți în vreo situație?

  9. Kitana 25/10/2011 at 14:53 #

    la mine o gatat rapid, stau singura , nu mai am matza,(aia oricum nu se trecea in fise),m-a intrebat doar suprafata bucatariei(?) si cand am zis ateu la religie o scris calm fara nici o grimasa de uimire
    si desi am prieten, daca nu locuim permanent impreuna nu e uniune consensuala(ca am intrebat-o expres chestia asta)
    oricum un bulshit de la A la Z
    a, da i-am dat si cenepeu’ ca sambata inca ti-l cereau 🙂

    • Dollo 25/10/2011 at 15:28 #

      Recenzatul ideal 🙂

      • ady 25/10/2011 at 20:34 #

        si pe mine m-o gatat la fel de rapid. abia am avut timp sa-i fac fetei un ceai. parea inghetata. si s-a dovedit ca era. duminica, la mine in bloc inca nu era caldura (reparatii pe ultima suta de metri) si cica vecinii stateau un frig. nu stau fascinant cu banii, dar preferar sa-i dau la enel si nu la farmacier.
        am declarat una bucata persoana in locuinta si nu m-a intrebat nika’ de verigheta, uniune consensuala sau cap de familie. m-a intrebat daca vreau sa dau cnp si i l-am dat. daca il vor sigur l-ar gasi si altfel. religia o bagase de la ea din burtica, insa m-am sesizat si am declarat „fara afiliere religioasa” din motivele mentionate in articolul anterior si alte cateva. sper totusi ca prietena mea cea mai buna sa nu ceteasca aceasta declaratie ca…… singurul motiv pentru care am reusit sa ne certam in 11 ani de zile a fost religia si mai ales, abordarea acesteia. oricum, 10 minute max.

  10. Ioana 25/10/2011 at 15:30 #

    Faina aventura cu recenzatul asta, mai ceva decat cu colinda:)

    Am si eu o intrebare, mama e la mine si nu pleaca inspre Ro super curand: o amendeaza astia ca nu o gasesc acasa cand vin cu recenzatul? Ce sa fac ca sa o declar statului roman ca un vajnic cetatean care este?

    • Dollo 25/10/2011 at 15:49 #

      Pe mama ta trebuie s-o declare aici cei din familie ca fiind „temporar absentă” din țară. La domiciliul din buletin, când vine recenzorul, ar trebui să întrebe dacă există vreo persoană absentă temporar sau pe perioadă mai lungă de un an și să-i completeze o fișă și acelei persoane, pe baza datelor declarate de rude sau cine stă acolo acum.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Învățăm greu, mimăm mult și uităm repede

iohannis

Săptămâna trecută, după 25 de ani de tergiversări, dosarul Revoluției s-a închis, fără să fie cineva pedepsit și fără să știm vinovații. Dar asta e deja istorie, acum ne arde incendiul din club, de data asta va fi altfel, acum au murit tineri nevinovați pentru profitul unora, nu pentru democrație și alte abureli.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

(III) Clientul român e mitocan și nespălat

sexwork is work

Ultima parte a interviului cu „Profesoara” – una dintre cele mai vechi prostituate din București – face un portret robot al clientului român, de la gunoier și căcănar, până la politician și preot.